Statornicia credinței înaintașilor și ferirea ei de schimbări

A zecea cauză este buna lor legătură cu Allah, atașamentul lor puternic față de El și încrederea lor în El. Am arătat aceasta în introducere, fiindcă izbânda este în mâna Lui, slăvit și preaînalt fie El. Ei și-au întărit astfel legătura cu Allah și încrederea în El: Îi cer, Îi solicită ajutorul, Îl invocă și Îi cer statornicie. Îl urmează în aceasta pe Profetul lor, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa. Printre rugile lui se numărau următoarele:

„O, Allah, Îți cer călăuzire și dreaptă îndrumare!”

El mai spunea în rugă:

„O, Allah, Îți cer călăuzire, evlavie, castitate și îndestulare!”

Și mai spunea:

„O, Allah, dă sufletelor noastre evlavia lor și curăță-le! Tu ești Cel mai bun care le curăță. Tu ești Ocrotitorul și Stăpânul lor.”

Și spunea în rugă:

„O, Allah, îndreaptă-mi religia, care este pavăza treburilor mele! Îndreaptă-mi viața pământească, în care îmi este traiul! Îndreaptă-mi Viața de Apoi, în care este întoarcerea mea! Fă ca viața să-mi sporească tot binele și fă ca moartea să-mi fie odihnă de orice rău!”

Și spunea în rugă:

„O, Allah, Stăpân al lui Jibrīl, al lui Mīkāʾīl și al lui Isrāfīl, Creator al cerurilor și al pământului, Cunoscător al celor nevăzute și al celor văzute! Tu judeci între robii Tăi în privința lucrurilor asupra cărora nu se înțelegeau. Călăuzește-mă, cu îngăduința Ta, la adevărul în privința căruia s-au ivit neînțelegeri! Tu îl călăuzești pe cine voiești pe o cale dreaptă.”

Și spunea în rugă:

„O, Allah, Ție m-am supus, în Tine am crezut, în Tine mi-am pus încrederea, către Tine m-am întors și prin Tine mi-am susținut pricina! O, Allah, caut adăpost în puterea Ta — nu există altă divinitate vrednică de adorare în afară de Tine — ca să nu mă lași să rătăcesc. Tu ești Cel Viu, Care nu moare, în vreme ce jinnii și oamenii mor.”

Și spunea în rugă:

„O, Allah, Tu, Cel care întorci inimile, întărește-mi inima în religia Ta!”

Și spunea în rugă:

„O, Allah, călăuzește-ne alături de cei pe care i-ai călăuzit!”

Și spunea în rugă:

„O, Allah, împodobește-ne cu podoaba credinței și fă-ne călăuze bine călăuzite!”³⁶

Urmașii săi, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, îi urmează calea și sunt legați de Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, în orice clipă. Îi cer statornicie, dreaptă îndrumare, ajutor și izbândă. De aceea Allah le-a dăruit izbândă, i-a ajutat, i-a îndrumat, i-a păzit și i-a înconjurat cu ocrotirea și grija Sa. Păzirea și izbânda sunt numai în mâna Lui, slăvit și preaînalt fie El.

Această legătură cu Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, le-a adus și îndreptare în adorare, precum și o conduită și o purtare dreaptă. Printre foloasele și marile urmări ale crezului lăudabil este că el se răsfrânge asupra faptelor și purtării omului, aducându-le putere, înălțare, creștere și curăție. Acestea sunt dintre binecuvântările crezului corect, dintre foloasele și roadele sale mărețe. Crezul deviat, în schimb, aduce rău celui care îl are. Stricarea crezului este urmată de stricarea faptelor și a purtării; aceasta este dintre urmările rele ale unui crez rău.

Cine îi cercetează pe mai-marii falsității și pe cei care cheamă la rătăcire vede limpede acest lucru în ei: nu vede la ei grijă pentru adorare, preocupare pentru ea și păzirea ei; nu vede la ei nici o purtare limpede, desăvârșită și frumoasă. Chiar dacă se găsește ceva din aceasta la ei, cei care urmează Sunna au parte de adevăr și de dreaptă conduită într-o măsură mai mare și mai însemnată. Acesta este unul dintre roadele statorniciei în crez și ale legăturii cu Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul.