Pomenirile legate de purificare și rugăciune

Printre pomenirile legate de rugăciune se află și cele ale tashahhud-ului. De la Profet ﷺ s-au stabilit mai multe hadithuri cu formule apropiate ale acestuia, toate îngăduite și prescrise. Printre ele se află ceea ce Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său de la ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său:

„Trimisul lui Allah ﷺ ne învăța tashahhud-ul așa cum ne învăța o sură din Coran. El spunea: «Cinstirile binecuvântate, rugăciunile și cele bune Îi aparțin lui Allah. Pacea, îndurarea și binecuvântările lui Allah fie asupra ta, o, Profetule! Pacea fie asupra noastră și asupra robilor drepți ai lui Allah! Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah și mărturisesc că Muḥammad este Trimisul lui Allah.»”⁸⁸

În cele două Ṣaḥīḥ-uri este stabilit de la ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, care a spus:

„Când ne rugam în spatele Profetului ﷺ, spuneam: «Pacea fie asupra lui Jibrīl și Mīkāʾīl! Pacea fie asupra lui cutare și cutare!» Trimisul lui Allah ﷺ s-a întors spre noi și a spus: «Allah Preaînaltul este al-Salām. Când unul dintre voi se roagă, să spună: Cinstirile Îi aparțin lui Allah, precum și rugăciunile și cele bune. Pacea, îndurarea și binecuvântările lui Allah fie asupra ta, o, Profetule! Pacea fie asupra noastră și asupra robilor drepți ai lui Allah! Când spuneți aceasta, salutul îi cuprinde pe toți robii drepți din cer și de pe pământ. Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său.»”⁸⁹

În această privință sunt stabilite și alte hadithuri. Cea mai deplină dintre formule este cea din hadithul lui Ibn Masʿūd amintit mai sus, mai deplină decât formula din hadithul lui Ibn ʿAbbās și decât alte hadithuri din acest capitol. Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, explică aceasta astfel:

„Tashahhud-ul lui Ibn Masʿūd cuprinde propoziții diferite, iar tashahhud-ul lui Ibn ʿAbbās este o singură propoziție.”⁹⁰

Fiecare propoziție din hadithul lui Ibn Masʿūd este astfel o laudă de sine stătătoare, datorită conjuncției *wa* din cuvintele التَّحِيَاتُ للهِ، وَالصَّلَوَاتُ وَالطَّيِّبَاتُ — „Cinstirile Îi aparțin lui Allah, precum și rugăciunile și cele bune”. Când conjuncția lipsește, cuvintele următoare devin însușiri ale celor dinaintea lor. În formula lui Ibn Masʿūd, înmulțirea laudelor este așadar limpede; de aceea ea este mai potrivită și mai deplină.

Aceasta este, de asemenea, formula răspândită între mulți învățați, iar în privința lanțului de transmitere este cea mai autentică relatare din acest capitol. Al-Tirmidhī, Allah să aibă milă de el, spune:

„Hadithul lui Ibn Masʿūd a fost relatat de la el pe mai multe căi și este cel mai autentic hadith transmis de la Profet ﷺ despre tashahhud. Cei mai mulți dintre învățați, dintre companionii Profetului ﷺ și dintre urmașii lor, îl pun în practică.”⁹¹

În orice caz, folosirea acestei formule sau a celorlalte formule de tashahhud transmise este dreaptă și îngăduită.

**Al-taḥiyyāt** este pluralul lui *taḥiyyah*. Se au în vedere toate felurile și formele de preamărire: înclinare, prosternare, smerenie, supunere, umilință și frângerea sufletului înaintea Lui. Toate Îi aparțin numai lui Allah, fără asociat. El, Preaslăvitul, le deține și numai Lui I se cuvin.

Despre **al-ṣalawāt** s-a spus că se referă la rugăciunea prescrisă, care cuprinde înclinare și prosternare. S-a mai spus că se referă la invocare, deoarece acesta este înțelesul cuvântului *ṣalāh* în limbă. Toate acestea Îi aparțin lui Allah. Întreaga rugăciune Îi este închinată Lui și nicio parte a ei nu se îndreaptă către altcineva. Invocarea Îi este închinată lui Allah și nicio parte a ei nu se îndreaptă către altcineva în afară de El.

**Al-ṭayyibāt** este pluralul lui *ṭayyibah*. Se au în vedere toate vorbele și faptele bune, care Îi aparțin lui Allah. Prin ele se caută apropierea de El, nu de altcineva în afară de El. Omul se apropie de El, Preaslăvitul, prin orice vorbă sau faptă bună.

„Pacea, îndurarea și binecuvântările lui Allah fie asupra ta, o, Profetule!”

Aceasta este o invocare pentru Profet ﷺ, cerând pace, îndurare și binecuvântare asupra lui. Cel pentru care se face o invocare nu este el însuși invocat alături de Allah.

„Pacea fie asupra noastră și asupra robilor drepți ai lui Allah!”

Aceste cuvinte cuprind o invocare pentru sine și pentru toți credincioșii, cerând ocrotire de orice vătămare, cusur, neajuns și rău. Ele se numără printre cuvintele cuprinzătoare ale Profetului ﷺ. Unii învățați au spus:

„I-a învățat să-l amintească pe el ﷺ în mod aparte, datorită nobleței sale și dreptului său deosebit asupra lor. Apoi i-a învățat să se numească mai întâi pe ei înșiși, deoarece grija față de sine are întâietate, după care le-a poruncit să-i cuprindă pe toți oamenii drepți în salutul de pace. Astfel i-a învățat că invocarea pentru credincioși trebuie să-i cuprindă pe toți.”⁹²

„Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său.”

Aceasta mărturisește unicitatea lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, și faptul că Profetul Său ﷺ este rob și Trimis. El — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — este un rob care nu este adorat, ci un Trimis care este ascultat și urmat.

După tashahhud, musulmanului îi este prescris să ceară binecuvântare asupra nobilului Profet ﷺ prin binecuvântarea ibrahimică întemeiată de la el. Despre aceasta au fost transmise mai multe hadithuri. Printre ele se află ceea ce al-Bukhārī și Muslim au relatat de la ʿAbd al-Raḥmān ibn Abī Laylā, care a spus:

„M-a întâlnit Kaʿb ibn ʿUjrah, Allah să fie mulțumit de el, și mi-a spus: «Să-ți dăruiesc oare un dar pe care l-am auzit de la Profet ﷺ?» Am răspuns: «Da, dăruiește-mi-l!» El a spus: «L-am întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ: O, Trimis al lui Allah, cum să cerem binecuvântare asupra voastră, cei din familia ta? Allah ne-a învățat deja cum să vă salutăm. El a spus: Rostiți: O, Allah, binecuvântează-l pe Muḥammad și familia lui Muḥammad, așa cum l-ai binecuvântat pe Ibrāhīm și familia lui Ibrāhīm! Cu adevărat, Tu ești Vrednic de laudă, Plin de slavă. O, Allah, revarsă binecuvântarea Ta asupra lui Muḥammad și asupra familiei lui Muḥammad, așa cum ai revărsat-o asupra lui Ibrāhīm și asupra familiei lui Ibrāhīm! Cu adevărat, Tu ești Vrednic de laudă, Plin de slavă.»”⁹³

Tot în cele două Ṣaḥīḥ-uri, Abū Ḥumayd al-Sāʿidī, Allah să fie mulțumit de el, a relatat:

„Ei au întrebat: «O, Trimis al lui Allah, cum să cerem binecuvântare asupra ta?» El ﷺ a răspuns: «Spuneți: O, Allah, binecuvântează-l pe Muḥammad, pe soțiile sale și pe urmașii săi, așa cum ai binecuvântat familia lui Ibrāhīm! Revarsă binecuvântarea Ta asupra lui Muḥammad, asupra soțiilor și urmașilor săi, așa cum ai revărsat-o asupra familiei lui Ibrāhīm! Cu adevărat, Tu ești Vrednic de laudă, Plin de slavă.»”⁹⁴

Cuvintele lui Kaʿb ألاَ أُهْدِي لَكَ هَدِيَّةً سَمِعْتُهَا مِنَ النَّبيِّ صلى الله عليه وسلم — „Să-ți dăruiesc oare un dar pe care l-am auzit de la Profet ﷺ?” arată marea grijă a înaintașilor, Allah să aibă milă de ei, pentru Sunnah Profetului ﷺ și bucuria lor adâncă pentru ea. O socoteau printre cele mai alese și mai prețioase lucruri: un dar scump de care se bucurau și pe care erau încântați să-l audă și să și-l dăruiască unii altora.

Binecuvântarea lui Allah asupra Profetului ﷺ este lauda adusă lui în Adunarea cea de Sus și preamărirea lui. Binecuvântarea cerută de îngeri și de credincioși înseamnă cererea ca Allah Preaînaltul să-i dăruiască aceasta. Se cere sporirea ei, nu începutul binecuvântării.

Cuvintele اللَّهُمَّ بَارِكْ عَلَى مُحَمَّدٍ وَعَلَى آلِ مُحَمَّدٍ — „O, Allah, revarsă binecuvântarea Ta asupra lui Muḥammad și asupra familiei lui Muḥammad” cuprind cererea de *barakah*: creștere și sporire. A cere binecuvântare înseamnă a te ruga pentru acestea. Se spune: Allah l-a binecuvântat, a pus binecuvântare în el, asupra lui și pentru el. Este o invocare care cuprinde dăruirea binelui pentru el ﷺ, păstrarea lui, înmulțirea și sporirea sa.

După acestea, musulmanul poate alege invocarea care îi place cel mai mult și să se roage prin ea până la salutul de încheiere. De la Profet ﷺ s-au stabilit în acest loc mai multe feluri de invocări, despre care vom vorbi în continuare, dacă voiește Allah Preaînaltul.