Text integral · Pasaje · 36
Îmbrăcămintea de iḥrām și amintirea giulgiului
Învățămintele și foloasele pelerinajului sunt nenumărate. Câte lecții folositoare și îndemnuri mișcătoare nu cuprinde! Unul dintre acestea este că, atunci când musulmanul ajunge la mīqāt-ul stabilit de Trimisul lui Allah ﷺ pentru intrarea în iḥrām, își dezbracă hainele și îmbracă un izār pe partea de jos a trupului și un ridāʾ pe partea de sus, lăsând capul descoperit. În această îmbrăcăminte, pelerinii sunt egali: nu este deosebire între bogat și sărac, între conducător și supus. Egalitatea lor în această îmbrăcăminte le amintește că toți vor fi egali în giulgiurile de după moarte. Toți vor fi dezbrăcați de hainele lor și înveliți în pânze albe, fără deosebire între bogat și sărac.
Imamul Aḥmad a relatat în Musnad de la Samurah ibn Jundub — Allah să fie mulțumit de el — că Profetul ﷺ a spus:
البسوا الثياب البيض، فإنها أطهر وأطيب، وكفنوا فيها موتاكم
Purtați haine albe, căci sunt mai curate și mai bune, și înveliți-i în ele pe morții voștri!60
أن رسول الله ﷺ كُفِّن في ثلاثة أثواب يمانية بيض سَحُولية من كُرْسُف، ليس فيهن قميص ولا عمامة
Când a murit căpetenia fiilor lui Ādam ﷺ, a fost învelit în trei pânze albe de bumbac, fără cămașă și fără turban. Al-Bukhārī și Muslim au relatat de la ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — că Trimisul lui Allah ﷺ a fost învelit în trei pânze albe yemenite, de la Saḥūl, din bumbac, fără cămașă și fără turban.61
Aceasta este starea oricui moare: este spălat, dezbrăcat de haine și învelit în pânze albe, apoi se împlinește rugăciunea pentru el și este așezat în mormânt.
Când pelerinul își dezbracă hainele la mīqāt și îmbracă iḥrām-ul, își amintește de această stare și îi vine în minte acest sfârșit. Își amintește de moarte, prin care se încheie viața lumească și începe Viața de Apoi.
Cât de însemnat și de folositor este pentru rob să-și amintească de plecare, de despărțirea de tovarăș și de prieten și de faptul că din averea sa nu va avea decât giulgiurile — adică aceasta va fi partea averii sale care îl însoțește în mormânt —, iar apoi și ele se vor destrăma! Poetul spune:
نصيبك مما تجمع الدهر كله رداءان تلوى فيهما وحنوط
Partea ta din tot ce aduni o viață întreagă Sunt două pânze în care ești învelit și miresmele pentru mort.
Altul spune:
هي القناعة لا تبغي بها بدلا فيها النعيم وفيها راحة البدن انظر لمن ملك الدنيا بأجمعها هل راح منها بغير القطن والكفن
Mulțumirea cu puțin să n-o schimbi pe altceva: În ea sunt tihna și odihna trupului. Privește-l pe cel care a stăpânit întreaga lume: A plecat din ea cu altceva decât bumbacul și giulgiul?62
Într-un hadith autentic, Profetul ﷺ a spus:
أكثروا ذكر هاذم اللذات
Pomeniți mult pe cea care curmă desfătările!63
Adică moartea. De la Ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — s-a transmis: „Moartea este de ajuns ca îndemn”.
Cel care își amintește de moarte se îndreaptă spre Viața de Apoi, iar această lume nu mai este cea mai mare preocupare a sa, nici limita cunoașterii sale. Pomenirea morții oprește de la păcate, înmoaie inima împietrită, îndepărtează bucuria excesivă pentru lume și ușurează nenorocirile ei.
Giulgiul care intră cu omul în mormânt nu-i este de folos cu nimic și va ajunge să se destrame, deși este singurul lucru din această lume care îl însoțește în mormânt. Ceea ce îi este de folos acolo este fapta sa bună. În cele două Ṣaḥīḥ s-a transmis de la Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el — că Profetul ﷺ a spus:
يتبع الميت ثلاثة، فيرجع اثنان ويبقى واحد: يتبع أهله وماله وعمله، فيرجع أهله وماله، ويبقى عمله
Pe mort îl urmează trei, dintre care doi se întorc și unul rămâne: îl urmează familia, averea și faptele sale; familia și averea se întorc, iar faptele rămân.64
Se știe că omul are nevoie de o familie cu care să-și țină de urât și de avere din care să trăiască. Însă acestea îl vor părăsi, iar el le va părăsi inevitabil. Fericit este cel care ia din ele ceea ce îl ajută la bine și la ascultare. Cel a cărui familie și avere îl abat de la Allah este în pierdere, după cum au spus beduinii:
شَغَلَتْنَآ أَمْوَٰلُنَا وَأَهْلُونَا فَٱسْتَغْفِرْ لَنَا
Averile și familiile noastre ne-au ținut ocupați; cere, așadar, iertare pentru noi!65
Coran 48:11
Allah Preaînaltul spune:
لَا تُلْهِكُمْ أَمْوَٰلُكُمْ وَلَآ أَوْلَـٰدُكُمْ عَن ذِكْرِ ٱللَّهِ ۚ وَمَن يَفْعَلْ ذَٰلِكَ فَأُو۟لَـٰٓئِكَ هُمُ ٱلْخَـٰسِرُونَ
Să nu vă abată averile și copiii voștri de la pomenirea lui Allah! Cei care fac aceasta sunt cei aflați în pierdere.66
Coran 63:9
Cel care moare nu mai trage folos din familia și averea sa decât prin rugile și cererile de iertare ale familiei pentru el și prin ceea ce a trimis înainte din averea sa. Allah Preaînaltul spune:
يَوْمَ لَا يَنفَعُ مَالٌ وَلَا بَنُونَ إِلَّا مَنْ أَتَى ٱللَّهَ بِقَلْبٍ سَلِيمٍ
În ziua în care nu vor fi de folos nici averea, nici copiii, în afară de cel care vine la Allah cu o inimă sănătoasă.67
Coran 26:88–89
Și spune:
وَلَقَدْ جِئْتُمُونَا فُرَٰدَىٰ كَمَا خَلَقْنَـٰكُمْ أَوَّلَ مَرَّةٍ وَتَرَكْتُم مَّا خَوَّلْنَـٰكُمْ وَرَآءَ ظُهُورِكُمْ
Ați venit la Noi singuri, așa cum v-am creat întâia oară, și ați lăsat în urma voastră ceea ce v-am dăruit.68
Coran 6:94
Omul lasă în urma sa toată averea și familia pe care le-a avut și nu trage folos din ele decât printr-o rugă a familiei ori printr-o cheltuială pe care a trimis-o înainte din averea sa. În Ṣaḥīḥ Muslim, Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — relatează că Profetul ﷺ a spus:
إذا مات الإنسان انقطع عمله إلا من ثلاث: إلا من صدقة جارية، أو ولد صالح يدعو له، أو علم ينتفع به
Când omul moare, faptele sale încetează, în afară de trei: o milostenie cu folos neîntrerupt, un copil drept care se roagă pentru el ori o știință din care se trage folos.69
Familia poate să se roage pentru el ori poate să nu se roage. Din averea pe care o stăpânea nu-i folosește în mormânt decât ceea ce a trimis înainte. Aceasta îl așteaptă și face parte din faptele care îl însoțesc în mormânt. Restul averii, puțină sau multă, este a moștenitorilor săi, nu a lui; el nu a fost decât asemenea unui paznic și păstrător al ei.
În Ṣaḥīḥ Muslim, Profetul ﷺ spune:
يقول ابن آدم: مالي مالي، وهل لك يا ابن آدم من مالك إلا ما أكلت فأفنيت، أو لبست فأبليت، أو تصدقت فأمضيت
Fiul lui Ādam spune: „Averea mea, averea mea!” Dar, fiu al lui Ādam, ce ai din averea ta, în afară de ceea ce ai mâncat și ai mistuit, de ceea ce ai îmbrăcat și ai uzat ori de ceea ce ai dat milostenie și ai trimis înainte?70
أيكم مال وارثه أحب إليه من ماله؟ قالوا: ما منا أحد إلا ماله أحب إليه، قال: فإن ماله ما قدَّم ومال وارثه ما أخَّر
În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, Profetul ﷺ spune: „Cine dintre voi iubește averea moștenitorului său mai mult decât propria avere?” Ei au spus: „Nu este nimeni dintre noi care să nu-și iubească mai mult propria avere”. El a spus: „Averea sa este ceea ce a trimis înainte, iar averea moștenitorului său este ceea ce a lăsat în urmă”.71
Allah Preaînaltul spune:
مَن كَفَرَ فَعَلَيْهِ كُفْرُهُۥ ۖ وَمَنْ عَمِلَ صَـٰلِحًا فَلِأَنفُسِهِمْ يَمْهَدُونَ
Cine nu crede va purta necredința sa, iar cei care împlinesc fapte bune își pregătesc lor înșiși un așternut.72
Coran 30:44
Unii dintre înaintași au spus: „Adică în mormânt”. Fapta bună îi devine omului așternut în mormânt, unde nu are din bunurile lumii nici pat, nici pernă, nici culcuș. Oricine făptuiește își așterne și își pune sub cap faptele, fie bune, fie rele.73
Într-un hadith, Profetul ﷺ a spus:
قال لي جبريل: يا محمد عش ما شئت فإنك ميت، وأحبب من شئت فإنك مفارقه، واعمل ما شئت فإنك ملاقيه
Jibrīl mi-a spus: „O, Muḥammad, trăiește cât voiești, căci vei muri; iubește pe cine voiești, căci te vei despărți de el; și fă ceea ce voiești, căci îți vei întâlni fapta!”74
Îl rugăm pe Allah să ne îndrepte tuturor treburile, să ne dăruiască un sfârșit bun și izbânda de a împlini ceea ce El iubește și primește cu mulțumire.
Notele originale
Al-Musnad (20154).
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī (1264) și Ṣaḥīḥ Muslim (941).
Vezi versurile în al-Tadhkirah de al-Qurṭubī (1/28).
Sunan al-Tirmidhī (2307). Al-Albānī — Allah să aibă milă de el — l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-jāmiʿ (1210).
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī (6514) și Ṣaḥīḥ Muslim (2960). Pentru explicarea acestui hadith, vezi tratatul lui al-Ḥāfiẓ Ibn Rajab publicat cu titlul Juzʾ fīhi al-kalām ʿalā ḥadīth yatbaʿu al-mayyita thalāth.
Coran, al-Fatḥ, 48:11.
Coran, al-Munāfiqūn, 63:9.
Coran, al-Shuʿarāʾ, 26:88–89.
Coran, al-Anʿām, 6:94.
Ṣaḥīḥ Muslim (1631).
Ṣaḥīḥ Muslim (2958).
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī (6442).
Coran, al-Rūm, 30:44.
Vezi tratatul lui Ibn Rajab Juzʾ fīhi al-kalām ʿalā ḥadīth yatbaʿu al-mayyita thalāth, p. 40.
Relatat de al-Ṭayālisī (1862) și al-Ḥākim (4/325). Al-Albānī l-a socotit bun în Ṣaḥīḥ al-jāmiʿ (4355).