Statornicia credinței înaintașilor și ferirea ei de schimbări

A treisprezecea cauză este limpezimea crezului lor — al celor care urmează Sunna —, ușurința lui și depărtarea lui de obscuritate. Celelalte crezuri, în schimb, sunt înconjurate de felurite neclarități, lipsă de limpezime și numeroase îndoieli. Crezul celor care urmează Sunna și comunitatea este limpede precum soarele în plină zi. El își dobândește limpezimea din limpezimea izvorului și a obârșiei sale.

Imamul Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el! — spune în al-Ṣawāʿiq, arătând limpezimea acestui crez adevărat, datorată limpezimii izvorului său:

„Este asemenea luminii soarelui pentru vedere. Nu-l atinge nicio neclaritate, iar înțelesul său nu este schimbat de nicio ambiguitate. Nu este expus presupunerilor și înțelesurilor îndoielnice. Pătrunde în auz fără să ceară voie și se așază în minți precum apa dulce și limpede în cel chinuit de sete. Superioritatea lui față de dovezile raționale și față de vorbele oamenilor este asemenea superiorității lui Allah asupra făpturilor. Nimeni nu poate găsi în el o lipsă care să nască încurcătură, decât dacă ar putea pune la îndoială ivirea soarelui într-o amiază senină.”⁵⁰

Cel care vrea să găsească un neajuns în crezul corect și curat, luat din Carte și din Sunna, este asemenea unui om care vine la oameni în miezul zilei și le spune: „Vreau să vă dovedesc acum că este noapte, nu zi.” Acesta este chipul celui care vine să pună la îndoială corectitudinea crezului sănătos, luat din Cartea lui Allah și din Sunna Profetului Său, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa. Este așa cum spune Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul:

„Nu ochii sunt cei care orbesc, ci inimile din piepturi orbesc.”