Țelurile pelerinajului

Printre marile țeluri ale pelerinajului se află amintirea Vieții de Apoi și amintirea înfățișării înaintea lui Allah, slăvit fie. Gândește-te la primul lucru cu care musulmanul își începe faptele pelerinajului: își leapădă podoabele, îmbrăcămintea și înfățișarea cu care s-a obișnuit. Fiecare pelerin este obișnuit, în țara sa, cu un anumit fel de îmbrăcăminte; dar, când ajung la locurile de intrare în iḥrām, toți își scot veșmintele croite pe forma trupului, se spală și se parfumează. Apoi toți îmbracă două pânze albe și curate: un izār cu care își înfășoară partea de jos a trupului și un ridāʾ pe care îl așază pe umeri. În această înfățișare smerită și în această stare sunt egali cu toții: bogatul și săracul, conducătorul și cel condus, cel care poruncește și cel căruia i se poruncește, cel mic și cel mare. Toți sunt deopotrivă în aceasta.

Această înfățișare, în care sunt egali când se îndreaptă către Casa lui Allah, este aceeași în care vor fi egali la plecarea din această viață. Ați văzut vreun om care moare: ce ia cu el din lumea sa? Ce intră cu el în mormânt? În mormânt nu intră cu el decât bucăți de pânză în care îi este înfășurat trupul după ce este spălat și se săvârșește rugăciunea pentru el, apoi este așezat în mormânt. De aceea, Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, a spus:

«Oamenii vor fi adunați în Ziua Învierii goi, necircumciși și fără nimic asupra lor.» Am întrebat: «Ce înseamnă „fără nimic asupra lor”?» A spus: «Nu vor avea nimic cu ei.»³⁹

Nu vor avea nici culturi, nici negoț, nici averi, nici funcții de conducere și nici altceva. Așadar, îmbrăcămintea de iḥrām amintește de giulgiu.

Staționarea pe câmpia ʿArafāt amintește de înfățișarea înaintea lui Allah, slăvit și preaînalt fie, în Ziua Învierii. Gândește-te la adunarea făpturilor din toate colțurile lumii într-un singur loc și într-o singură clipă: cine i-a adunat pe toți aceștia? Domnul lumilor este Cel care îi va aduna pe cei dintâi și pe cei din urmă pe câmpia adunării, în Ziua Învierii. Îi va aduna pe toți, de la primul până la ultimul: pe cei care au murit arși, pe cei mâncați de fiare și eliminați apoi ca excremente și pe cei care au fost îngropați și s-au risipit în pământ.

Și ei spun: «Oare, după ce ne vom fi pierdut în pământ, vom fi într-adevăr aduși la o nouă creație?»

Pe toți aceștia îi va aduna Domnul lumilor. Staționarea ta la ʿArafāt îți amintește, așadar, de marea înfățișare înaintea lui Allah, slăvit fie, în Ziua Învierii.

În al-Musnad este consemnat că Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, le-a spus oamenilor, înainte de apusul soarelui, în timp ce se afla la ʿArafah:

«O, oameni! Din lumea voastră, în raport cu ceea ce a trecut din ea, nu a mai rămas decât atât cât a rămas din această zi a voastră, în raport cu ceea ce a trecut din ea.»⁴⁰

Pelerinii stau pe câmpia ʿArafah și fiecare nădăjduiește să fie eliberat în acea zi din Foc. Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, a spus:

«Nu există nicio zi în care Allah să elibereze mai mulți robi din Foc decât ziua de ʿArafah.»⁴¹

Ziua în care sunt eliberați cei mai mulți din Foc este ziua de ʿArafah. De aceea, nădejdea musulmanului în această zi trebuie să fie puternică și arzătoare: să fie eliberat din Foc și să plece de pe câmpia ʿArafāt fiind deja eliberat din Foc.

O, Allah, eliberează-ne din Foc pe noi, pe părinții noștri, pe urmașii noștri și pe soțiile noastre, o, Domn al lumilor!

Pelerinajul cuprinde, așadar, priveliști mărețe și împrejurări însemnate care îi amintesc omului de înviere, răsplată, socoteală și înfățișarea înaintea lui Allah, slăvit fie, în Ziua Învierii. De aceea, o, pelerin căruia Allah ți-a dăruit izbândă, gândește-te: cu ce se încheie versetele despre pelerinaj din sura al-Baqarah? Allah Preaînaltul a spus:

Cel care se grăbește, plecând după două zile, nu are niciun păcat, iar cel care întârzie nu are niciun păcat, pentru cel care are evlavie. Temeți-vă de Allah și să știți că la El veți fi adunați!

Este un lucru pe care îl iei cu tine după ce îți închei pelerinajul și care rămâne cu tine când te întorci în țara ta:

Temeți-vă de Allah și să știți că la El veți fi adunați!

Pelerinajul amintește de adunare, răsplată și socoteală. Așadar, teme-te de Allah, tu care ai făcut pelerinajul la Casa lui Allah! Amintește-ți că vei fi adunat la Allah și că Allah, slăvit fie, îți va cere socoteală și te va răsplăti pentru ceea ce ai trimis înainte în această viață. Să știi că viața lumească se îndepărtează, iar Viața de Apoi se apropie, și că fiecare dintre ele are fii. ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el, a spus: «Fiți dintre fiii Vieții de Apoi și nu fiți dintre fiii acestei lumi! Astăzi este faptă fără socoteală, iar mâine va fi socoteală fără faptă.»

Când robul are această cunoaștere, credință și certitudine că va fi adunat la Allah, cunoașterea și certitudinea sa îl ajută să își îndrepte faptele și să se pregătească pentru acea zi. După cum Allah, slăvit și preaînalt fie, a spus între versetele despre pelerinaj:

Luați-vă provizii, însă cea mai bună provizie este evlavia. Și temeți-vă de Mine, o, voi cei înzestrați cu minte!

Certitudinea adunării, a răsplății și a socotelii îl ajută, așadar, pe om să își îndrepte faptele.

Înainte, când eram printre ai noștri, trăiam cu teamă.

Adică: ne temeam de înviere, de adunare, de răsplată și de înfățișarea înaintea lui Allah. Această teamă ne-a făcut să împlinim fapte de ascultare față de Allah, slăvit fie.

Atunci Allah ne-a dăruit binefacerea Sa și ne-a ferit de pedeapsa vântului arzător.

Cel căruia i se va da cartea în mâna dreaptă va spune în Ziua Învierii:

Cu adevărat, eram încredințat că îmi voi întâlni socoteala.

Adică: în viața lumească aveam convingerea că există înviere, socoteală și adunare. Eram încredințat de aceasta și îmi pregăteam merindele pentru acea zi.