Pomenirile legate de purificare și rugăciune

Continuăm să vorbim despre pomenirile legate de rugăciune. De la Profet ﷺ s-au stabilit mai multe pomeniri pe care musulmanul le rostește la ridicarea din înclinare. În general, ele cuprind mulțumire, laudă și slăvire aduse lui Allah, Preaslăvitul.

În cele două Ṣaḥīḥ-uri, Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

„Când imamul spune: «Allah îi răspunde celui care Îl laudă», voi spuneți: «O, Allah, Domnul nostru, Ție Îți aparține lauda!» Celui ale cărui cuvinte se potrivesc cu vorbele îngerilor îi vor fi iertate păcatele de mai înainte.”⁷¹

Într-o altă formulare, care se află tot în cele două Ṣaḥīḥ-uri, apare adăugată conjuncția *wa*:

„O, Allah, Domnul nostru, și Ție Îți aparține lauda!”

Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus: „Să nu fie neglijată această conjuncție *wa* din expresia ربَّنا وَلَكَ الحَمْدُ — «Domnul nostru, și Ție Îți aparține lauda», căci rostirea ei a fost recomandată în cele două Ṣaḥīḥ-uri. Ea face ca expresia să fie înțeleasă ca două propoziții de sine stătătoare. Cuvintele رَبَّنَا — «Domnul nostru» cuprind în înțelesul lor: Tu ești Domnul, Împăratul, Cel care susține totul, în ale Cărui mâini se află frâiele tuturor lucrurilor și la Care se întorc ele. Cuvintele وَلَكَ الحَمْدُ — «și Ție Îți aparține lauda» au fost legate prin conjuncție de acest înțeles al expresiei رَبَّنَا — «Domnul nostru». Astfel, formula cuprinde sensul cuvintelor celui care mărturisește unicitatea lui Allah: له الملك وله الحمد — «A Lui este stăpânirea și a Lui este lauda.»”⁷²

În Ṣaḥīḥ Muslim, ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el, a relatat:

„Când se ridica din înclinare, Trimisul lui Allah ﷺ spunea: «O, Allah, Domnul nostru, Ție Îți aparține lauda, cât să umple cerurile, cât să umple pământul, cât să umple ceea ce se află între ele și cât să umple orice altceva voiești Tu după acestea.»”⁷³

Cuvintele ملء السماوات — „cât să umple cerurile...” descriu o laudă a cărei întindere și măsură umplu lumea de sus, lumea de jos și spațiul dintre ele. O laudă astfel descrisă umple toate făpturile existente. Cuvintele وَمِلْءَ مَا شِئْتَ مِنْ شَيْءٍ بَعْدُ — „și cât să umple orice altceva voiești Tu după acestea” se referă la o laudă care umple ceea ce Domnul, Binecuvântatul și Preaînaltul, va mai crea după acestea și orice voiește El. Astfel, lauda Sa umple tot ceea ce există și tot ceea ce va exista.⁷⁴

Tot în Ṣaḥīḥ Muslim, Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el, a spus:

„Când își ridica capul din înclinare, Trimisul lui Allah ﷺ spunea: «Domnul nostru, Ție Îți aparține lauda, cât să umple cerurile și pământul și cât să umple orice altceva voiești Tu după acestea! Tu ești Vrednic de laudă și slavă. Acesta este cel mai cuvenit cuvânt pe care îl poate rosti robul și noi toți Îți suntem robi. O, Allah, nimeni nu poate opri ceea ce dăruiești Tu și nimeni nu poate dărui ceea ce oprești Tu. Bogăția nu-i folosește celui bogat înaintea Ta.»”⁷⁵

Am explicat mai înainte sensul cuvintelor رَبَّنَا لَكَ الحَمْدُ مِلَءَ السَّمَوَاتِ وَالأَرْضِ، وَمِلْءَ مَا شِئْتَ مِنْ شَيْءٍ بَعْدُ — „Domnul nostru, Ție Îți aparține lauda, cât să umple cerurile și pământul și cât să umple orice altceva voiești Tu după acestea”.

„Tu ești Vrednic de laudă și slavă.”

Adică Tu, o, Allah, ești Vrednic să fii lăudat și slăvit datorită măreției atributelor Tale, desăvârșirii însușirilor Tale, binefacerilor Tale neîncetate și numeroaselor Tale daruri.

„Acesta este cel mai cuvenit cuvânt pe care îl poate rosti robul.”

Adică această laudă și preamărire a Ta reprezintă lucrul cel mai îndreptățit pe care robul îl poate spune și rosti. Cuvântul أَحَقُّ — „cel mai cuvenit” este predicatul unei propoziții al cărei subiect nu este exprimat, dar se subînțelege: această laudă și preamărire. Propoziția confirmă lauda și slăvirea Sa și arată că acestea sunt cele mai cuvenite și mai bune cuvinte pe care robul le poate rosti.

„Și noi toți Îți suntem robi.”

Aceasta este recunoașterea robiei și a faptului că ea este starea tuturor oamenilor. Toți sunt supuși și smeriți înaintea lui Allah, Preaslăvitul. El este Domnul și Creatorul lor: ei nu au alt Domn și nici alt Creator în afară de El.

„Nimeni nu poate opri ceea ce dăruiești Tu și nimeni nu poate dărui ceea ce oprești Tu.”

Aceste cuvinte recunosc că numai Allah Preaînaltul dăruiește și oprește, strânge și lărgește, coboară și înalță. El nu are niciun asociat în nimic din acestea. Binele și binefacerea, încercarea și suferința pe care El i le-a scris robului nu pot fi respinse, iar împlinirea lor nu poate fi împiedicată. Iar binele și binefacerea, încercarea și suferința pe care El le oprește de la robul Său nu au cum să se petreacă. Cel Preaînalt a spus:

„Dacă Allah te atinge cu un rău, nimeni în afară de El nu îl poate îndepărta. Iar dacă îți voiește un bine, nimeni nu poate respinge harul Său.”⁷⁶

El, Preaslăvitul, a mai spus:

„Orice îndurare le deschide Allah oamenilor, nimeni nu o poate opri; iar ceea ce El oprește, nimeni nu o poate trimite după El. El este Atotputernicul, Înțeleptul.”⁷⁷

Numai El, Preaslăvitul, dăruiește și oprește. Când dăruiește, nimeni nu poate opri darul Său de la cel căruia i l-a dat; iar când oprește, nimeni nu poate dărui celui de la care El a oprit.

„Bogăția nu-i folosește celui bogat înaintea Ta.”

Adică avutul fiilor lui Adam — partea lor de stăpânire, conducere, bogăție, trai bun și altele asemenea — nu le folosește înaintea Lui, nu îi izbăvește de pedeapsa Sa și nu îi apropie de cinstirea Sa. Ceea ce le este de folos înaintea Lui este apropierea de El prin ascultare și prin punerea mulțumirii Sale mai presus de toate.⁷⁸

Al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său de la Rifāʿah ibn Rāfiʿ al-Zuraqī, Allah să fie mulțumit de el, care a spus:

„Într-o zi ne rugam în spatele Profetului ﷺ. Când și-a ridicat capul din înclinare, a spus: «Allah îi răspunde celui care Îl laudă.» Un bărbat din spatele lui a spus: «Domnul nostru, Ție Îți aparține lauda: o laudă multă, bună și binecuvântată!» Când a încheiat rugăciunea, el a întrebat: «Cine a vorbit?» Bărbatul a răspuns: «Eu.» El a spus: «Am văzut treizeci și ceva de îngeri întrecându-se care să o scrie primul.»”⁷⁹

„O laudă multă, bună și binecuvântată.”

Adică Îi aduc o asemenea laudă. Cuvântul „laudă” este în arabă un complement absolut care întărește verbul subînțeles. كَثِيراً طَيِّباً مُبَارَكاً فِيهِ — „Multă, bună și binecuvântată” sunt însușirile laudei: Îți aduc o laudă descrisă prin mulțime, bunătate și binecuvântare.

Cuvintele Profetului ﷺ مَنِ المُتَكَلِّمُ — „Cine a vorbit?” înseamnă: cine a spus această formulă:

„Domnul nostru, Ție Îți aparține lauda: o laudă multă, bună și binecuvântată!”

În cuvintele sale رَأَيْتُ بضْعَةً وَثَلاَثِينَ مَلَكاً يَبْتَدِرُونَهَا — „Am văzut treizeci și ceva de îngeri întrecându-se”, termenul *biḍʿah* arată un număr de unități. S-a spus că este între trei și nouă; s-a mai spus că este între unu și zece. „Întrecându-se” vine din sensul de a o lua înainte: se întreceau să scrie aceste cuvinte în foile faptelor bune.

Printre foloasele hadithului se află faptul că omul care se roagă în urma imamului trebuie să se grăbească să spună رَبَّنَا لَكَ الحَمْدُ — „Domnul nostru, Ție Îți aparține lauda” îndată după rostirea de către imam a formulei سَمِعَ اللهُ لِمَنْ حَمِدَهُ — „Allah îi răspunde celui care Îl laudă”. Aceasta se înțelege din particula *fa-* din expresia فقال رجلٌ وراءه — „atunci un bărbat din spatele lui a spus”, deoarece ea arată urmarea imediată.

Hadithul arată și mulțimea îngerilor care scriu, iubirea lor pentru bine și pentru oamenii binelui, precum și întrecerea și râvna lor în aceasta. El arată și un dar aparte al Profetului ﷺ: i-a văzut pe acești îngeri, în timp ce companionii din jurul lui nu îi vedeau.

Sunt oare îngerii care se întreceau să scrie aceste cuvinte dintre îngerii păzitori sau dintre alții? Învățații au avut două păreri. Mai apropiată de adevăr — iar Allah Preaînaltul știe cel mai bine — este părerea că ei nu sunt dintre îngerii păzitori. Aceasta este susținută de ceea ce al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său de la Profet ﷺ:

„Allah are îngeri care străbat drumurile, căutându-i pe cei care Îl pomenesc...”

Până la sfârșitul hadithului. Într-o altă formulare:

„În plus față de cei care scriu faptele oamenilor.”⁸⁰

Învățații au dedus din acest hadith că unele fapte de ascultare pot fi scrise și de alți îngeri decât îngerii păzitori. Allah știe cel mai bine.