Pelerinajul și îndreptarea sufletelor

Pelerinajul este o mare ascultare și o adorare însemnată. Prin el se împlinește robia față de Allah și se arată deplina smerenie, supunere și umilință înaintea Domnului — Cel Atotputernic și Măreț. Pelerinul părăsește desfătările și lucrurile îndrăgite ale acestei lumi, plecând către Domnul său, lăsându-și averea, familia și neamul, departe de casă și de patrie. Își dezbracă hainele obișnuite și îmbracă un izār și un ridāʾ, își descoperă capul, se smerește înaintea Domnului său și renunță la parfum și la apropierea de femei. Trece de la un loc al ritualurilor la altul cu inimă smerită, cu ochi înlăcrimat și cu limba pomenindu-L pe Allah, nădăjduind mila Domnului său și temându-se de pedeapsa Sa. În toate acestea, rostirea care îl însoțește este: لبَّيك اللهم لبَّيك — „Labbayka Allāhumma labbayk” — „Răspund chemării Tale, o, Allah, răspund chemării Tale!” Adică: sunt supus Ție, Doamne, răspund chemării Tale, mă plec hotărârii Tale și împlinesc porunca Ta.

Talbiyah este rostirea caracteristică pelerinajului. Musulmanul începe ritualurile prin talbiyah și merge spre Makkah rostind-o, până ajunge la Casă și începe înconjurarea ei.

Apoi o rostește ori de câte ori trece de la un stâlp al pelerinajului la altul și de la un ritual la altul. Când pornește spre ʿArafah, rostește talbiyah; când pornește spre Muzdalifah, o rostește; iar când pornește spre Minā, o rostește până aruncă pietricelele la Jamrat al-ʿAqabah și atunci încetează. Talbiyah însoțește, așadar, pelerinajul și trecerea de la un ritual la altul.

Cât de binecuvântată este înrâurirea acestui lucru asupra musulmanului, în curățirea și îndreptarea sufletului său și în îndreptarea neajunsurilor sale față de poruncile lui Allah și de împlinirea drepturilor Sale!

Oare musulmanul nu este dator să răspundă mereu chemării lui Allah, să-I împlinească porunca și să se supună hotărârii Sale? Oare în orice ascultare nu este dator să răspundă chemării lui Allah și poruncii Sale?

Allah le-a poruncit robilor Săi rugăciunea, zakāt-ul, postul, sinceritatea, respectarea angajamentelor, păstrarea celor încredințate, bunătatea și binefacerea. Le-a oprit adulterul, uciderea, consumul de vin, minciuna, înșelăciunea și trădarea. Cum se poartă musulmanul față de aceste porunci și opreliști? Răspunde poruncii lui Allah și Îl ascultă sau le întâmpină cu păcat și neascultare?

Esența Islamului este supunerea față de Allah prin afirmarea unicității Sale, ascultarea Lui și dezicerea de asociere și de cei care o săvârșesc. Allah Preaînaltul spune:

O, voi cei care credeți! Intrați cu toții în Islam și nu urmați pașii lui Șayṭān! El vă este un dușman vădit.¹²

Cuvintele:

„Intrați în Islam”

înseamnă împlinirea Legii lui Allah și ascultarea poruncii Sale; iar cuvântul:

„În întregime”

înseamnă „în întregime”. Mujāhid a spus: „Împliniți toate faptele și toate formele de bine”.¹³

El — Preaslăvitul — le-a poruncit toate ramurile credinței și rânduielile Islamului, care sunt numeroase, să le împlinească după putere. Allah Preaînaltul spune:

Fiți cu frică de Allah atât cât puteți!¹⁴

Iar în hadith: إذا أمرتكم بأمر فأتوا منه ما استطعتم — „Când vă poruncesc ceva, împliniți atât cât puteți din acel lucru”.

Versetele care poruncesc supunerea față de Allah, răspunsul la chemarea Sa, împlinirea poruncilor Sale și păstrarea ascultării de El sunt foarte multe.

O, tu, căruia Allah ți-a poruncit pelerinajul și care ai răspuns chemării și ai venit spre Casa Sa străveche, nădăjduind mila Sa și temându-te de pedeapsa Sa! Cum stai cu celelalte porunci? Cum stai cu rugăciunea, stâlpul religiei și cel mai mare dintre stâlpii săi după cele două mărturisiri? Cum stai cu postul? Cum stai cu zakāt-ul? Cum stai cu ferirea de opreliști și cu părăsirea celor interzise? Dacă le împlinești, laudă-L pe Allah și cere-I sporire! Dacă ești nepăsător și le neglijezi, cere-ți socoteală înainte să ți se ceară socoteală în Ziua amenințării!

Astăzi este vreme de faptă, fără socoteală; mâine va fi socoteală, fără faptă. Allah Preaînaltul spune în hadithul qudsī:

O, robii Mei! Sunt numai faptele voastre, pe care vi le număr, apoi vă dau pe deplin răsplata lor. Cine găsește bine să-L laude pe Allah, iar cine găsește altceva să nu se învinovățească decât pe sine!¹⁵

Față de porunci și opreliști, oamenii se află în stări diferite. Unii răspund prin împlinirea ascultărilor și se feresc de păcate: aceasta este starea cea mai desăvârșită a oamenilor religioși și cea mai aleasă însușire a celor evlavioși. Alții refuză împlinirea ascultărilor și se încumetă să săvârșească păcate: aceasta este starea cea mai rea a celor cărora li s-au încredințat obligațiile religioase. Ei merită pedeapsa celui nepăsător față de ascultarea poruncită și pedeapsa celui care îndrăznește să păcătuiască.

Unii răspund prin împlinirea ascultărilor, dar se încumetă să săvârșească păcate. Aceștia merită pedeapsa celui care îndrăznește să păcătuiască, pentru că, înfrânți de poftă, s-au lăsat prinși în neascultare. Alții refuză împlinirea ascultărilor, dar se feresc de păcate: aceștia merită pedeapsa celui nepăsător față de religia sa.

Musulmanul este dator să-și dorească binele, să păstreze ascultarea de Domnul său, să-I împlinească porunca și să se îndepărteze de opreliștea Sa, cu răbdare și nădejde în răsplată.

Unul dintre înaintași a spus: „Am cercetat și am găsit că răbdarea în ascultarea lui Allah Preaînaltul este mai ușoară decât răbdarea față de pedeapsa Sa”. Altul a spus: „Răbdați, robi ai lui Allah, la împlinirea unei fapte de a cărei răsplată nu vă puteți lipsi și răbdați, abținându-vă de la o faptă a cărei pedeapsă nu o puteți îndura”.

De câte lucruri nu se ferește omul în această viață, temându-se să nu-i dăuneze trupului ori sănătății! Cu toate acestea, nu se ferește de lucruri care îl duc la pedeapsa și chinul lui Allah.

Ibn Shubrumah a spus: „Mă mir de cel care se ferește de bunătăți de teama bolii: cum de nu se ferește de păcate de teama Focului?” Ḥammād ibn Zayd a spus: „Mă mir de cel care se ferește de mâncăruri pentru răul pe care îl fac: cum de nu se ferește de păcate pentru urmările lor rele?”¹⁶

Frate căruia Allah ți-a dat izbânda de a rosti talbiyah, cugetă la toate cele de mai sus și, odată cu ele, la îndemnul Profetului ﷺ către cei care răspund chemării! În al-Tirmidhī și în alte culegeri, Abū Umāmah — Allah să fie mulțumit de el — spune: سمعت رسول الله ﷺ يخطب في حجة الوداع فقال — „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ ținând cuvântarea din Pelerinajul de Adio și spunând:

Fiți cu frică de Allah, Domnul vostru, împliniți cele cinci rugăciuni ale voastre, postiți luna voastră, dați zakāt-ul averilor voastre și ascultați de conducătorul vostru: veți intra în Paradisul Domnului vostru!

Al-Tirmidhī a spus: „Acesta este un hadith bun și autentic”. Al-Ḥākim l-a relatat și a spus: „Autentic potrivit condițiilor lui Muslim”, iar al-Dhahabī a fost de acord.¹⁷

Îl rugăm pe Allah — Cel Măreț și Preaînalt — să ne facă pe noi și pe voi dintre cei care răspund chemării Sale cu adevărat și cu sinceritate, să ne inspire ceea ce ne îndreaptă sufletele și să ne dea izbânda de a-L asculta. El Aude și Răspunde.