Pelerinajul și îndreptarea sufletelor

Unul dintre câmpurile binecuvântate în care pelerinajul îndreaptă sufletele este marea adunare pe care pelerinul o vede în ziua de ʿArafah, cea mai mare adunare islamică. În această mare adunare și în celelalte locuri ale ritualurilor se întâlnesc musulmani de la răsăritul și de la apusul pământului. Se cunosc, se sfătuiesc sincer și află unii despre starea altora. Își împărtășesc bucuriile și fericirea, după cum își împărtășesc și durerile și se îndrumă spre ceea ce trebuie să facă. Toți se ajută la bine și la evlavie, așa cum Allah — Preaslăvitul — le-a poruncit.

În această zi binecuvântată de ʿArafah, pelerinii rostesc mult لا إله إلا الله — „Lā ilāha illā Allāh”, căci acestea sunt cele mai bune cuvinte de rostit în această zi. Mai mult, sunt cele mai bune cuvinte în mod absolut și cele mai iubite de Allah. S-a transmis că Profetul ﷺ a spus:

Cea mai bună rugă este ruga din ziua de ʿArafah, iar cele mai bune cuvinte pe care le-am rostit eu și profeții dinaintea mea sunt: „Nu există divinitate vrednică de adorare în afară de Allah, Singurul, fără asociat. A Lui este stăpânirea, a Lui este lauda și El este Atotputernic asupra tuturor lucrurilor”.¹³¹

Aceasta arată în chip însemnat că unirea musulmanilor nu se poate face decât pe temeiul adorării numai a lui Allah și al urmării Trimisului ﷺ. Prin acestea se topesc patimile, se risipesc dușmănia și ura, se întâlnesc inimile, se unesc glasurile și se strâng rândurile. Pe măsură ce slăbește ținerea lor de aceste cuvinte, slăbește și partea lor de unitate și bună înțelegere.

Aceste mulțimi numeroase, în pofida culorilor diferite, a limbilor felurite și a țărilor îndepărtate, s-au adunat cu un singur scop și un singur țel, limpezit de cuvintele pe care le rostesc cu glas tare și le repetă. Ceea ce i-a adunat este afirmarea unicității lui Allah și credința în El, iar ceea ce le-a unit inimile este supunerea față de Allah și smerenia înaintea Sa, cu dorință și teamă, cu nădejde și frică, cu iubire și râvnă.

Mărturisirea unicității lui Allah — لا إله إلا الله — „Lā ilāha illā Allāh” — este adevărata legătură pe care s-au unit oamenii religiei islamice. Pe temeiul ei își dau sprijinul și se împotrivesc, iubesc și detestă. Prin ea, societatea musulmană a devenit asemenea unui singur trup și asemenea unei zidiri trainice, ale cărei părți se întăresc unele pe altele.

Shaykh, marele învățat Muḥammad al-Amīn al-Shinqīṭī — Allah să aibă milă de el — a spus în Aḍwāʾ al-bayān: „Pe scurt, adevărata legătură care îi adună pe cei despărțiți și îi împacă pe cei aflați în dezacord este legătura mărturisirii لا إله إلا الله — «Lā ilāha illā Allāh». Nu vezi că această legătură, care unește întreaga societate islamică asemenea unui singur trup și o face asemenea unei zidiri ale cărei părți se întăresc unele pe altele, a făcut inimile îngerilor purtători ai Tronului și ale celor din jurul lui să se înduioșeze față de fiii lui Ādam de pe pământ, în pofida deosebirilor dintre ei? Allah Preaînaltul spune:

Cei care poartă Tronul și cei din jurul lui Îl slăvesc cu laudă pe Domnul lor, cred în El și cer iertare pentru cei care cred: „Domnul nostru, Tu ai cuprins toate lucrurile cu mila și știința Ta! Iartă-i pe cei care s-au pocăit și au urmat calea Ta și ferește-i de chinul Iadului! Domnul nostru, fă-i să intre în grădinile veșniciei pe care li le-ai făgăduit, împreună cu cei drepți dintre părinții, soții și urmașii lor! Tu ești Cel Atotputernic, Înțeleptul. Și ferește-i de faptele rele! Pe cel pe care îl ferești în acea zi de faptele rele l-ai învăluit în milă. Aceasta este marea izbândă”.¹³²

Allah Preaînaltul a arătat că legătura care i-a unit pe purtătorii Tronului și pe cei din jurul lui cu fiii lui Ādam de pe pământ, până acolo încât aceștia s-au rugat pentru ei cu această mare și bună rugă, este credința în Allah — Cel Măreț și Preaînalt”.

Apoi el — Allah să aibă milă de el — a spus: „În concluzie, nu este dezacord între musulmani că legătura care îi unește pe locuitorii pământului unii cu alții și îi unește pe locuitorii pământului cu cei ai cerului este legătura لا إله إلا الله — «Lā ilāha illā Allāh». Nu este îngăduit în niciun chip să se cheme la o altă legătură”.¹³³

Pentru a statornici și a întări acest mare înțeles, Profetul ﷺ a spus în cuvântarea sa de la Minā, în ziua jertfei: „O, oameni! Domnul vostru — Cel Atotputernic și Măreț — este Unul, iar tatăl vostru este unul. Arabul nu are întâietate față de nearab, nici cel negru față de cel cu pielea roșiatică, decât prin evlavie. Am transmis?” Ei au răspuns: „Da”. El a spus: „Cel de față să-i transmită celui absent!” Imamul Aḥmad a relatat în Musnad cu un lanț autentic.¹³⁴

Printre marile foloase ale pelerinajului se află întărirea acestei legături. Domnul adorat este Unul, direcția către care se îndreaptă este una, Trimisul urmat este unul, îmbrăcămintea de iḥrām, locurile ritualurilor și faptele pelerinajului sunt aceleași, iar locul și timpul adunării musulmanilor sunt aceleași. Rostirea tuturor este: لبَّيك اللهم لبَّيك — „Labbayka Allāhumma labbayk”, cu smerenie, umilință, supunere și împlinire a poruncii. Ce legătură este mai trainică și ce înrudire este mai însemnată decât aceasta?

Musulmanii să înțeleagă acest lucru și să-L laude pe Domnul lor pentru această legătură binecuvântată, pentru nobila înțelegere, iubire și frăție. Fiecare să se străduiască pentru tot ce o întărește și o sporește și să se ferească de tot ce o slăbește și o șubrezește. Printre rugile statornicite se află: اللهم أصلح ذات بيننا وألِّف بين قلوبنا واهدنا سبل السلام وأخرجنا من الظلمات إلى النور — „O, Allah, îndreaptă legăturile dintre noi, unește inimile noastre, călăuzește-ne pe căile păcii și scoate-ne din întuneric la lumină!” Toți să lepede fanatismul etnic, lozincile naționaliste, strigătele neștiinței de dinainte de Islam și partizanatele înguste.

Abū Dāwūd și alții au relatat, cu un lanț autentic, că Profetul ﷺ a spus: „Allah Preaînaltul a îndepărtat de la voi trufia neștiinței de dinainte de Islam și lauda ei cu părinții. Omul este fie un credincios evlavios, fie un păcătos nefericit. Voi sunteți fiii lui Ādam, iar Ādam este din țărână. Oamenii trebuie să înceteze să se fălească cu neamuri care nu sunt decât cărbuni ai Gheenei, altminteri vor fi mai neînsemnați înaintea lui Allah decât gândacii de bălegar care împing murdăria cu nasul”.¹³⁵

În Musnad al imamului Aḥmad, Abū Dharr — Allah să fie mulțumit de el — relatează că Profetul ﷺ i-a spus: „Ia seama! Nu ești mai bun decât un om cu pielea roșiatică ori neagră, decât dacă îl întreci prin evlavie”.¹³⁶

Cel care se înalță deasupra altuia prin obârșie ori altceva, având într-adevăr acel avantaj, se fălește; iar cel care se înalță fără drept săvârșește nedreptate. Atât fălirea, cât și nedreptatea sunt interzise.

De aceea s-a transmis în Ṣaḥīḥ Muslim că Profetul ﷺ a spus:

Mi s-a revelat să fiți smeriți, astfel încât nimeni să nu se fălească înaintea altuia și nimeni să nu-l nedreptățească pe altul.¹³⁷

În ceea ce i-a revelat Profetului Său ﷺ, Allah — Preaslăvitul — a interzis cele două forme, fălirea și nedreptatea, prin care omul se înalță deasupra făpturilor. Cine se înalță având într-adevăr acel avantaj se fălește; cine se înalță fără drept săvârșește nedreptate. Nici una, nici cealaltă nu este îngăduită.

Căutăm adăpost la Allah de fălire și trufie, de nedreptate și asuprire, de orice greșeală și păcat. Îl rugăm — Preaslăvitul — să-i adune pe musulmani în bine și evlavie, să le îndrepte legăturile, să le unească inimile, să-i călăuzească pe căile păcii, să le unească rândurile și glasurile și să zădărnicească uneltirea vrăjmașului lor. El, Preaslăvitul, Aude și Răspunde.