Biblioteca · Ediție integrală HTML și EPUB

Pomenirile legate de purificare și rugăciune

أذكار الطهارة والصلاة

ʿAbd al-Razzāq ibn ʿAbd al-Muḥsin al-Badr

Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026

Pomenirile și invocările care însoțesc purificarea și rugăciunea, explicate în lumina Coranului și a Sunnei.

Cuprinsul cărții

Căutarea include textul și notele din toate capitolele.

Mărimea textului
20px

Text integral · Pasaje · 36

Ce spune cel care aude chemarea la rugăciune

În Sunnah nobilului Profet ﷺ există numeroase texte despre adhan — chemarea la rugăciune și vestirea intrării timpului ei prin anumite cuvinte — care arată meritul său, însemnătatea sa măreață și multele sale foloase, atât pentru muezinul însuși, cât și pentru cel care îi aude chemarea.

Printre dovezile meritului chemării la rugăciune se află ceea ce al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său de la Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el, care a spus: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

لاَ يَسْمَعُ مَدَى صَوْتِ المُؤَذِّنِ جِنٌّ وَلاَ إِنْسٌ وَلاَ شَيْءٌ إِلاَّ شَهِدَ لَهُ يَوْمَ القِيَامَةِ

«Orice djinn, om sau alt lucru care aude glasul muezinului, până unde ajunge acesta, va mărturisi în favoarea lui în Ziua Învierii.»”35

Expresia ومدى صوتِه — „până unde ajunge glasul său” înseamnă limita până la care este auzit. Hadithul arată că toți cei care aud glasul muezinului — oameni, djinni, copaci, pietre sau animale — vor mărturisi pentru el în Ziua Învierii. Aceasta arată că este recomandat să înalțe glasul la adhan pentru a avea cât mai mulți martori, atât timp cât aceasta nu îl epuizează și nu îi face rău.

Printre meritele chemării la rugăciune se află și ceea ce al-Bukhārī și Muslim au relatat de la Abū Hurayrah: Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

لو يَعلم الناسُ ما في النّداء والصَّف الأول ثم لَم يجدوا إلاَّ أن يستهموا عليه لاستَهموا، ولو يعلمون ما في التهجير لاستبقوا إليه، ولو يعلمون ما في العَتمة والصبح لأتوهما ولو حَبْواً

„Dacă oamenii ar ști ce răsplată se află în chemarea la rugăciune și în primul rând, apoi n-ar găsi altă cale de a ajunge la ele decât tragerea la sorți, ar trage la sorți. Dacă ar ști ce răsplată se află în venirea devreme la rugăciune, s-ar întrece pentru ea. Iar dacă ar ști ce răsplată se află în rugăciunea de noapte și în cea a zorilor, ar veni la ele chiar și târându-se.”36

Al-istihām înseamnă tragerea la sorți. Al-tahjīr înseamnă venirea devreme la rugăciunea de la amiază; s-a mai spus că se referă la fiecare rugăciune. Al-ʿatamah este rugăciunea de noapte, ʿishāʾ.

Al-Bukhārī și Muslim au mai relatat de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

إذا نُوديَ للصلاة أدْبَرَ الشيطانُ له ضُراط، حتى لا يسمع التأذين، فإذا قُضي التأذين أَقْبَلَ، فإذا ثُوِّب بالصلاة أَدْبَر [أي: إذا أقيمت الصلاة] فإذا قُضي التَّثويبُ أَقْبَلَ، حتى يَخطرَ بين المَرء ونفسه، يقول: اذْكُر كذا، اذكُر كذا لِمَا لَم يكن يَذْكُر، حتى يَظلَّ الرَّجلُ لا يَدري كم صلَّى

„Când se face chemarea la rugăciune, Satana se îndepărtează, dând vânturi, ca să nu audă adhanul. Când chemarea se încheie, se întoarce. Când se face chemarea de începere a rugăciunii, se îndepărtează [adică atunci când este rostită iqāmah]. Când aceasta se încheie, se întoarce și se strecoară între om și gândurile lui, spunând: «Amintește-ți cutare! Amintește-ți cutare!» — lucruri la care nu se gândise —, până când omul nu mai știe cât s-a rugat.”37

Hadithul arată că adhanul îl alungă pe Satana. Când îl aude, întoarce spatele și fuge ca să nu-l audă. Fuge fiindcă îi displace să-l asculte, iar când chemarea se încheie, se întoarce cu șoapte pentru a strica rugăciunea celui care se roagă. Textele despre meritul adhanului sunt numeroase.

**Când musulmanul aude chemarea**, îi este recomandat să spună asemenea cuvintelor muezinului. În cele două Ṣaḥīḥ-uri este stabilită relatarea lui Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

إِذَا سَمِعْتُم النِّدَاءَ فَقُولُوا مِثْلَ مَا يَقُولُ المُؤَذِّنُ

„Când auziți chemarea, spuneți asemenea cuvintelor muezinului.”38

În Ṣaḥīḥ Muslim, ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

إِذا قَالَ المُؤَذِّنُ: اللهُ أَكْبَرُ اللهُ أَكْبَرُ، فَقَالَ أَحَدُكُمْ: اللهُ أَكْبَرُ اللهُ أَكْبَرُ، ثُمَّ قَالَ: أَشْهَدُ أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللهُ، قَالَ: أَشْهَدُ أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللهُ، ثُمَّ قَالَ: أَشْهَدُ أَنَّ مُحَمَّداً رَسُولُ اللهِ، قَالَ: أَشْهَدُ أَنَّ مُحَمَّداً رَسُولُ اللهِ، ثُمَّ قَالَ: حَيَّ عَلَى الصَّلاَةِ، قَالَ: لاَ حَوْلَ وَلاَ قُوَّةَ إِلاَّ باللهِ، ثُمَّ قَالَ: حَيَّ عَلَى الفَلاَحِ، قَالَ: لاَ حَوْلَ وَلاَ قُوَّةَ إِلاَّ باللهِ، ثُمَّ قَالَ: اللهُ أَكْبَرُ اللهُ أَكْبَرُ، قَالَ: اللهُ أَكْبَرُ اللهُ أَكْبَرُ، ثُمَّ قَالَ: لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللهُ، قَالَ: لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللهُ مِنْ قَلْبهِ، دَخَلَ الجَنَّةَ

„Când muezinul spune: «Allah este Cel mai Mare! Allah este Cel mai Mare!», iar unul dintre voi spune: «Allah este Cel mai Mare! Allah este Cel mai Mare!»; apoi el spune: «Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah», iar acesta spune: «Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah»; apoi el spune: «Mărturisesc că Muḥammad este Trimisul lui Allah», iar acesta spune: «Mărturisesc că Muḥammad este Trimisul lui Allah»; apoi el spune: «Veniți la rugăciune!», iar acesta spune: «Nu există putere și nici tărie decât prin Allah»; apoi el spune: «Veniți la izbândă!», iar acesta spune: «Nu există putere și nici tărie decât prin Allah»; apoi el spune: «Allah este Cel mai Mare! Allah este Cel mai Mare!», iar acesta spune: «Allah este Cel mai Mare! Allah este Cel mai Mare!»; apoi el spune: «Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah», iar acesta spune din inimă: «Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah», el va intra în Paradis.”39

Hadithul arată meritul ascultării chemării și al repetării cuvintelor ei împreună cu muezinul: omul spune aceleași cuvinte ca el, cu excepția expresiilor حَيَّ عَلَى الصَّلاَةِ — „Veniți la rugăciune!” și حَيَّ عَلَى الفَلاَحِ — „Veniți la izbândă!”, în locul cărora spune:

لاَ حَوْلَ وَلاَ قُوَّةَ إِلاَّ باللهِ

„Nu există putere și nici tărie decât prin Allah.”

Aceasta, fiindcă حَيَّ عَلَى الصَّلاَةِ — „Veniți la rugăciune!” îi cheamă pe oameni să vină pentru a o împlini, iar حَيَّ عَلَى الفَلاَحِ — „Veniți la izbândă!” îi cheamă să vină pentru a dobândi răsplata ei. Spunând la auzul lor لاَ حَوْلَ وَلاَ قُوَّةَ إِلاَّ باللهِ — „Nu există putere și nici tărie decât prin Allah”, musulmanul cere ajutorul lui Allah ca să împlinească aceasta.

Cuvintele Profetului ﷺ „din inimă” (مِنْ قَلْبِهِ) arată condiția sincerității, deoarece aceasta este temelia fără de care faptele și vorbele nu sunt primite.

**După ce aude cele două mărturisiri**, face parte din Sunnah ca musulmanul să spună:

وأنا أَشْهَدُ أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللهُ وَحْدَهُ لاَ شَرِيكَ لَهُ، وأَنَّ مُحَمَّداً عَبْدُهُ وَرَسُولُهُ، رَضِيتُ باللهِ رَبًّا وَبمُحَمَّدٍ رَسُولاً، وَبالإِسْلاَمِ دِيناً

„Și eu mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, fără asociat, și că Muḥammad este robul și Trimisul Său. Sunt mulțumit să-L am pe Allah ca Domn, pe Muḥammad ca Trimis și Islamul ca religie.”

Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său de la Saʿd ibn Abī Waqqāṣ, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

مَنْ قَالَ حِينَ يَسْمَعُ المُؤَذِّنَ: أَشْهَدُ أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللهُ وَحْدَهُ لاَ شَرِيكَ لَهُ، وأَنَّ مُحَمَّداً عَبْدُهُ وَرَسُولُهُ، رَضِيتُ باللهِ رَبًّا وَبمُحَمَّدٍ رَسُولاً، وَبالإِسْلاَمِ دِيناً، غُفِرَ لَهُ ذَنْبُهُ

„Cel care spune când aude muezinul: «Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, fără asociat, și că Muḥammad este robul și Trimisul Său. Sunt mulțumit să-L am pe Allah ca Domn, pe Muḥammad ca Trimis și Islamul ca religie», îi vor fi iertate păcatele.”40

Abū ʿAwānah a relatat acest hadith în Mustakhraj-ul său în formularea:

مَنْ قَالَ حِينَ يَسْمَعُ المُؤَذِّنَ: أَشْهَدُ أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللهُ، قال: أَشْهَدُ أَنْ لاَ إِلَهَ إِلاَّ اللهُ رَضِيتُ باللهِ

„Cel care spune, când îl aude pe muezin rostind: «Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah», «Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah. Sunt mulțumit cu Allah...»” — până la sfârșitul hadithului.

Această formulare arată limpede că ascultătorul spune aceasta după ce răspunde muezinului la cele două mărturisiri. O spune o singură dată.41

**După încheierea adhanului**, musulmanului îi este recomandat să ceară binecuvântare asupra Trimisului lui Allah ﷺ și să-I ceară lui Allah pentru el al-wasīlah. Celui care cere pentru el al-wasīlah i se va cuveni mijlocirea. În Ṣaḥīḥ Muslim, ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, a relatat că l-a auzit pe Profet ﷺ spunând:

إِذا سَمِعْتُمُ المُؤَذِّنَ فَقُولُوا مِثْلَ مَا يَقُولُ، ثُمَّ صَلُّوا عَلَيَّ، فإِنَّهُ مَنْ صَلَّى عَلَيَّ صَلاَةً صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ بهَا عَشْراً، ثُمَّ سَلُوا اللهَ لِيَ الوَسِيلَةَ، فَإِنَّهَا مَنْزِلَةٌ فِي الجَنَّةِ لاَ تَنْبَغِي إِلاَّ لِعَبْدٍ مِنْ عِبَادِ اللهِ، وَأَرْجُو أَنْ أَكُونَ أَنَا هُوَ، فَمَنْ سَأَلَ لِيَ الوَسِيلَةَ حَلَّتْ لَهُ الشَّفَاعَةُ

„Când auziți muezinul, spuneți asemenea cuvintelor lui. Apoi cereți binecuvântare asupra mea, fiindcă pe cel care cere o dată binecuvântare asupra mea Allah îl binecuvântează de zece ori. Apoi cereți-I lui Allah pentru mine al-wasīlah, căci aceasta este o treaptă în Paradis care nu i se cuvine decât unui singur rob dintre robii lui Allah și nădăjduiesc să fiu eu acela. Celui care cere pentru mine al-wasīlah i se va cuveni mijlocirea.”42

Cea mai bună formulă a binecuvântării asupra lui este binecuvântarea ibrahimică pe care Profetul ﷺ a învățat-o comunității sale, spunând:

اللَّهُمَّ صَلِّ عَلَى مُحَمَّدٍ وَعَلَى آلِ مُحَمَّدٍ، كَمَا صَلَّيْتَ عَلَى إِبْرَاهِيمَ وَعَلَى آلِ إِبْرَاهِيمَ، إِنَّكَ حَمِيدٌ مَجِيدٌ، اللَّهُمَّ بَارِكْ عَلَى مُحَمَّدٍ وَعَلَى آلِ مُحَمَّدٍ، كَمَا بَارَكْتَ عَلَى إِبْرَاهِيمَ وَعَلَى آلِ إِبْرَاهِيمَ، إِنَّكَ حَمِيدٌ مَجِيدٌ

„O, Allah, binecuvântează-l pe Muḥammad și familia lui Muḥammad, așa cum l-ai binecuvântat pe Ibrāhīm și familia lui Ibrāhīm! Cu adevărat, Tu ești Vrednic de laudă, Plin de slavă. O, Allah, revarsă binecuvântarea Ta asupra lui Muḥammad și asupra familiei lui Muḥammad, așa cum ai revărsat-o asupra lui Ibrāhīm și asupra familiei lui Ibrāhīm! Cu adevărat, Tu ești Vrednic de laudă, Plin de slavă.”

Al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său de la Jābir ibn ʿAbd Allāh, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

مَنْ قَالَ حِينَ يَسْمَعُ النِّدَاءَ: اللَّهُمَّ رَبَّ هَذِهِ الدَّعْوَةِ التَّامَّةِ وَالصَّلاَةِ القَائِمَةِ آتِ مُحَمَّداً الوَسِيلَةَ وَالفَضِيلَةَ، وَابْعَثْهُ مَقَاماً مَحْمُوداً الَّذِي وَعَدْتَهُ، حَلَّتْ لَهُ شَفَاعَتِي يَوْمَ القِيَامَةِ

„Cel care spune când aude chemarea: «O, Allah, Stăpân al acestei chemări desăvârșite și al rugăciunii care va fi împlinită, dă-i lui Muḥammad al-wasīlah și treapta de cinste și ridică-l la locul lăudat pe care i l-ai făgăduit», i se va cuveni mijlocirea mea în Ziua Învierii.”43

După aceasta, musulmanul Îl poate ruga pe Allah pentru sine cu orice dorește din binele vieții acesteia și al Vieții de Apoi, căci acesta este unul dintre prilejurile în care invocarea primește răspuns. Abū Dāwūd a relatat în Sunan-ul său de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, că un bărbat a spus: „O, Trimis al lui Allah, muezinii ne întrec în merit!” Trimisul lui Allah ﷺ i-a răspuns:

قُلْ كما يَقولونَ، فإذا انتهيتَ فسَلْ تُعْطَه

„Spune asemenea cuvintelor lor, iar după ce închei, cere și ți se va da.”44

El a mai relatat de la Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

لاَ يُرَدُّ الدُّعَاءُ بَيْنَ الأَذَانِ وَالإِقَامَةِ

„Invocarea dintre adhan și iqāmah nu este respinsă.”45

Acestea sunt, împreună, cele relatate în această privință. Musulmanul trebuie să se ferească cu cea mai mare grijă de lucrurile pe care oamenii le-au introdus fără ca ele să fie întemeiate pe Sunnah sau susținute de o dovadă. Allah Preaînaltul știe cel mai bine.

Notele originale

  1. Ṣaḥīḥ al-Bukhārī (609).

  2. Ṣaḥīḥ al-Bukhārī (615) și Ṣaḥīḥ Muslim (427).

  3. Ṣaḥīḥ al-Bukhārī (608) și Ṣaḥīḥ Muslim (389).

  4. Ṣaḥīḥ al-Bukhārī (611) și Ṣaḥīḥ Muslim (383).

  5. Ṣaḥīḥ Muslim (385).

  6. Ṣaḥīḥ Muslim (386).

  7. A se vedea: șeicul Bakr Abū Zayd, Taṣḥīḥ al-duʿāʾ, p. 371.

  8. Ṣaḥīḥ Muslim (384).

  9. Ṣaḥīḥ al-Bukhārī (614).

  10. Sunan Abī Dāwūd (524). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ (4403).

  11. Sunan Abī Dāwūd (521). Al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ (3408).

Despre ediție și verificarea textului

Textul integral păstrează pasajele, citatele, referințele și notele manuscrisului românesc aprobat. Text integral în română, cu citatele arabe prezente în manuscrisul aprobat. Căutarea și acțiunile de studiu sunt instrumente ale acestei ediții digitale.

أذكار الطهارة والصلاة — ʿAbd al-Razzāq al-Badr; ediția arabă publicată pe site-ul autorului, al-badr.net (Dār al-Faḍīlah).

Revizuire asistată de IA încheiată pentru sursele aprobate și legate prin amprente digitale. Revizuire umană neefectuată.

Traducerea în limba română: Institutul Tawhid. Distribuție gratuită. Textul arab al citatelor coranice: Tanzil Project (https://tanzil.net), Uthmani 1.1, licență CC BY 3.0.