Țelurile pelerinajului

Printre țelurile pelerinajului se află deosebirea de politeiști în faptele, rătăcirile, practicile ignoranței și deșertăciunile lor fără număr. De aceea vedem că Profetul nostru, binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui, a procedat diferit de politeiști în faptele pelerinajului. Ei împlineau pelerinajul, rosteau talbiyah, staționau la ʿArafāt și staționau la Muzdalifah, însă urmau o rătăcire oarbă și o neștiință adâncă. Talbiyah lor era întemeiată pe asociere și pe așezarea unor egali alături de Allah. Fiecare dintre ei spunea în talbiyah:

«Răspund chemării Tale, o, Allah, răspund chemării Tale! Răspund chemării Tale, Tu nu ai niciun asociat, în afara unui asociat care Îți aparține: Tu îl stăpânești pe el și ceea ce stăpânește el.»

Amestecau astfel în talbiyah asocierea de parteneri lui Allah, slăvit și preaînalt fie, și așezarea unor egali alături de El. Acesta este înțelesul cuvintelor prin care Allah, slăvit și preaînalt fie, a arătat starea lor:

Cei mai mulți dintre ei nu cred în Allah decât asociindu-I parteneri.

Și al cuvintelor Sale, binecuvântat și preaînalt fie:

Așadar, nu Îi faceți lui Allah egali, de vreme ce voi știți!

Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, a rostit însă talbiyah prin afirmarea monoteismului. În pelerinaj, politeiștii plecau de la ʿArafāt înainte de apusul soarelui. El a procedat diferit și a plecat de la ʿArafāt după apus. Ei plecau de la Muzdalifah după răsăritul soarelui. El a procedat diferit: a plecat de acolo după ce se luminase, dar înainte de răsărit, deosebindu-se astfel de politeiști. Ei nu admiteau ʿumrah în lunile pelerinajului, ci o socoteau în acele luni una dintre cele mai mari nelegiuiri. El a procedat diferit și toate ʿumrah-urile sale le-a împlinit în lunile pelerinajului, binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui.

Tot astfel, faptele pelerinajului și actele de ascultare pe care musulmanul le săvârșește trebuie să fie curate de rătăcirile oamenilor ignoranței și de ceea ce urmau oamenii deșertăciunii. Când Profetul, binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui, le-a vorbit oamenilor în pelerinaj, a spus în cuvântarea sa:

«Luați aminte! Tot ceea ce ține de ignoranță este înlăturat sub picioarele mele. Răzbunările pentru sângele vărsat în vremea ignoranței sunt înlăturate. Primul sânge dintre ai noștri pentru care înlătur răzbunarea este sângele fiului lui Rabīʿah ibn al-Ḥārith: el era alăptat la Banū Saʿd, iar Hudhayl l-au ucis. Dobânda din vremea ignoranței este înlăturată. Prima dobândă pe care o înlătur este dobânda noastră, dobânda lui ʿAbbās ibn ʿAbd al-Muṭṭalib: ea este înlăturată în întregime.»³⁴

Aceasta arată starea rea și stricăciunea întinsă în care se aflau oamenii înainte de Islam, în adorarea și în relațiile lor: asociere de parteneri lui Allah, sânge vărsat, averi jefuite și onoare încălcată. Neștiința lor ajunsese la culme, iar rătăcirea la capăt, și astfel au atras asupra lor mânia și nemulțumirea lui Allah, slăvit fie.

Musulmanul trebuie, așadar, să folosească învățăturile pelerinajului pentru a se deosebi de dușmanii religiei lui Allah și pentru a fi demn prin religia sa. Să se păzească întru totul de imitarea dușmanilor lui Allah, să cunoască valoarea acestei binefaceri, să îi păstreze rangul și să o ocrotească, îndreptându-se pe sine și lucrând la îndreptarea societății sale. Să meargă pe calea dreaptă și sănătoasă a Islamului și să se păzească întru totul de faptele ignoranței, de abaterea, de nechibzuința și de rătăcirea ei, ca să dobândească mulțumirea și îndurarea lui Allah și să fie ferit de mânia și de nemulțumirea Sa. Într-un hadith autentic, Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, a spus:

«Cei mai urâți oameni înaintea lui Allah sunt trei: cel care săvârșește nelegiuiri în Sanctuar, cel care caută în Islam o practică a ignoranței și cel care caută pe nedrept sângele unui om, ca să îl verse.»³⁵

Este o mare nenorocire și o încercare grea să vedem atâția oameni slăbind în religie și lăsându-se în voia delăsării în practicarea ei. Aceasta se vede în imitarea necredincioșilor și în asemănarea cu ei. Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, a spus:

«Veți urma negreșit căile celor dinaintea voastră, palmă cu palmă, cot cu cot și stânjen cu stânjen, până acolo încât, dacă ei ar intra în vizuina unei șopârle, ați intra și voi în ea.»³⁶

El a spus aceasta pentru a-și avertiza comunitatea în chipul cel mai puternic împotriva urmării ignoranței și a căilor necredincioșilor și politeiștilor. Vizuina șopârlei se deosebește de cele ale celorlalte târâtoare și viețuitoare prin faptul că este întortocheată în pământ: cel care vrea să sape ca să prindă animalul nu găsește ușor drumul către el, atât de mult se răsucește vizuina. Aceasta înseamnă că, dacă necredincioșii ar face lucruri întortocheate și complicate, s-ar găsi dintre musulmani oameni care să le facă asemenea lor. Înștiințarea Profetului, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, arată un lucru ce ține de rânduiala existenței și de hotărârea divină: Allah a hotărât și a rânduit că se va întâmpla. În același timp, ea cuprinde avertizarea; este, dimpotrivă, o avertizare foarte puternică împotriva imitării. El vestește o realitate care se va petrece, pentru că Allah a hotărât și a rânduit-o, dar cuprinde totodată avertizarea împotriva ei. Musulmanul trebuie, așadar, să se păzească întru totul. Într-un alt hadith se spune:

«Cine imită un grup de oameni este dintre ei.»³⁷

Fiecare musulman care a auzit acest hadith și l-a cuprins cu inima trebuie să se păzească întru totul de imitarea necredincioșilor și de asemănarea cu dușmanii religiei lui Allah, binecuvântat și preaînalt fie. Aceasta este cu atât mai necesară într-o vreme precum cea de astăzi, în care oamenii s-au deschis larg către obiceiurile necredincioșilor, tradițiile, ritualurile și faptele lor. Culturile lor — ba chiar și deșertăciunile lor — ajung în însăși adâncul caselor musulmane prin canalele prin satelit, prin rețelele de internet și prin revistele josnice. Ideile sunt astfel întinate, mințile stricate, religiile slăbite și caracterele ruinate. Oamenii au căzut în multe feluri de imitare a dușmanilor religiei lui Allah, mai ales în rândul multor tineri și tinere musulmane, din cauza neștiinței și a îndepărtării de religia lui Allah, binecuvântat și preaînalt fie. Al-Ṭabarī a relatat în Tahdhīb al-Āthār de la Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, că a spus:

«Va veni negreșit peste oameni o vreme în care inimile vor fi inimi de ʿajam.»³⁸

Prin ʿajam sunt vizați dușmanii religiei lui Allah dintre evrei, creștini și ceilalți adepți ai necredinței și rătăcirii. Va veni peste oameni o vreme în care inimile vor fi inimi de ʿajam, din cauza lipsei de înțelegere a religiei lui Allah, a multei neștiințe și a îndreptării sufletelor, în acea stare, către asemănarea cu necredincioșii și imitarea lor în sărbători, obiceiuri, îmbrăcăminte și în celelalte treburi ale lor, împreună cu iubirea de viața lumească și cu întrecerea nestăpânită pentru ea. Este o stare rea, de care musulmanul care își dorește binele cere să fie păzit, ca să nu ajungă în ea și să nu fie întinat de ea. Allah să ne ferească pe toți și să ne păzească de urmarea căii celor asupra cărora este mânia Sa și a celor rătăciți!