Statornicia credinței înaintașilor și ferirea ei de schimbări

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Laudă lui Allah, Stăpânul lumilor! Deznodământul bun le aparține celor evlavioși. Pacea și binecuvântările să fie asupra întâistătătorului trimișilor, Profetul nostru Muḥammad, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi.

Apoi: crezul islamic curat, izvorât din Cartea lui Allah și din Sunna Trimisului Său, are o însemnătate deosebită și un rang înalt în religie. Pentru religie, el este asemenea temeliei pentru clădire, asemenea inimii pentru trup și asemenea rădăcinilor pentru copaci. Allah Preaînaltul spune:

„Nu ai văzut cum a dat Allah drept pildă un cuvânt bun: asemenea unui pom bun, a cărui rădăcină este statornică și ale cărui ramuri sunt în cer?”

Acesta este rangul crezului: o însemnătate măreață, o poziție înaltă și un loc de cinste. El este statornicit în sufletele celor care îl au și adăpostit în inimile lor. De la el pornesc, pe el se sprijină și pentru el se străduiesc. Rangul său s-a înălțat în sufletele lor și locul său a crescut în inimile lor, astfel încât inimile l-au primit temeinic, iar el s-a așezat în suflete. Din aceasta au izvorât și pe aceasta s-au întemeiat îndreptarea conduitei, statornicia căii, desăvârșirea faptelor, stăruința în ascultare și adorare și împlinirea poruncii lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul. Cu cât crezul este mai adânc înrădăcinat în sufletele lor și mai statornic în inimile lor, cu atât îi îndeamnă mai mult la tot binele și îi ajută să dobândească izbândă, îndreptare și statornicie.

De aceea, grija pentru crez este înaintea oricărei alte griji și mai presus de orice preocupare: înaintea hranei, băuturii, îmbrăcăminții și a tuturor celorlalte treburi ale omului. El este adevărata viață a inimilor. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi cei care credeți! Răspundeți lui Allah și Trimisului atunci când vă cheamă la ceea ce vă dă viață.”

Crezul este viața inimilor și temelia pe care cresc faptele, conduita și calea omului. De aceea trebuie să-i acordăm cea mai mare grijă: să-l cunoaștem, să-l credem, apoi să ne străduim să-l împlinim și să rămânem statornici în el, păzind ascultarea de Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul.

Crezul corect și curat este, așadar, cea mai importantă îndatorire și preocuparea care trebuie pusă înaintea tuturor celorlalte. Dacă cercetăm istoria bunilor noștri înaintași — Allah să aibă milă de ei, să-i sălășluiască în Paradis și să-i răsplătească din partea musulmanilor cu cea mai bună răsplată! —, observăm că ei au avut o grijă deosebită pentru acest crez și i-au acordat o însemnătate foarte mare. Îl considerau cea mai înaltă țintă, cea mai de seamă dorință și cel mai nobil scop. Eforturile lor pentru crez au luat forme felurite. Printre căile prin care l-au păzit s-a numărat alcătuirea de scrieri folositoare și de cărți valoroase care expun crezul, îl lămuresc și îl explică.

Ei l-au lămurit și l-au explicat, i-au arătat mărturiile și dovezile și l-au apărat de uneltirile mincinoșilor, de atacurile celor ostili, de negările celor care tăgăduiesc și de răstălmăcirile celor care exagerează, precum și de alte lucruri urzite împotriva lui. Înaintașii — Allah să aibă milă de ei! — au depus în acest domeniu măreț eforturi uriașe și au săvârșit lucrări de mare însemnătate, slujind crezul, apărându-l și împlinind marea datorie față de el. Au scris sute, ba mii de cărți care îl expun și îl lămuresc, aduc mărturii și dovezi pentru el: unele întinse, altele scurte; unele cuprind toate capitolele sale, altele sunt consacrate unei singure laturi; unele îi conduc pe oameni spre adevăr și spre ceea ce este corect, iar altele îi resping pe cei potrivnici și îndoielnici. Fiecare generație de după ei a primit astfel crezul de la cea dinainte, limpede precum soarele în plină zi, vădit, fără confuzie și fără obscuritate, datorită temeiniciei mărturiilor sale, corectitudinii și puterii dovezilor sale și limpezimii explicațiilor sale.

Credincioșii care îl urmează l-au moștenit din generație în generație și din veac în veac. Fiecare generație care vine îl îngrijește cu mare atenție, îl păzește cu multă grijă și îl încredințează celei de după ea așa cum este, fără schimbare, înlocuire sau răstălmăcire. Generația următoare îi acordă aceeași grijă ca înaintașii săi și aceeași atenție ca cei de dinainte, păzindu-l. Așa l-au moștenit veacurile, din generație în generație. Și va rămâne mereu un grup din comunitatea lui Muḥammad, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, sprijinit în adevăr, fără să-i poată vătăma cei care îl părăsesc sau i se împotrivesc, până va veni Ceasul. Tema acestor cuvinte este statornicia acestui crez — crezul înaintașilor drepți, Allah să aibă milă de ei! — și ferirea lui de schimbări de-a lungul unei vieți îndelungate și al unei perioade lungi în care a rămas nevătămat și închegat.

Crezul celor care urmează Sunna, ținându-se de Carte și de Sunna în vremea aceasta, este același la care a chemat Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa. Este crezul companionilor și al celor care i-au urmat cu bunătate. Ei și l-au transmis și l-au moștenit între ei, până când a ajuns în vremea noastră curat și neîntinat. Da, unii oameni l-au pierdut și mulți s-au abătut de la el. Drumurile i-au despărțit și i-au îndepărtat de calea corectă și dreaptă. Profetul cel nobil, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a arătat că aceasta va veni și se va întâmpla, spunând:

„Acela dintre voi care va trăi după mine va vedea multe neînțelegeri. Țineți-vă, așadar, de Sunna mea și de sunna califilor bine călăuziți care vin după mine! Țineți-vă de ea și prindeți-o cu dinții! Feriți-vă de lucrurile nou introduse, căci orice lucru nou introdus este o inovație și orice inovație este o rătăcire.”³

El a mai spus:

„Această comunitate se va împărți în șaptezeci și trei de grupări; toate vor fi în Foc, în afară de una.”⁴

Acea singură grupare este cea al cărei crez, a cărei religie și a cărei cale au rămas curate, fiind luate din izvorul neîntinat: Cartea lui Allah și Sunna Trimisului Său. Ei au primit o parte îmbelșugată de bine și au avut parte, în crez și în toate celelalte chestiuni ale religiei, de nevătămare, cunoaștere, înțelepciune și înălțare. Ei erau cei mai îndreptățiți la acestea și cei mai potriviți pentru ele.

Aceasta deoarece și-au luat crezul din izvorul și din obârșia sa: Cartea Domnului lor și Sunna Profetului lor, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa. Allah i-a păzit: nu i-au răpit patimile și nu i-au prins îndoielile. Ei nu s-au îndreptat către mințile, părerile, gusturile lăuntrice sau trăirile lor extatice ori către alte lucruri asemenea pentru a cunoaște crezul corect. Dimpotrivă, s-au sprijinit pe Cartea lui Allah și pe Sunna Profetului Său. Fără îndoială, au existat numeroase cauze ale păstrării acestui crez, ale nevătămării sale și ale statornicirii lui în sufletele celor care îl au, prin ajutorul Domnului, slăvit și preaînalt fie El. Numai El dă izbânda și face bine; în mâna Lui este harul și El îl dă cui voiește. Allah este Dătătorul harului măreț. Ajutorul, îndrumarea, călăuzirea și sprijinul Său pentru ei au fost cel mai mare lucru prin care au rămas nevătămați și prin care acest crez s-a păstrat în sufletele lor. Allah este Cel mai bun Păzitor și Cel mai Milostiv dintre cei milostivi.

De aceea, fiecare musulman trebuie să-și întărească legătura cu Allah, să-I ceară ajutorul și să-L roage să-i dăruiască o călăuzire dreaptă și să-l păzească de abatere. Toate acestea sunt în mâna Lui. Allah Preaînaltul spune:

„Izbânda mea nu vine decât de la Allah. În El mă încred și la El mă întorc.”

După ajutorul lui Allah, există numeroase mijloace pe care omul trebuie să le cunoască, fiindcă aceasta îi aduce un mare folos: să cunoască acele cauze prin care crezul rămâne statornic și nevătămat, pentru a le îngriji în sine și a se strădui să le păzească. Atunci când am cercetat și am meditat la cuvintele învățaților despre acest subiect, am desprins o seamă de cauze pe care le voi aminti, cerând ajutorul lui Allah și încrezându-mă în El.