Statornicia credinței înaintașilor și ferirea ei de schimbări

A doua cauză este convingerea lor — a înaintașilor — că întreaga credință adevărată se află în Carte și în Sunna și că acestea nu au nicio lipsă. Allah Preaînaltul spune:

„Astăzi v-am desăvârșit religia.”

Adică în privința crezului, a adorării și a conduitei.

„Și am împlinit asupra voastră harul Meu și am ales pentru voi Islamul ca religie.”

Cartea și Sunna au lămurit tot ceea ce ține de crez, adorare și conduită. Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a spus:

„Niciun profet nu a fost înaintea mea fără să aibă datoria de a-și îndruma comunitatea către binele pe care îl cunoștea pentru ea și de a o avertiza asupra răului pe care îl cunoștea pentru ea.”¹⁴

Când cei care urmează Sunna au crezut pe deplin și au fost întru totul convinși că religia lor — în crez, adorare și conduită — este lămurită în Coran și în Sunna cu cea mai mare limpezime, s-au ținut de acestea cu deplin atașament și s-au bizuit întru totul pe ceea ce se află în Cartea lui Allah și în Sunna Profetului Său, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa. În acest domeniu nu au avut nevoie să se întoarcă la altceva în afara Cărții și a Sunnei. Au rămas pe deplin statornici în ele și au dobândit astfel o nevătămare desăvârșită. Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah — Allah să aibă milă de el! — a spus:

„Trimisul lui Allah a lămurit întreaga religie: principiile și ramurile ei, ceea ce este lăuntric și ceea ce este vădit în ea, cunoașterea și fapta ei. Acest principiu este temelia tuturor principiilor cunoașterii și ale credinței. Cu cât cineva se ține mai strâns de acest principiu, cu atât este mai aproape de adevăr în cunoaștere și în faptă.”¹⁵

Prin acest principiu el înțelege sprijinirea deplină și bizuirea desăvârșită pe Cartea lui Allah și pe Sunna Profetului Său, fiindcă în ele a fost lămurită întreaga religie: crezul, adorarea și conduita. Au fost lămurite până și cele mai mărunte reguli de purtare: felul de a-și împlini nevoile firești, purificarea, relațiile dintre oameni și altele asemenea. Este oare cu putință ca aceste reguli amănunțite să fi fost lămurite în ele, dar crezul să fi fost lăsat nelămurit? Așa ceva este cu neputință, după cum a spus imamul Mālik ibn Anas, imamul cetății emigrării — Allah să aibă milă de el! —:

„Este cu neputință ca Profetul să fi lămurit comunității totul, până și felul de a-și împlini nevoile firești, și să nu-i fi lămurit monoteismul.”

De aceea, Coranul și Sunna cuprind tot binele, întreaga călăuzire și toată îndrumarea în privința crezului, a adorării, a relațiilor dintre oameni și a moravurilor. Partea omului de nevătămare și de dreaptă conduită este pe măsura părții sale de sprijinire pe Cartea lui Allah și pe Sunna Profetului Său, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa. Imamul Mālik — Allah să aibă milă de el! — a spus:

„Sunna este corabia lui Nūḥ: cine se urcă în ea scapă, iar cine o părăsește se îneacă.”