Pomenirile legate de purificare și rugăciune

Aici vom vorbi despre pomenirile pe care musulmanul le rostește când își încheie rugăciunea, după salut. În această privință au fost transmise mai multe hadithuri. Printre ele se află ceea ce Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său de la Thawbān, Allah să fie mulțumit de el:

„Când Trimisul lui Allah ﷺ își încheia rugăciunea, cerea iertare de trei ori și spunea: «O, Allah, Tu ești al-Salām și de la Tine vine pacea! Binecuvântat ești, Tu, Cel plin de măreție și cinstire!»”

Al-Walīd, unul dintre relatatorii hadithului, a spus:

„L-am întrebat pe al-Awzāʿī: «Cum se cere iertare?» El a răspuns: «Spui: “Îi cer iertare lui Allah! Îi cer iertare lui Allah! Îi cer iertare lui Allah!”»”¹¹⁵

În cuvintele اللَّهُمَّ أَنْتَ السَّلاَمُ — „O, Allah, Tu ești al-Salām”, al-Salām este unul dintre numele preafrumoase ale lui Allah, prin care El ne-a poruncit să-L invocăm, spunând:

„Ale lui Allah sunt numele preafrumoase, așadar invocați-L prin ele!”¹¹⁶

Înțelesul său este: Cel lipsit de orice defect, vătămare și neajuns. El, Preaslăvitul, este mai presus de orice lucru care contrazice atributele desăvârșirii Sale, de asemănarea cu vreuna dintre făpturile Sale și de a avea vreun egal în orice privință.

وَمِنْكَ السَّلاَمُ — „Și de la Tine vine pacea” înseamnă: numai de la Tine este nădăjduită și cerută izbăvirea de pieire, nu de la nimeni altcineva. Aceasta reiese din exprimarea exclusivității în cuvintele وَمِنْكَ السَّلاَمُ — „și de la Tine vine pacea”, adică numai de la Tine.

تَبَارَكْتَ ذَا الجَلاَلِ وَالإِكْرَامِ — „Binecuvântat ești, Tu, Cel plin de măreție și cinstire!”: „binecuvântat ești” înseamnă că ești mai presus de toate și nemărginit de măreț. ذا الجلال والإكرام — „Cel plin de măreție și cinstire” înseamnă: o, Stăpân al măreției și al cinstirii! Acestea sunt două însușiri mărețe ale Domnului Preaslăvitul, care arată deplinătatea măreției, a înălțării și a slavei Sale, numeroasele Sale atribute sublime și nenumăratele Sale daruri frumoase. Ele cer ca inimile robilor să fie pline de iubire, preamărire și cinstire pentru El.

Înțelepciunea cererii iertării după rugăciune este ca omul să-și arate smerenia și să recunoască faptul că nu a împlinit pe deplin dreptul rugăciunii și nu a făcut în chip desăvârșit tot ceea ce i se cuvenea. Negreșit, în ea s-a strecurat o lipsă sau o neîmplinire. Cel care nu a împlinit totul cere iertare, în nădejdea că neajunsul său îi va fi trecut cu vederea și că cererea iertării va întregi lipsa ori neîmplinirea sa.

Apoi cel care s-a rugat se îndeletnicește cu tahlīl-ul. Warrād, slujitorul lui al-Mughīrah ibn Shuʿbah, a relatat că al-Mughīrah i-a scris lui Muʿāwiyah ibn Abī Sufyān:

„Când Trimisul lui Allah ﷺ își termina rugăciunea și rostea salutul, spunea: «Nu există altă divinitate în afară de Allah, Singurul, care nu are asociat! A Lui este stăpânirea și a Lui este lauda și El are putere asupra tuturor lucrurilor. O, Allah, nimeni nu poate opri ceea ce Tu dăruiești și nimeni nu poate dărui ceea ce Tu oprești, iar bogăția celui bogat nu îi folosește în fața Ta!»”¹¹⁷

L-au relatat al-Bukhārī și Muslim. De la ʿAbd Allāh ibn al-Zubayr, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, s-a relatat că la încheierea fiecărei rugăciuni, după ce rostea salutul, spunea:

„Nu există altă divinitate în afară de Allah, Singurul, care nu are asociat! A Lui este stăpânirea și a Lui este lauda și El are putere asupra tuturor lucrurilor. Nu există putere de schimbare și nici tărie decât prin Allah. Nu există altă divinitate în afară de Allah și nu-L adorăm decât pe El. A Lui este binefacerea, al Lui este harul și a Lui este lauda cea frumoasă. Nu există altă divinitate în afară de Allah! Lui Îi închinăm religia cu sinceritate, chiar dacă necredincioșilor le displace.” Și a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ rostea aceste cuvinte de tahlīl după fiecare rugăciune.”¹¹⁸

L-a relatat Muslim. وَلاَ يَنْفَعُ ذا الجَدِّ مِنْكَ الجَدُّ — „Bogăția celui bogat nu îi folosește în fața Ta” înseamnă că averea celui bogat nu îi este de folos în fața Ta; îi folosesc doar ascultarea de Tine, credința în Tine și împlinirea poruncii Tale.

لاَ إِلَهَ إِلاَّ الله مُخْلِصِينَ لَهُ الدِّينَ وَلَوْ كَرِهَ الكَافِرُونَ — „Nu există altă divinitate în afară de Allah! Lui Îi închinăm religia cu sinceritate, chiar dacă necredincioșilor le displace” înseamnă: noi stăruim în acest tawḥīd și în această sinceritate, chiar dacă necredincioșilor le displace.

Apoi musulmanul începe formulele transmise de tasbīḥ, pe care Profetul ﷺ le rostea după rugăciuni. Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

„Cine Îl slăvește pe Allah după fiecare rugăciune de treizeci și trei de ori, Îl laudă pe Allah de treizeci și trei de ori și Îl preamărește pe Allah de treizeci și trei de ori — acestea fiind nouăzeci și nouă — și completează suta spunând: «Nu există altă divinitate în afară de Allah, Singurul, care nu are asociat! A Lui este stăpânirea și a Lui este lauda și El are putere asupra tuturor lucrurilor», aceluia îi vor fi iertate păcatele, chiar dacă ar fi cât spuma mării.”¹¹⁹

Tot Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat:

„Cei săraci au venit la Profet ﷺ și au spus: «Cei cu averi multe au câștigat treptele înalte și desfătarea nepieritoare. Ei se roagă așa cum ne rugăm noi și postesc așa cum postim noi, dar au și avere de prisos, cu care fac pelerinajul ḥajj și ʿumrah, luptă pe calea lui Allah și dau milostenie.» El a spus: «Să nu vă spun un lucru pe care, dacă îl împliniți, îi veți ajunge pe cei care v-au întrecut și nimeni de după voi nu vă va întrece, iar voi veți fi cei mai buni dintre cei în mijlocul cărora vă aflați, în afară de cel care face la fel? Îl slăviți, Îl lăudați și Îl preamăriți pe Allah după fiecare rugăciune de treizeci și trei de ori.»”¹²⁰

Abū Ṣāliḥ, cel care a relatat hadithul de la Abū Hurayrah, a spus:

„Spune: «Slavă lui Allah! Laudă lui Allah! Allah este Cel mai Mare!» până când toate acestea ajung la treizeci și trei.”

Aceasta este însă înțelegerea pe care Abū Ṣāliḥ, cel care a relatat hadithul de la Abū Hurayrah, a dat-o hadithului. Mai vădit este că numărul se aplică fiecăreia dintre aceste formule: să-L slăvească de treizeci și trei de ori, să-L laude de treizeci și trei de ori și să-L preamărească de treizeci și trei de ori, după cum a venit în hadithul anterior al lui Abū Hurayrah.¹²¹

ʿAbd Allāh ibn ʿAmr, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, a relatat de la Profet ﷺ:

„Sunt două deprinderi — sau: două însușiri — în care niciun rob musulman nu stăruie fără să intre în Paradis. Ele sunt ușoare, dar puțini sunt cei care le împlinesc: după fiecare rugăciune să-L slăvească pe Allah de zece ori, să-L laude de zece ori și să-L preamărească de zece ori. Acestea sunt o sută cincizeci pe limbă și o mie cinci sute în balanță. Când se așază în pat, să-L preamărească de treizeci și patru de ori, să-L laude de treizeci și trei de ori și să-L slăvească de treizeci și trei de ori. Acestea sunt o sută pe limbă și o mie în balanță.” Relatatorul a spus: „L-am văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ numărându-le cu mâna sa.” Ei au întrebat: „O, Trimis al lui Allah, cum se face că sunt ușoare, dar puțini sunt cei care le împlinesc?” El a răspuns: „Șeitan vine la unul dintre voi când merge la culcare și îl adoarme înainte de a le rosti; și vine la el în timpul rugăciunii și îi amintește de o nevoie, înainte ca el să le rostească.”¹²²

L-au relatat Abū Dāwūd și al-Tirmidhī. Musulmanului îi este recomandat să recite după rugăciuni:

„Spune: «El este Allah, Unicul!»”

Și:

„Spune: «Caut adăpost la Domnul revărsatului zorilor!»”

Și:

„Spune: «Caut adăpost la Domnul oamenilor!»”

ʿUqbah ibn ʿĀmir, Allah să fie mulțumit de el, a relatat:

„Trimisul lui Allah ﷺ mi-a poruncit să recit al-muʿawwidhāt după fiecare rugăciune.”¹²³

L-au relatat Abū Dāwūd și al-Nasāʾī. Prin al-muʿawwidhāt sunt avute în vedere aceste trei sure. Numele surelor prin care se cere ocrotire a fost folosit pentru întregul grup.¹²⁴

Să recite de asemenea Versetul Tronului, potrivit hadithului lui Abū Umāmah, Allah să fie mulțumit de el, care a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

„Pe cel care recită Versetul Tronului după fiecare rugăciune obligatorie, nimic nu îl mai desparte de intrarea în Paradis decât moartea.”¹²⁵

L-a relatat al-Nasāʾī în ʿAmal al-yawm wa-l-laylah. Înțelesul cuvintelor لَمْ يَمْنَعْهُ مِنْ دُخُولِ الجَنَّةِ إِلاَّ أَنْ يَمُوتَ — „nimic nu îl mai desparte de intrarea în Paradis decât moartea” este că între el și intrarea în Paradis nu mai stă decât moartea.

Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus:

„Mi s-a transmis de la șeicul nostru Abū al-ʿAbbās Ibn Taymiyyah — Allah să-i sfințească sufletul — că a spus: «Nu am părăsit recitarea sa după fiecare rugăciune.»”¹²⁶

Musulmanului îi este de asemenea prescris să spună după rugăciuni ceea ce Profetul ﷺ i-a recomandat lui Muʿādh ibn Jabal, Allah să fie mulțumit de el. În Sunan-urile lui Abū Dāwūd și al-Nasāʾī, precum și la alții, Muʿādh ibn Jabal, Allah să fie mulțumit de el, a relatat:

„Într-o zi, Trimisul lui Allah ﷺ l-a luat de mână și a spus: «O, Muʿādh, pe Allah, te iubesc! Îți recomand, o, Muʿādh, să nu lași, la sfârșitul niciunei rugăciuni, rostirea acestor cuvinte: “O, Allah, ajută-mă să Te pomenesc, să-Ți mulțumesc și să Te ador în cel mai bun chip!”»”¹²⁷

În privința rostirii acestei invocări înainte sau după salutul de încheiere, învățații au două păreri. Shaykh al-Islām a ales să fie rostită înainte de salut. Allah Preaînaltul știe cel mai bine.