Pelerinajul și îndreptarea sufletelor

Imamul Mālik — Allah să aibă milă de el — a relatat în al-Muwaṭṭaʾ, de la Ṭalḥah ibn ʿUbayd Allāh ibn Karīz, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

„În nicio zi Șayṭān nu a fost văzut mai mic, mai alungat, mai disprețuit și mai înfuriat decât în ziua de ʿArafah. Aceasta se datorează numai îndurării pe care o vede coborând și faptului că Allah trece peste păcatele mari.”¹⁴⁵

Acesta este un hadith mursal.

În textele revelației există numeroase mărturii care arată că sensul său este corect. Fără îndoială, pe Șayṭān îl înfurie și îl întristează coborârea îndurării și a iertării asupra robilor lui Allah, faptul că El, Preaslăvitul, îi iartă și trece peste greșelile lor și îi eliberează din Foc. Allah să ne apere de el pe noi și pe credincioși!

Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său, de la Abū Hurayrah, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

„Când fiul lui Adam recită un verset de prosternare și se prosternează, Șayṭān se retrage plângând și spune: «Vai de el! Fiului lui Adam i s-a poruncit să se prosterneze, iar el s-a prosternat, astfel că va avea Paradisul. Mie mi s-a poruncit să mă prosternez, dar am refuzat, astfel că voi avea Focul.»”¹⁴⁶

De aceea, dușmanul lui Allah este foarte dornic să strice pelerinajul omului și să-l lipsească de răsplata lui, folosind multe căi și felurite mijloace: de la începutul drumului și al plecării sale spre pelerinaj, trecând prin toate faptele și toate ritualurile lui. În acest scop își mobilizează oștenii și își pregătește mijloacele.

Imamul Mujāhid ibn Jabr — Allah să aibă milă de el — spune: „Nu pleacă niciun grup de tovarăși de drum spre Makkah fără ca Iblīs să pregătească pentru ei tot atâția dintre ai săi.” A relatat-o Ibn Abī Ḥātim în comentariul său la Coran.¹⁴⁷

Mărturie pentru aceasta este cuvântul lui Allah Preaînaltul despre dușmanul Său, Iblīs:

„A spus: «Fiindcă m-ai lăsat să rătăcesc, îi voi pândi pe calea Ta cea dreaptă. Apoi voi veni la ei dinaintea lor și din spatele lor, din dreapta lor și din stânga lor și nu-i vei găsi pe cei mai mulți dintre ei mulțumitori.»”¹⁴⁸

ʿAwn ibn ʿAbd Allāh — Allah să aibă milă de el — a spus, cu privire la cuvintele:

„Îi voi pândi pe calea Ta cea dreaptă”

că ele înseamnă „drumul spre Makkah”. Fără îndoială, acesta face parte din calea dreaptă a lui Allah, care duce la mulțumirea Lui și la Grădina desfătărilor, însă înțelesul căii este mai cuprinzător decât atât.

De aceea, Ibn Jarīr — Allah să aibă milă de el — a spus: „Deși ceea ce a spus ʿAwn face parte din calea dreaptă a lui Allah, nu este întreaga cale. Dușmanul lui Allah a spus doar că îi va pândi pe calea dreaptă a lui Allah, fără să restrângă aceasta la o anumită parte a ei, căci acest ticălos nu cruță niciun efort pentru a-i împiedica pe robii lui Allah de la orice faptă care îi apropie de Allah.”¹⁴⁹

În al-Musnad al imamului Aḥmad, Sabrah ibn Fākih a relatat: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: «Șayṭān l-a pândit pe fiul lui Adam pe drumurile sale. L-a pândit pe drumul Islamului și i-a spus: ‹Îmbrățișezi Islamul și lași religia ta, religia părinților tăi și a strămoșilor tatălui tău?› Însă el nu i-a dat ascultare și a îmbrățișat Islamul. Apoi l-a pândit pe drumul emigrării și i-a spus: ‹Emigrezi și lași pământul tău și cerul tău? Emigrantul este doar asemenea calului legat cu o funie lungă.› Însă el nu i-a dat ascultare și a emigrat. Apoi l-a pândit pe drumul jihādului și i-a spus: ‹Acesta înseamnă osteneala propriei ființe și a averii: lupți și ești ucis, apoi femeia se căsătorește, iar averea se împarte?› Însă el nu i-a dat ascultare și a luptat.» Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Pe cel dintre ei care face aceasta și moare, Allah S-a îndatorat să-l primească în Paradis. Dacă este ucis, Allah S-a îndatorat să-l primească în Paradis; dacă se îneacă, Allah S-a îndatorat să-l primească în Paradis; iar dacă animalul pe care călărește îi frânge gâtul, Allah S-a îndatorat să-l primească în Paradis.»”¹⁵⁰

Ceea ce ne interesează din acest hadith este faptul că Șayṭān îl pândește pe om pe fiecare drum. El este cel mai stăruitor împotriva lui atunci când omul își propune să facă binele sau începe să-l facă: în acel moment îl atacă mai puternic, ca să-l întrerupă.

Într-o relatare autentică, Profetul ﷺ a spus:

„Un ʿifrīt dintre jinni s-a năpustit asupra mea noaptea trecută, ca să-mi întrerupă rugăciunea.”¹⁵¹

Cu cât fapta este mai folositoare robului și mai iubită de Allah, cu atât Șayṭān i se împotrivește mai mult. El este un dușman înverșunat al credincioșilor, a cărui singură preocupare și singur scop sunt să le strice crezul, să le dărâme credința, să le clatine certitudinea și să-i abată de la calea care duce la mulțumirea lui Allah și la Paradis.

De aceea, Allah ne-a avertizat cu cea mai mare tărie împotriva lui, ne-a arătat primejdiile lui și urmările cumplite ale ascultării de el, a arătat că este dușmanul credincioșilor și le-a poruncit să-l ia drept dușman. Allah Preaînaltul a spus:

„Cu adevărat, Șayṭān este un dușman vădit al omului.”¹⁵²

Și a spus:

„Cu adevărat, Șayṭān vă este dușman, așadar luați-l drept dușman! El îi cheamă pe cei din ceata sa doar ca să fie dintre locuitorii Focului învăpăiat.”¹⁵³

Și a spus:

„O, voi care credeți! Nu urmați pașii lui Șayṭān! Iar cel care urmează pașii lui Șayṭān, cu adevărat, el poruncește necuviința și fapta osândită.”¹⁵⁴

Și a spus:

„O, fii ai lui Adam! Să nu vă ispitească Șayṭān așa cum i-a scos pe părinții voștri din Paradis, dezbrăcându-i de veșmintele lor ca să le arate goliciunea! El și neamul său vă văd de unde voi nu-i vedeți.”¹⁵⁵

Ibn al-Jawzī — Allah să aibă milă de el — a spus: „Cel înzestrat cu judecată trebuie să se păzească de acest dușman care și-a arătat vrăjmășia încă din vremea lui Adam — pacea și binecuvântarea fie asupra lui — și care și-a consacrat viața și ființa stricării stării fiilor lui Adam. Allah a poruncit să ne păzim de el…”¹⁵⁶ Apoi a menționat numeroase texte care avertizează împotriva lui și a uneltirilor sale.

Versetele care avertizează împotriva lui și a uneltirilor sale sunt multe. Robul nu are altă apărare împotriva lui Șayṭān decât să se refugieze la Allah, să caute la El apărare de răul lui, să stăruie în pomenirea Lui și să fie statornic în ascultarea de El. Pe cel care caută apărare la Allah, Allah îl apără, îl păzește și îl ocrotește.

Allah Preaînaltul a spus:

„Iar dacă o îmboldire de la Șayṭān te ațâță, caută apărare la Allah! Cu adevărat, El este Atoate Auzitor, Atoate Știutor.”¹⁵⁷

Și a spus:

„Și spune: «Doamne, caut apărare la Tine de îmboldirile șeitanilor! Și caut apărare la Tine, Doamne, ca ei să se apropie de mine!»”¹⁵⁸

Și a spus:

„Spune: «Caut apărare la Domnul oamenilor, Stăpânul oamenilor, Dumnezeul oamenilor, de răul șoptitorului care se ascunde, care șoptește în piepturile oamenilor, dintre jinni și dintre oameni!»”

Cel care stăruie în pomenirea lui Allah se află într-o fortăreață împotriva lui Șayṭān și la adăpost de răul lui. Allah Preaînaltul a spus:

„Iar celui care se abate de la pomenirea Celui Milostiv îi rânduim un șeitan, care îi devine tovarăș.”¹⁵⁹

Imamul Aḥmad a relatat în al-Musnad, de la Profetul ﷺ, că Yaḥyā ibn Zakariyyā — pacea fie asupra lor — a spus neamului său:

„…Și vă poruncesc să-L pomeniți mult pe Allah. Pilda acesteia este asemenea unui om pe care dușmanul îl urmărește alergând pe urmele lui. El ajunge la o fortăreață bine întărită și se adăpostește în ea. Robul este cel mai bine apărat de Șayṭān atunci când Îl pomenește pe Allah.”¹⁶⁰

Șayṭān nu are putere asupra oamenilor credinței care se refugiază la Allah și se bizuie pe El, Preaslăvitul. Allah îi păzește de el și îndepărtează de la ei uneltirile și răul lui. Allah Preaînaltul a spus:

„Iar când reciți Coranul, caută apărare la Allah împotriva lui Șayṭān cel alungat! El nu are nicio putere asupra celor care cred și se încred în Domnul lor. Puterea lui este numai asupra celor care îl iau drept ocrotitor și a celor care, prin el, Îi fac asociați [lui Allah].”¹⁶¹

În acest verset, Preaslăvitul a arătat cel mai puternic mijloc de a-l îndepărta pe Șayṭān: împodobirea cu credință și încrederea în Allah. Șayṭān nu are puterea de a-i stăpâni pe cei care cred și se încred în Domnul lor.

Înțelegerea religiei lui Allah este o apărare împotriva lui Șayṭān, căci cunoașterea religioasă este o lumină pentru cel care o are. Cel care vede limpede prin lumina cunoașterii și cunoaște capcanele lui Șayṭān, cursele, mijloacele și căile sale, precum și sfârșitul celor care îl urmează și deznodământul aliaților săi se păzește de el cu cea mai mare grijă. Se ține strâns de Allah ca să se apere de el, caută la Preaslăvitul apărare de răul său și urmează calea dreaptă a lui Allah, ai cărei oameni nu vor avea teamă și nu se vor întrista.

Îl rugăm pe Allah să ne apere, pe noi și pe voi, de Șayṭān cel alungat și să ne călăuzească pe toți pe calea Sa cea dreaptă. Cu adevărat, El aude și răspunde!