Statornicia credinței înaintașilor și ferirea ei de schimbări

Prima cauză este atașamentul celor care urmează acest crez față de Cartea lui Allah și de Sunna Profetului Său. Ei cred în tot ceea ce cuprind Cartea și Sunna și consideră că nu le este îngăduit să lase deoparte nimic din ele. Dimpotrivă, au datoria să creadă și să primească tot ceea ce a venit în Cartea lui Allah și în Sunna Profetului Său, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa. Ei cred în toate textele care vorbesc despre Allah, despre numele și atributele Sale, despre profeții Săi, despre Ziua de Apoi și despre destin, precum și în toate celelalte chestiuni ale credinței, atât în ansamblu, cât și în amănunt.

În ansamblu, ei cred în tot ceea ce a venit de la Allah; iar în amănunt cred în tot ceea ce au ajuns să cunoască dintre aceste lucruri. Allah Preaînaltul spune:

„Credincioșii sunt numai aceia care cred în Allah și în Trimisul Său, apoi nu se îndoiesc.”

Ei se supun tuturor celor cuprinse în Cartea lui Allah și în Sunna Trimisului Său. Unul dintre înaintași a spus: „De la Allah vine mesajul, Trimisului îi revine transmiterea, iar nouă ne revine supunerea.” Cel al cărui crez își are acest izvor va avea parte, cu voia lui Allah, de statornicie, nevătămare și dreaptă conduită și va fi departe de abatere.

Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah — Allah să aibă milă de el! — a spus:

„Temelia deosebirii dintre adevăr și falsitate, dintre călăuzire și rătăcire, dintre buna îndrumare și abatere, dintre calea fericirii și a izbăvirii și calea nefericirii și a pieirii este să socotim ceea ce Allah le-a dat trimișilor Săi și ceea ce a pogorât în cărțile Sale drept adevărul care trebuie urmat și prin care se dobândesc deosebirea, călăuzirea, cunoașterea și credința. Credem despre acestea că sunt adevăr și spun adevărul. Toate celelalte cuvinte ale oamenilor le punem în cumpănă cu ele: dacă sunt în acord cu ele, sunt adevăr, iar dacă li se împotrivesc, sunt falsitate. Dacă nu știm dacă un cuvânt este în acord cu ele sau li se împotrivește — fiindcă este prea general și nu cunoaștem ce a vrut să spună cel care l-a rostit ori îi cunoaștem intenția, dar nu știm dacă Trimisul a venit să o confirme sau să o respingă —, ne oprim și nu vorbim decât cu știință. Cunoașterea este ceea ce se întemeiază pe o dovadă; iar cunoașterea folositoare este cea adusă de Trimis.”⁷

Acesta este, pe scurt, drumul celor care urmează Sunna și comunitatea — Allah să aibă milă de ei! — în acest domeniu măreț. Ei se sprijină pe Carte și pe Sunna și prin această sprijinire au dobândit nevătămarea și statornicia. Shaykh al-Islām — Allah să aibă milă de el! — a spus în alt loc, și chiar rostea adesea aceste cuvinte:

„Cel care se desparte de dovadă rătăcește drumul; iar dovada nu se află decât în ceea ce a adus Trimisul.”⁸

Ibn Abī al-ʿIzz — Allah să aibă milă de el! — spune în comentariul său la al-ʿAqīdah al-Ṭaḥāwiyyah:

„Cum se poate căuta cunoașterea principiilor religiei prin altceva decât ceea ce a adus Trimisul?”⁹

Adică aceasta nu este posibil și nu poate fi înfăptuit. Sprijinirea lor — Allah să aibă milă de ei! — pe ceea ce a venit în Cartea lui Allah și în Sunna Profetului Său, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, și bizuirea lor pe ceea ce cuprind acestea au fost astfel o mare cauză a statorniciei crezului lor. Niciunul dintre cei care urmează Sunna și comunitatea nu alcătuia un crez de la sine și nu aducea o credință sau o religie din propria părere, din gustul lăuntric sau din gândirea sa. Cei care fac astfel sunt oamenii patimilor; de aceea îi părăsește statornicia și se înmulțesc la ei schimbarea și nestatornicia, după cum va fi arătat. Cei care urmează Sunna, în schimb, nu alcătuiau nimic din crez de la sine. Cu toții se bizuie și se sprijină pe Cartea lui Allah și pe Sunna Profetului Său.

Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah — Allah să aibă milă de el! — a spus:

„Crezul nu îmi aparține mie și nici cuiva mai mare decât mine.¹⁰ El este crezul primit de la Allah și de la Trimisul Său, asupra căruia au căzut de acord înaintașii acestei comunități. El se află în Cartea lui Allah, în Ṣaḥīḥ al-Bukhārī și Ṣaḥīḥ Muslim, în celelalte hadithuri cunoscute și în ceea ce s-a transmis de la înaintași.”¹¹

El a mai spus:

„Crezul lui al-Shāfiʿī — Allah să aibă milă de el! — și crezul înaintașilor Islamului, precum Mālik, al-Thawrī, al-Awzāʿī, Ibn al-Mubārak, Aḥmad ibn Ḥanbal și Isḥāq ibn Rāhawayh, precum și crezul shaykhilor luați drept pildă, precum al-Fuḍayl ibn ʿIyāḍ, Abū Sulaymān al-Dārānī, Sahl ibn ʿAbd Allāh al-Tustarī și alții, nu se deosebesc în principiile religiei. La fel, crezul lui Abū Ḥanīfah — Allah să aibă milă de el! — în privința monoteismului, a destinului și a celorlalte lucruri este în acord cu crezul companionilor și al urmașilor lor și cu ceea ce arată Cartea și Sunna.”¹²

Aceasta este prima cauză: legătura lor deplină cu Cartea lui Allah și cu Sunna Trimisului Său. Nu există alt drum către statornicie în afara acestui drum.