Statornicia credinței înaintașilor și ferirea ei de schimbări

A unsprezecea cauză este certitudinea lor deplină în acest crez în care au rămas statornici și faptul că nu-l expun certurilor și disputelor. Acest lucru este deosebit de important pentru statornicia în crezul adevărat: omul să fie convins de el. Cei care urmează Sunna au o convingere deplină și o încredere desăvârșită în religia și în crezul lor. De aceea nu au avut nevoie, asemenea altora, să supună ceea ce au părerilor și minților oamenilor.

Omul care urmează patimile și inovațiile trece de la un om la altul, întrebându-i și cerându-le părerea despre religia pe care o urmează, fiindcă se îndoiește de ea și nu are încredere și liniște. Cel care urmează Sunna, în schimb, are o certitudine deplină. El nu primește ca propriul său crez să fie supus certurilor și disputelor. Este pe deplin convins de el și pe deplin liniștit în el, fiindcă este legat de Cartea Domnului său și de Sunna Profetului său, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa: Cartea lui Allah, la care falsitatea nu poate ajunge nici dinainte, nici dinapoi, și Sunna Profetului Său, care nu vorbește din patimă.

De aceea are cea mai deplină liniște și încredere în crezul său. Nu are nevoie să-i supună ceva din el unui certăreț, unui polemist sau altcuiva asemenea. Dimpotrivă, înaintează în crezul său pe o singură cale, pe același drum de la început până la sfârșit: fără ezitare, fără tulburare, fără schimbare și fără îndoială.

Oamenii falsității au însă o altă stare. Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, spune:

„Nu ți l-au dat drept pildă decât pentru a se certa. Ei sunt, mai degrabă, un neam de certăreți.”

Îi vezi astfel tulburați și îndoielnici, supunând ceea ce au părerilor și minților oamenilor și schimbându-se adesea în religie. Voi reda aici câteva relatări de mare folos de la înaintași — Allah să aibă milă de ei!

Ḥudhayfah i-a spus lui Abū Masʿūd:

„Adevărata rătăcire este să ajungi să recunoști ceea ce înainte respingeai și să respingi ceea ce înainte recunoșteai. Ferește-te să te schimbi în religia lui Allah, fiindcă religia lui Allah este una singură.”³⁸

ʿUmar ibn ʿAbd al-ʿAzīz a spus:

„Cel care își face religia ținta disputelor se va schimba adesea.”³⁹

El — Allah să aibă milă de el! — a mai spus:

„Cel care lucrează fără cunoaștere strică mai mult decât îndreaptă. Celui care nu-și socotește vorbele printre faptele sale i se înmulțesc greșelile. Iar cel ale cărui dispute sunt multe va continua să treacă de la o religie la alta.”⁴⁰

Maʿn ibn ʿĪsā a spus:

„Într-o zi, Mālik ieșea din moschee, sprijinindu-se de mâna mea. L-a ajuns din urmă un om numit Abū al-Juwayriyah, bănuit că urma doctrina murjiʾiților, și i-a spus: «Abū ʿAbd Allāh, ascultă de la mine ceva ce vreau să-ți spun, să discut cu tine și să-ți arăt părerea mea.» Mālik a întrebat: «Și dacă mă învingi?» Omul a spus: «Mă urmezi.» Mālik a întrebat: «Iar dacă vine un alt om, vorbim cu el și ne învinge?» El a spus: «Îl urmăm.» Mālik a spus: «Rob al lui Allah, Allah l-a trimis pe Muḥammad, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, cu o singură religie, iar eu te văd trecând de la o religie la alta!»”⁴¹

Pentru acești oameni, lucrurile au ajuns să însemne trecerea de la o persoană la alta și de la o părere la alta. Acesta este sensul spuselor amintite ale lui ʿUmar ibn ʿAbd al-ʿAzīz: „Cel care își face religia ținta disputelor se va schimba adesea.”

Mālik a mai relatat:

„Atunci când venea la acel om⁴² vreunul dintre oamenii patimilor, îi spunea: «Eu am o dovadă limpede de la Domnul meu. Tu însă ești îndoielnic; du-te, așadar, la un alt îndoielnic asemenea ție și ceartă-te cu el.»” Mālik a spus: „Acel om spunea: «Își aduc singuri confuzie, apoi caută pe cineva care să-i lămurească.»”⁴³

Adică să-i lămurească în religia lor. Oamenii patimilor își aduc singuri confuzie, prin îndoieli, bănuieli și altele asemenea. Apoi caută pe cineva care să-i lămurească în religia lor și să le îndepărteze îndoielile. Ei înfățișează părerile și patimile pe care le urmează minților oamenilor.

Isḥāq ibn ʿĪsā al-Ṭabbāʿ a spus:

„Mālik ibn Anas mustra disputele în religie și spunea: «Oare de fiecare dată când vine la noi un om mai priceput la ceartă decât altul vom vrea să respingem ceea ce Jibrīl i-a adus Profetului, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa?»”⁴⁴

Al-Ḥasan al-Baṣrī — Allah să aibă milă de el! — a spus:

„Capitalul credinciosului este religia sa. Oriunde s-ar duce, religia sa merge cu el. Nu o lasă în grija oamenilor și nu-i face pe oameni păzitori ai ei.”⁴⁵

Aceasta este starea celor care urmează Sunna: niciunul dintre ei nu-și expune religia și crezul minților, patimilor și părerilor oamenilor. El se ține de ceea ce a venit în Cartea lui Allah și în Sunna Profetului Său, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, în lumina celor urmate de înaintașii comunității. Dhakwān a spus:

„Al-Ḥasan al-Baṣrī oprea disputele în religie și spunea: «Se ceartă numai cel care se îndoiește de religia sa.»”⁴⁶

Cel care nu are îndoieli în religia sa nu are nicio nevoie de asemenea certuri.

Hishām ibn Ḥassān a spus:

„Un om a venit la al-Ḥasan al-Baṣrī și i-a spus: «Abū Saʿīd, vino să discut în contradictoriu cu tine despre religie.» Al-Ḥasan i-a răspuns: «Eu îmi văd limpede religia. Dacă tu ți-ai pierdut religia, caut-o!»”⁴⁷

Adică: du-te și caută-ți religia. Eu am încredere în religia mea, sunt liniștit în privința ei și o cunosc; nu am nevoie de aceste certuri și dispute.

Aḥmad ibn Sinān a spus:

„Abū Bakr al-Aṣamm a venit la ʿAbd al-Raḥmān ibn Mahdī și a spus: «Am venit să discut cu tine în contradictoriu despre religie.» El i-a răspuns: «Dacă te îndoiești de ceva din religia ta, așteaptă până ies pentru rugăciune; altfel, du-te la treaba ta.» Omul a plecat și nu a mai rămas.”⁴⁸

Aceasta arată că cei care urmează Sunna sunt ocupați cu adevărul pe care îl au și cu adorarea lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul. Cuvintele „Dacă te îndoiești de ceva din religia ta, așteaptă până ies pentru rugăciune” înseamnă: eu sunt ocupat cu ascultarea de Allah și vreau să mă rog; așteaptă până ies de la rugăciune. În rest, nu am de-a face cu tine: du-te la treaba ta. Atunci omul a plecat și nu a rămas.

Acestea sunt câteva relatări folositoare pe care le-am luat din al-Ibānah, cartea lui Ibn Baṭṭah al-ʿUkbarī — Allah să aibă milă de el! —, o lucrare măreață în domeniul său. Toate aceste cuvinte ale înaintașilor — Allah să aibă milă de ei! — arată temeinicia religiei în sufletele lor, puterea ei în ele, grija lor deosebită pentru ea și faptul că nu o expun certurilor, disputelor, părerilor deviate sau altor asemenea lucruri. Acesta a fost unul dintre cele mai mari motive ale statorniciei lor în adevăr.