Text integral · Pasaje · 14
Cultivarea evlaviei față de Allah
Printre țelurile pelerinajului se află cultivarea evlaviei față de Allah, slăvit și preaînalt fie. În versetele despre pelerinaj, deși sunt puține, Allah, slăvit și preaînalt fie, a repetat îndemnul la evlavie. În pelerinaj se găsesc mijloace de a dobândi evlavia care nu se găsesc în alte împrejurări, dacă omul înțelege corect adevărul și rostul pelerinajului. Îndemnul la evlavie față de Allah se repetă în pasajul despre pelerinaj din sura al-Baqarah. În primul dintre aceste versete, Allah Preaînaltul a spus:
وَٱتَّقُوا۟ ٱللَّهَ وَٱعْلَمُوٓا۟ أَنَّ ٱللَّهَ شَدِيدُ ٱلْعِقَابِ
Temeți-vă de Allah și să știți că Allah pedepsește aspru!
Coran, al-Baqarah 2:196 (fragment)
La mijlocul acestor versete, El, slăvit fie, a spus:
وَتَزَوَّدُوا۟ فَإِنَّ خَيْرَ ٱلزَّادِ ٱلتَّقْوَىٰ ۚ وَٱتَّقُونِ يَـٰٓأُو۟لِى ٱلْأَلْبَـٰبِ
Luați-vă provizii, însă cea mai bună provizie este evlavia. Și temeți-vă de Mine, o, voi cei înzestrați cu minte!
Coran, al-Baqarah 2:197 (fragment)
Și a încheiat versetele despre pelerinaj prin cuvintele:
وَٱتَّقُوا۟ ٱللَّهَ وَٱعْلَمُوٓا۟ أَنَّكُمْ إِلَيْهِ تُحْشَرُونَ
Temeți-vă de Allah și să știți că la El veți fi adunați!
Coran, al-Baqarah 2:203 (fragment)
În sura al-Ḥajj, El a spus:
ذَٰلِكَ وَمَن يُعَظِّمْ شَعَـٰٓئِرَ ٱللَّهِ فَإِنَّهَا مِن تَقْوَى ٱلْقُلُوبِ
Astfel este! Iar cine cinstește riturile lui Allah, aceasta ține de evlavia inimilor.
Coran, al-Ḥajj 22:32
Și a spus:
لَن يَنَالَ ٱللَّهَ لُحُومُهَا وَلَا دِمَآؤُهَا وَلَـٰكِن يَنَالُهُ ٱلتَّقْوَىٰ مِنكُمْ
La Allah nu ajung nici carnea lor, nici sângele lor, ci la El ajunge evlavia voastră.
Coran, al-Ḥajj 22:37 (fragment)
Evlavia este cel mai însemnat îndemn și cea mai bună provizie pentru Ziua Întoarcerii. Este îndemnul pe care Allah, slăvit fie, l-a adresat primelor și ultimelor generații ale făpturilor Sale, după cum El, slăvit fie, a spus:
وَلَقَدْ وَصَّيْنَا ٱلَّذِينَ أُوتُوا۟ ٱلْكِتَـٰبَ مِن قَبْلِكُمْ وَإِيَّاكُمْ أَنِ ٱتَّقُوا۟ ٱللَّهَ
Noi le-am poruncit celor cărora li s-a dat Cartea înaintea voastră, precum și vouă: «Temeți-vă de Allah!»
Coran, al-Nisāʾ 4:131 (fragment)
Este și îndemnul nobilului Profet, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, către comunitatea sa. Când numea un conducător al unui detașament, îi poruncea în mod deosebit să se teamă de Allah, slăvit și preaînalt fie, și să se poarte bine cu musulmanii care îl însoțeau. În cuvântările sale, el repeta adesea îndemnul la evlavie. Când le-a vorbit oamenilor în Pelerinajul de Adio, în Ziua Jertfei, i-a îndemnat să se teamă de Allah. Înaintașii cei drepți au continuat să își adreseze unii altora acest îndemn, fiind cea mai bună provizie care duce la mulțumirea lui Allah, slăvit și preaînalt fie. Când un om i-a spus lui ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, «Teme-te de Allah!», ʿUmar i-a răspuns: «Nu este niciun bine în voi dacă nu spuneți aceasta și niciun bine în noi dacă nu o primim.» Relatările de la înaintași despre acest subiect sunt numeroase.12
Cât de frumos este ca pelerinul să se întoarcă din pelerinaj aprovizionat cu această mare și binecuvântată provizie! Îndemnul repetat al lui Allah la evlavie, în versetele despre pelerinaj, și chemarea Sa către oamenii înzestrați cu minte de a se teme de El arată că oamenii cu judecată și înțelegere trebuie — după ce Allah le-a dăruit cinstea pelerinajului — să facă din evlavia față de El unul dintre cele mai mari țeluri ale pelerinajului lor. Să își pună la lucru mintea și înțelegerea în aceste rituri mărețe, ca să dobândească prin ele evlavie față de Allah. Pelerinajul este o mare școală a evlaviei și una dintre marile sale porți. Riturile lui sunt cel mai puternic sprijin pentru cultivarea evlaviei față de Allah, slăvit și preaînalt fie. Faptele pelerinajului exersează sufletele și le deprind să stăruie în ascultarea de Allah, să se îndrepte către adorarea Lui și să se îndepărteze de starea în care robul se afla înainte: lipsa de înfrânare, de disciplină și de respectare a poruncilor lui Allah, binecuvântat și preaînalt fie.
Notele originale
Vezi Ibn Rajab, Jāmiʿ al-ʿUlūm wa-al-Ḥikam, pp. 150–151.