Țelurile pelerinajului

Printre marile țeluri ale pelerinajului se află înfăptuirea frăției religioase și a legăturii de credință. Ea se arată limpede în pelerinaj, în chipurile sale cele mai frumoase și mai alese. Pelerinii înconjoară Casa lui Allah, se adună pe câmpia ʿArafah și se strâng la Muzdalifah. Îmbrăcămintea lor este una, țelul lor este unul, Cel pe care Îl adoră este Unul, faptele lor sunt aceleași, direcția lor de rugăciune este aceeași, iar cel pe care îl urmează este Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui. Au aceleași speranțe și suferințe: nădejdile lor sunt aceleași, durerile lor sunt aceleași, iar grijile lor sunt comune. S-au adunat la cea mai mare întrunire islamică, ce arată legătura credinței și frăția religioasă. Unul are pielea roșiatică, altul are pielea neagră, unul este arab, altul nearab. Pe toți îi unește religia lui Allah, slăvit fie, și între ei nu există deosebire decât prin evlavia față de Allah, slăvit și preaînalt fie. Allah, slăvit fie, a spus:

O, oameni! Noi v-am creat dintr-un bărbat și dintr-o femeie și v-am făcut popoare și triburi ca să vă cunoașteți unii pe alții. Cu adevărat, cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoateștiutor, Bineștiutor.

În timpul Pelerinajului de Adio, Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, a spus:

«O, oameni! Cu adevărat, Domnul vostru este Unul, iar părintele vostru este unul. Arabul nu are întâietate asupra nearabului, nici nearabul asupra arabului, nici cel cu pielea roșiatică asupra celui cu pielea neagră și nici cel cu pielea neagră asupra celui cu pielea roșiatică, decât prin evlavie. Am transmis?» Ei au răspuns: «Trimisul lui Allah a transmis!»⁴²

Pelerinajul este, așadar, o legătură măreață care îi unește pe oamenii credinței în bună înțelegere, iubire și întrajutorare în bine și evlavie, în împlinirea poruncilor lui Allah, slăvit și preaînalt fie, și în sprijinirea săracilor. Privește jertfele aduse în timpul pelerinajului și jertfele compensatorii datorate atunci când pelerinul lasă neîmplinită una dintre îndatoririle pelerinajului sau săvârșește ceva interzis în starea de iḥrām! Ele le aduc săracilor mult folos și le oferă un sprijin însemnat. În pelerinaj se arată, așadar, frăția și legătura dintre credincioși, se vădesc buna înțelegere, iubirea și întrajutorarea în bine și evlavie.

În această zi binecuvântată, ziua de ʿArafah, pelerinii rostesc adesea «Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah». Sunt cele mai bune cuvinte rostite în această zi; mai mult, sunt cele mai bune cuvinte în general și cele mai iubite de Allah. În hadith este consemnat că Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, a spus:

«Cea mai bună rugă de implorare este cea din Ziua de ʿArafah, iar cele mai bune cuvinte pe care le-am rostit eu și profeții dinaintea mea sunt: „Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah, singur, fără asociat. Lui Îi aparține stăpânirea și Lui Îi aparține lauda, iar El are putere asupra tuturor lucrurilor.”»⁴³

În aceasta se află un mare semn că musulmanii nu se pot uni decât prin monoteismul față de Allah și urmarea Trimisului, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui. Prin acestea se topesc patimile, se risipesc dușmănia și ura, se întâlnesc inimile, se unește cuvântul și se strâng rândurile. Cu cât se slăbește ținerea lor de acest cuvânt, cu atât scade, pe măsură, partea lor de unitate și bună înțelegere.

Aceste mari mulțimi, cu toate că au culori diferite, limbi deosebite și țări îndepărtate unele de altele, s-au adunat pentru un singur țel și o singură dorință, care se arată în cuvintele prin care își ridică glasul și pe care le repetă. Ceea ce i-a adunat este monoteismul față de Allah și credința în El, iar ceea ce le-a unit inimile este supunerea față de Allah și smerirea înaintea Lui, cu dorință și teamă, cu nădejde și frică, cu iubire și râvnă.

Cuvântul monoteismului, «Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah», este adevărata legătură în jurul căreia s-au unit oamenii religiei islamice. Pe temeiul lui își arată loialitatea și vrăjmășia, pe temeiul lui iubesc și urăsc. Datorită lui, comunitatea musulmană a devenit asemenea unui singur trup și asemenea unei clădiri bine închegate, ale cărei părți se întăresc unele pe altele.

Printre marile țeluri ale pelerinajului se află întărirea acestei legături și statornicirea ei. Domnul adorat este Unul; direcția spre care se îndreaptă în rugăciune este una; Trimisul urmat este unul; îmbrăcămintea de iḥrām este aceeași; riturile pelerinajului și faptele lui sunt aceleași; locul și timpul adunării musulmanilor sunt aceleași. Lozinca tuturor este «Răspund chemării Tale, o, Allah, răspund chemării Tale», în supunere, smerenie, ascultare și împlinire. Ce legătură poate fi mai trainică decât aceasta? Ce unire poate fi mai măreață decât această unire?

Să priceapă, așadar, musulmanii aceasta și să Îl laude pe Domnul lor pentru această legătură binecuvântată, această înțelegere aleasă, această iubire și frăție! Fiecare dintre ei să se străduiască să înfăptuiască tot ceea ce întărește și sporește această legătură și să se îndepărteze de orice lucru care o slăbește și îi șubrezește puterea. Să lepede cu toții fanatismele etnice, lozincile naționaliste, pornirile șovine ale neștiinței preislamice și partizanatele înguste și să se unească în jurul monoteismului și al credinței.