Pelerinajul și îndreptarea sufletelor

Printre lecțiile minunate care i se arată oricărui om cu discernământ la pelerinaj se află locul învățaților, înălțimea rangului și măreția poziției lor. Îi vezi pe pelerini întrebând despre ei, căutând locurile în care se află, dorind să învețe de la ei și adresându-le întrebări despre pelerinaj și despre alte lucruri. Se bucură să le audă răspunsurile, îndrumările și sfaturile.

Nu există îndoială asupra rangului înalt al învățaților. Ei sunt căpetenii în bine, ale căror urme sunt urmate, ale căror fapte sunt luate drept model și la a căror judecată se revine. Îngerii își întind aripile pentru ei, mulțumiți de ceea ce fac. Toate cele vii și neînsuflețite, până și peștii din apă, cer iertare pentru ei. Știința lor i-a înălțat la rangurile celor buni și la treptele celor evlavioși și drepți. Prin ea li s-au înălțat poziția și locul și le-au crescut însemnătatea și rangul. Allah Preaînaltul spune:

Allah îi va înălța în trepte pe cei care cred dintre voi și pe cei cărora li s-a dat știința.⁷⁵

Și spune:

Spune: „Oare sunt egali cei care știu și cei care nu știu?”⁷⁶

Prin frumoasa lor sfătuire, buna lor îndrumare și lămurirea lor deplină, oamenii cunosc ceea ce este îngăduit și ceea ce este interzis, călăuzirea și rătăcirea, adevărul și falsitatea. Vorbind despre locul învățaților, marele învățat, imamul Abū Bakr al-Ājurrī — Allah să aibă milă de el — a spus:

„Allah i-a ales mai presus de ceilalți credincioși, în orice timp și în orice vreme. I-a înălțat prin știință și i-a împodobit cu îngăduință. Prin ei se cunoaște ceea ce este îngăduit și ceea ce este interzis, adevărul și falsitatea, ceea ce dăunează și ceea ce folosește, ceea ce este frumos și ceea ce este urât. Meritul lor este mare și însemnătatea lor este deosebită. Sunt moștenitorii profeților și bucuria ochilor apropiaților lui Allah. Peștii mărilor cer iertare pentru ei, îngerii își pleacă aripile înaintea lor, iar în Ziua Învierii, învățații vor mijloci după profeți. Adunările lor dau înțelepciune, iar faptele lor îi țin în frâu pe cei nepăsători. Sunt mai buni decât cei care se dedică adorării și au rang mai înalt decât asceții. Viața lor este un câștig, iar moartea lor este o nenorocire. Îi trezesc pe cei nepăsători și îi învață pe cei neștiutori; nu se așteaptă de la ei nenorocire și nu se teme nimeni de un rău venit de la ei…”

Apoi el — Allah să aibă milă de el — a spus:

„Ei sunt lumina robilor, călăuza ținuturilor, sprijinul comunității și izvoarele înțelepciunii. Ei stârnesc mânia lui Șayṭān. Prin ei prind viață inimile oamenilor adevărului și mor inimile celor abătuți. Pilda lor pe pământ este asemenea stelelor pe cer: oamenii se călăuzesc după ele în întunericul uscatului și al mării. Când stelele se ascund, oamenii sunt nedumeriți; când întunericul se risipește de peste ele, oamenii văd”.⁷⁷

Dacă oamenii științei au această poziție înaltă și această treaptă măreață, ceilalți sunt datori să le păstreze rangul, să le recunoască locul și să le dea cinstirea cuvenită. Profetul ﷺ a spus:

Nu este din comunitatea mea cel care nu-l cinstește pe vârstnicul nostru, nu se îndură de cel mic și nu recunoaște dreptul învățatului nostru.⁷⁸

Și a spus: أنزلوا الناس منازلهم — „Așezați-i pe oameni la locurile care li se cuvin”.⁷⁹

Trebuie, așadar, să recunoaștem locul învățaților și să le păstrăm drepturile, fie vii sau morți, de față ori absenți: cu inimile, prin iubire și respect, și cu limba, prin laudă și apreciere. Să dorim să ne sporim știința de la ei, să tragem folos din cunoștințele lor, să ne însușim buna lor cuviință și purtare și să ne ferim de a-i ataca, înțepa ori ponegri. Acestea sunt dintre cele mai mari păcate și dintre cele mai josnice fapte.

Învățații sunt cârmacii corabiei izbăvirii, cei care arată drumul către țărmul siguranței și călăuzele în întunericul adânc.

Și am făcut dintre ei căpetenii care călăuzeau după porunca Noastră, când au răbdat și au fost încredințați de semnele Noastre.⁸⁰

Ei sunt dovada lui Allah pe pământ și cunosc cel mai bine ceea ce îi îndreaptă pe musulmani în această lume și în Viața de Apoi, prin știința pe care Allah le-a dat-o și prin înțelegerea și priceperea cu care i-a înzestrat. Ei dau verdicte pe temeiul unei științe pătrunzătoare, stabilesc lucrurile cu privire limpede și judecă după o cercetare luminată. Nu aruncă hotărâri la întâmplare, nu dezbină rândurile musulmanilor prin tulburare și zvonuri alarmiste, nu se grăbesc din nepăsare și fără măsură să dea verdicte fără cercetare și precizie și nu ascund adevărul oamenilor, disprețuindu-i ori din mândrie și trufie.

De aceea Allah a poruncit să revenim la ei și să-i întrebăm pe ei, nu pe alții. Allah Preaînaltul spune:

Întrebați-i pe oamenii cunoașterii dacă nu știți!⁸¹

El, Preaslăvitul, spune:

Când le vine o veste privitoare la siguranță ori la teamă, o răspândesc. Dacă ar încredința-o Trimisului și celor cu autoritate dintre ei, ar cunoaște-o cei dintre ei care pot să-i desprindă înțelesul.⁸²

Acesta este un îndemn de bună purtare pentru credincioși: când le vine o chestiune însemnată, legată de interesele obștești, de siguranța și bucuria credincioșilor sau de o teamă care le aduce nenorocire, să verifice și să nu se grăbească. Să o încredințeze Trimisului și celor cu autoritate dintre ei, oamenilor științei, sfatului sincer, rațiunii și cumpătării, care cunosc lucrurile, foloasele și contrariul lor. Cine urmează judecata lor este ferit, iar cine hotărăște peste ei se vatămă și păcătuiește.

Printre semnele pierzării se află îndepărtarea de învățații temeinici, părăsirea sprijinirii pe verdictele imamilor cercetători și înlăturarea încrederii în juriștii atenți și preciși.

Când comunitatea își pierde încrederea în învățați, ajunge asemenea unor oameni într-un deșert sterp, fără un conducător sincer care să-i îndrume și fără o călăuză pricepută care să le arate drumul. Ei ajung la pieire și sfârșesc în ruină.

Învățații sunt cei care trebuie să fie în fruntea chemării comunității, să-i îndrume mersul și să-i călăuzească trezirea. Dacă lucrurile nu stau astfel, oamenii își iau căpetenii neștiutoare, care le dau verdicte fără știință și îi îndrumă fără pricepere. Atunci slăbiciunea se instalează, stricăciunea crește și corabia se scufundă.

Nobilul companion ʿAbd Allāh ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — a spus: „Țineți-vă de știință înainte să fie luată, iar luarea ei se face prin dispariția oamenilor săi! Țineți-vă de știință, căci niciunul dintre voi nu știe când va avea nevoie de ceea ce are. Veți găsi oameni care pretind că cheamă la Cartea lui Allah, deși au aruncat-o în spatele lor. Feriți-vă de inovație, de exagerare și de adâncirea fără rost și țineți-vă de calea cea veche!”⁸³

Poate că tu, pelerin căruia Allah i-a dat izbândă, văzând dorința oamenilor de a trage folos de la învățați în privința rânduielilor pelerinajului, de a-i întreba și de a învăța de la ei, vei înțelege meritul învățaților, nevoia comunității de ei și de știința lor și însemnătatea de a-i întreba și de a trage folos de la ei în toate treburile religiei. Așa cum înveți de la învățați rânduielile pelerinajului și le ceri verdicte despre ceea ce nu înțelegi, învață de la ei și cere-le verdicte despre rugăciune, post, zakāt și toate treburile religiei, pentru a-L adora pe Allah cu lumină și înțelegere limpede.

Îl rugăm pe Allah Cel Generos să-i binecuvânteze pe învățații noștri, să ne dea izbânda de a trage folos de la ei cum se cuvine și să le dea cea mai bună răsplată pentru noi și pentru musulmani. El Aude și Răspunde.