Pelerinajul și îndreptarea sufletelor

Pelerinajul oferă un câmp larg pentru îndreptarea sufletelor, curățirea inimilor și sporirea credinței. Câte lecții minunate și învățăminte mișcătoare cuprinde, care fac inimile să se îndrepte către Allah, le sporesc dorința și teama, nădejdea și frica și le înmulțesc întoarcerea cu pocăință! Câte lacrimi sincere nu s-au vărsat la pelerinaj, câte pocăințe sincere nu au fost primite, câte greșeli nu au fost iertate, câte păcate nu au fost șterse, câte rugi smerite nu au primit răspuns și câți robi nu au fost eliberați de Foc!

Când cugetăm la textele Cărții și ale Sunnei despre pelerinaj, găsim în ele mari reguli și îndrumări înțelepte, care îi aduc robului îndreptare și curăție în pelerinaj și, de fapt, în întreaga sa viață. Precum cuvintele Lui Preaînaltul:

Pelerinajul are luni cunoscute. Cine și-a asumat în ele pelerinajul să nu aibă desfrâu, păcat și ceartă în pelerinaj. Orice bine ați face, Allah îl știe. Luați-vă provizii, căci cea mai bună provizie este evlavia! Și temeți-vă de Mine, voi cei cu minte!¹³⁸

Câtă chemare și îndrumare către înfrânarea sufletului și limitarea înclinării sale către dorințe și pofte se află în aceste opreliști:

„Să nu aibă desfrâu, păcat și ceartă în pelerinaj”

Câtă chemare la grăbirea către fapte bune și la întrecerea în ascultări se află în cuvintele Lui — Preaslăvitul:

„Orice bine ați face, Allah îl știe”

Și câtă chemare la pregătirea și înzestrarea pentru Ziua Întoarcerii se află în cuvintele Sale:

„Luați-vă provizii, căci cea mai bună provizie este evlavia!”

Asemenea călătorului care își ia provizia pentru drum.

Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el — a spus: „De când au fost creați, oamenii nu au încetat să fie călători și nu-și vor depune poverile decât în Paradis ori în Foc. Omul cu minte știe că drumul se întemeiază pe trudă și înfruntarea primejdiilor. Nu se obișnuiește să se caute în el desfătare, plăcere și odihnă: acestea vin după încheierea călătoriei”.¹³⁹

Însă în această viață, robul întâlnește lucruri care îl abat, îl ocupă și îl distrag de la luarea proviziei pentru Ziua Întoarcerii și care îi înlătură prospețimea, frumusețea și vigoarea credinței. Profetul ﷺ ne-a spus că, în lăuntrul omului, credința se poate uza. De aceea robul are nevoie să o reînnoiască și să se străduiască să o întărească. Al-Ḥākim a relatat în al-Mustadrak și al-Ṭabarānī în al-Muʿjam al-kabīr de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ — Allah să fie mulțumit de amândoi — că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Credința se uzează în lăuntrul unuia dintre voi așa cum se uzează haina. Cereți-I, așadar, lui Allah să reînnoiască credința în inimile voastre!¹⁴⁰

El — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a descris credința ca uzându-se asemenea hainei, adică slăbind și fiind atinsă de neputință și scădere din pricina încercărilor și distragerilor pe care robul le întâlnește în această lume și a neascultărilor și păcatelor în care cade. L-a îndrumat să îngrijească de credință, să lucreze pentru întărirea ei și să-I ceară lui Allah sporirea și statornicia ei. Allah Preaînaltul spune:

Dar Allah v-a făcut iubită credința, a împodobit-o în inimile voastre și v-a făcut urâte necredința, păcatul și neascultarea. Aceștia sunt cei bine călăuziți, prin har și binefacere de la Allah. Allah este Atoateștiutor, Înțelept.¹⁴¹

Este spre binele robului să poarte grijă credinței sale: lucrul cel mai scump și mai de preț pe care îl are și cea mai bună provizie cu care Îl va întâlni pe Domnul său — Preaslăvit și Preaînalt.

Domeniile în care credința se întărește și mijloacele prin care sporește sunt numeroase și felurite. Printre aceste mari domenii se află pelerinajul. El șterge ceea ce a fost înaintea sa, iar cel bine împlinit nu are altă răsplată decât Paradisul. Cine îl săvârșește fără desfrâu și păcat iese din păcatele sale asemenea zilei în care l-a născut mama sa. El îndepărtează păcatele așa cum foalele îndepărtează zgura fierului, după cum s-a transmis în hadithuri autentice de la Trimisul lui Allah ﷺ.

De câte ori pelerinajul nu a fost un punct de cotitură în viețile multor oameni, de la rău la bine și de la bine la mai bine! Dovezile și întâmplările care confirmă acest lucru sunt prea multe pentru a fi cuprinse.

Câți pelerini nu au căutat locurile și împrejurările primirii rugii în pelerinaj, ridicând mâinile către Domnul lor cu smerenie și umilință, râvnind la marele Său har, cerându-I să le reînnoiască credința în inimă și să-i statornicească în ea, să-i ferească de încercările văzute și ascunse, să le îndrepte religia, viața lumească și Viața de Apoi, să-i împodobească cu podoaba credinței și să-i facă oameni călăuziți care îi călăuzesc și pe alții!

Allah — Cel Atotputernic și Măreț — nu-l dezamăgește pe robul care Îl cheamă și nu-l respinge pe cel care I se roagă în taină. El — Preaslăvitul — spune:

Când robii Mei te întreabă despre Mine, Eu sunt aproape. Răspund rugii celui care Mă cheamă atunci când Mă cheamă. Să-Mi răspundă și ei și să creadă în Mine, ca să fie bine călăuziți!¹⁴²

Într-un hadith statornicit, Profetul ﷺ a spus:

Pelerinii care împlinesc ḥajj și ʿumrah sunt oaspeții lui Allah: El i-a chemat și ei I-au răspuns; ei I-au cerut și El le-a dat.¹⁴³

Se cuvine, așadar, ca cel pe care Allah l-a cinstit cu pelerinajul să fie în el supus și smerit înaintea Domnului său, plecat înaintea Sa, nădăjduind mila și iertarea Sa, temându-se de pedeapsa și mânia Sa, pocăindu-se de orice păcat pe care l-au agonisit mâinile și de orice greșeală spre care l-au purtat picioarele. Să înmulțească pomenirea, ruga, cererea de iertare și implorarea, pentru a se întoarce din pelerinaj în cel mai bun chip și a reveni la familia și în țara sa în cea mai bună stare. Astfel va începe o pagină nouă în viață, plină de ascultare, îndreptare și statornicie, cu inimă liniștită, suflet întors către Allah și lăuntru smerit, cerându-I Domnului său statornicie în credință și ocrotire de încercări.

Oare nu se cuvine ca pelerinul să ia seama la acest lucru mare și însemnat, pentru a câștiga și a trage folos din pelerinaj, mai ales când în această viață sunt atât de multe lucruri care slăbesc credința? De ce nu valorificăm această poartă binecuvântată pentru a o întări, a o împlini și a o desăvârși? Pelerinajul este credință, iar darurile și împlinirile dobândite în el sunt o desăvârșire și o întărire a credinței.

Robul credincios căruia Allah i-a dat izbândă se străduiește neîncetat pentru două lucruri mari și două țeluri însemnate:

1. Împlinirea credinței și a ramurilor sale și însușirea lor prin cunoaștere și faptă.
2. Strădania de a respinge încercările văzute și ascunse care se împotrivesc credinței, o anulează ori o micșorează. El își tratează lipsurile în privința primului lucru și îndrăznelile în privința celui de-al doilea prin pocăință sinceră și prin îndreptare înainte de a fi prea târziu.

Cugetă la aceste două lucruri în cuvintele Lui Preaînaltul:

Să nu aibă desfrâu, păcat și ceartă în pelerinaj. Orice bine ați face, Allah îl știe. Luați-vă provizii, căci cea mai bună provizie este evlavia! Și temeți-vă de Mine, voi cei cu minte!¹⁴⁴

El — Preaslăvitul — a pomenit cele două lucruri: respingerea celor care strică și micșorează și strădania pentru dobândirea binelui și a desăvârșirilor.

Îl rugăm pe Allah — Cel Măreț și Preaînalt — să ne îndrepte tuturor religia, care ne ocrotește treburile, să ne îndrepte viața lumească, în care ne este traiul, și Viața de Apoi, în care ne este întoarcerea. Să ne facă viața un spor în orice bine și moartea o odihnă de orice rău; să ne împodobească cu podoaba credinței și să ne facă oameni călăuziți care îi călăuzesc pe alții, nici rătăciți, nici rătăcitori. El — Preaslăvitul — Aude rugile, în El se pune nădejdea, El ne este de ajuns și ce bun Ocrotitor este!