Statornicia credinței înaintașilor și ferirea ei de schimbări

A șaptea cauză a statorniciei lor în crezul adevărat este legătura cu înțelegerea înaintașilor drepți: companionii și cei care i-au urmat cu bunătate. Pe lângă cele amintite, ei se sprijină, în înțelegerea textelor și în cunoașterea înțelesurilor acestora, pe ceea ce s-a transmis de la companioni și de la cei care i-au urmat cu bunătate. Înțelegerea unora poate înclina și se poate abate. Însă cei care au primit religia proaspătă, direct de la Profet, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, și care au avut o inimă curată, o minte sănătoasă, o dorință bună și sinceritate au fost cei mai îndreptățiți la cunoaștere, nevătămare și înțelepciune.

De aceea, cei care urmează Sunna și comunitatea sunt strâns legați de înțelegerea companionilor asupra textelor și a dovezilor. Al-Sijzī — Allah să aibă milă de el! — spune în al-Radd ʿalā man ankara al-ḥarf wa-l-ṣawt, descriindu-i pe cei care urmează Sunna:

„Ei sunt cei statornici în credința transmisă de înaintașii drepți — Allah să aibă milă de ei! — de la Trimis sau de la companionii săi — Allah să fie mulțumit de ei! — în privința lucrurilor despre care nu există un text în Carte sau de la Trimis. Companionii sunt îndrumători pentru comunitate, iar nouă ni s-a poruncit să urmăm urmele lor și sunna lor. Acest lucru este prea limpede ca să aibă nevoie de aducerea unei dovezi. Primirea Sunnei și credința în ea sunt dintre lucrurile asupra obligativității cărora nu există îndoială.”²⁶

Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah — Allah să aibă milă de el! — a spus:

„Nu vei găsi niciun imam al cunoașterii și al religiei — precum Mālik, al-Awzāʿī, al-Thawrī, Abū Ḥanīfah, al-Shāfiʿī, Aḥmad ibn Ḥanbal și Isḥāq ibn Rāhawayh, ori precum al-Fuḍayl, Abū Sulaymān, Maʿrūf al-Karkhī și cei asemenea lor — care să nu spună limpede că partea cea mai de seamă a cunoașterii sale urmează cunoașterea companionilor și că partea cea mai de seamă a faptelor sale urmează faptele companionilor. Ei consideră companionii mai presus de ei în toate însușirile vrednice de laudă și în toate virtuțile.”²⁷

Al-Ājurrī — Allah să aibă milă de el! — spune în al-Sharīʿah:

„Semnul că Allah, Puternicul și Mărețul, îi voiește binele unui om este să-l facă să urmeze această cale: Cartea lui Allah, Puternicul și Mărețul, sunan-ele Trimisului Său și sunan-ele companionilor săi — Allah să fie mulțumit de ei! —, apoi ale celor care i-au urmat cu bunătate — Allah să aibă milă de ei! — și ceea ce au urmat imamii musulmanilor din toate ținuturile, până la cei din urmă învățați; precum al-Awzāʿī, Sufyān al-Thawrī, Mālik ibn Anas, al-Shāfiʿī, Aḥmad ibn Ḥanbal și al-Qāsim ibn Sallām, precum și cei care le-au urmat calea. Semnul acesta este și să se ferească de orice doctrină pe care acești învățați nu au urmat-o.”²⁸

Ibn Qutaybah — Allah să aibă milă de el! — a rostit în această privință un cuvânt frumos:

„Dacă am voi — Allah să te păzească! — să ne îndepărtăm de oamenii hadithului, să ne întoarcem de la ei către oamenii teologiei speculative și să-i dorim pe aceștia, am ieși din unitate spre împrăștiere, din rânduială spre dezbinare, din apropiere spre înstrăinare și din înțelegere spre neînțelegere.”²⁹

Aceasta arată limpede că statornicia nu poate fi dobândită decât printr-o legătură deplină cu înțelegerea înaintașilor drepți — Allah să aibă milă de ei! Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, spune:

„Iar pe cel care se împotrivește Trimisului după ce călăuzirea i-a devenit limpede și urmează altă cale decât calea credincioșilor îl vom lăsa pe drumul pe care l-a ales și îl vom arde în Gheena. Și ce rea destinație!”