Pomenirile legate de purificare și rugăciune

În Ṣaḥīḥ Muslim este stabilit, din relatarea lui ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, că Profetul ﷺ a ieșit la rugăciune spunând:

„O, Allah, pune lumină în inima mea și lumină pe limba mea! Pune lumină în auzul meu și lumină în văzul meu! Pune lumină în spatele meu și lumină înaintea mea! Pune lumină deasupra mea și lumină sub mine! O, Allah, dă-mi lumină!”²⁵

Acest hadith arată că rostirea acestei invocări când omul se îndreaptă spre moschee este prescrisă. Întreaga invocare este o cerere către Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, să pună lumină în fiecare părticică a lui, văzută și lăuntrică, să-l înconjoare cu ea din toate părțile și să-i facă întreaga ființă lumină. Aceasta se potrivește pe deplin cu ceea ce este stabilit în Ṣaḥīḥ Muslim, că Profetul ﷺ a spus:

„Iar rugăciunea este lumină.”²⁶

Rugăciunea este lumină pentru credincios în viața aceasta, în mormântul său și în Viața de Apoi. Într-un alt hadith, el, binecuvântarea și pacea fie asupra sa, a spus:

„Pentru cel care o păzește, ea va fi lumină, dovadă și salvare în Ziua Învierii. Cel care nu o păzește nu va avea lumină, dovadă și nici salvare în Ziua Învierii.”²⁷

Prin urmare, este cât se poate de potrivit și frumos ca musulmanul care se îndreaptă spre moschee pentru a împlini această rugăciune, care este lumină pentru credincios, să-I ceară lui Allah să-i sporească partea de lumină în întregul trup și să facă această lumină să-l înconjoare din toate părțile.

**La intrarea în moschee**, musulmanului îi este recomandat să spună:

„În numele lui Allah. Binecuvântarea și pacea fie asupra Trimisului lui Allah! O, Allah, deschide-mi porțile îndurării Tale!”

Să spună, de asemenea:

„Caut adăpost la Allah Cel Măreț, prin Fața Sa cea Nobilă și prin stăpânirea Sa veșnică, de Satana cel alungat.”

**La ieșirea din moschee**, să spună:

„În numele lui Allah. Binecuvântarea și pacea fie asupra Trimisului lui Allah! O, Allah, Îți cer din harul Tău! O, Allah, păzește-mă de Satana cel alungat!”

Aceste pomeniri sunt dovedite de mai multe hadithuri. Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, a spus:

„Când intra în moschee, Trimisul lui Allah ﷺ spunea: «În numele lui Allah. O, Allah, binecuvântează-l pe Muḥammad!» Iar când ieșea, spunea: «În numele lui Allah. O, Allah, binecuvântează-l pe Muḥammad!»” L-a relatat Ibn al-Sunnī în „Faptele zilei și ale nopții”.²⁸

Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Profetul ﷺ a spus:

„Când unul dintre voi intră în moschee, să-l salute pe Profet și să spună: «O, Allah, deschide-mi porțile îndurării Tale!» Iar când iese, să-l salute pe Profet și să spună: «O, Allah, păzește-mă de Satana!»” L-au relatat al-Nasāʾī, Ibn Mājah și al-Ḥākim.²⁹

În unele formulări ale sale apare:

„O, Allah, îndepărtează-mă de Satana!”

Abū Ḥumayd sau Abū Usayd, Allah să fie mulțumit de amândoi, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

„Când unul dintre voi intră în moschee, să spună: «O, Allah, deschide-mi porțile îndurării Tale!» Iar când iese, să spună: «O, Allah, Îți cer din harul Tău!»” L-a relatat Muslim.³⁰

ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, a relatat despre Profet ﷺ că, atunci când intra în moschee, spunea:

„Caut adăpost la Allah Cel Măreț, prin Fața Sa cea Nobilă și prin stăpânirea Sa veșnică, de Satana cel alungat.” Iar când omul spune aceasta, Satana zice: „A fost păzit de mine pentru tot restul zilei.” L-a relatat Abū Dāwūd.³¹

Acestea sunt, împreună, pomenirile relatate pe care musulmanului îi este recomandat să le spună când intră în moschee și când iese. Dacă acestea i se par prea lungi, se poate limita la ceea ce se află în Ṣaḥīḥ Muslim: la intrare să spună:

„O, Allah, deschide-mi porțile îndurării Tale!”

Iar la ieșire:

„O, Allah, Îți cer din harul Tău!”

Cuvintele إذا دخل المسجد — „când intră în moschee” înseamnă în timpul intrării, iar وإذا خرج — „când iese” înseamnă în timpul ieșirii din ea.

În expresia بسم الله — „Bismillāh” — „În numele lui Allah” —, rostită la intrare și la ieșire, particula *bi-* arată cererea de ajutor. Fiecare om care rostește basmalah subînțelege acțiunea potrivită situației sale. Aici sensul este: „În numele lui Allah intru”, adică cerând ajutorul și sprijinul Său, Preaslăvitul. La fel stau lucrurile și la ieșire.

Cuvintele والصلاةُ والسلام على رسول الله — „Binecuvântarea și pacea fie asupra Trimisului lui Allah” arată meritul de a cere binecuvântare și pace asupra Trimisului lui Allah ﷺ la intrarea în moschee și la ieșirea din ea. Acesta este unul dintre prilejurile în care este recomandat să cerem binecuvântare și pace asupra lui. Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, le-a înfățișat pe larg în cartea sa *Jalāʾ al-afhām fī al-ṣalāti wa-l-salāmi ʿalā khayri al-anām*.

Există o înțelepciune în a spune la intrare اللَّهُمَّ افْتَحْ لِي أَبْوَابَ رَحْمَتِكَ — „O, Allah, deschide-mi porțile îndurării Tale!”, iar la ieșire اللَّهُمَّ إنِّي أَسْأَلُكَ مِنْ فَضْلِكَ — „O, Allah, Îți cer din harul Tău!” S-a spus că poate aceasta se datorează faptului că omul care intră caută Viața de Apoi, iar îndurarea este lucrul cel mai de seamă pe care îl caută. Cel care iese își caută mijloacele de trai în lumea aceasta, iar acestea sunt ceea ce se înțelege aici prin „har”. Cuvântul Celui Preaînalt arată aceasta:

„Iar când rugăciunea s-a încheiat, răspândiți-vă pe pământ și căutați din harul lui Allah!”³²

S-a mai spus: cel care intră în moschee se ocupă de ceea ce îl apropie de Allah și prin care dobândește răsplata și Paradisul Său; de aceea este potrivită pomenirea îndurării. Iar când iese din moschee, se răspândește pe pământ căutând din harul lui Allah mijloace de trai bune și îngăduite; de aceea este potrivită pomenirea harului.³³ Allah știe cel mai bine.

Textele de mai sus arată însemnătatea căutării adăpostului la Allah de Satana cel alungat și a refugiului la Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, împotriva lui, atât la intrarea în moschee, cât și la ieșire. La intrare, omul spune, după cum apare în hadithul lui ʿAbd Allāh ibn ʿAmr amintit mai sus:

„Caut adăpost la Allah Cel Măreț, prin Fața Sa cea Nobilă și prin stăpânirea Sa veșnică, de Satana cel alungat.”

Când robul spune aceasta, Satana zice: حُفِظَ مِنِّي سَائِرَ اليَوْمِ — „A fost păzit de mine pentru tot restul zilei”, adică pentru întreaga zi. La ieșire, după cum apare în hadithul lui Abū Hurayrah amintit mai sus, spune:

„O, Allah, păzește-mă de Satana!”

Fără îndoială, Satana este cât se poate de dornic să-l abată pe om la intrarea în moschee, pentru a-l îndepărta de rugăciunea sa, a-l lipsi de binele ei și a-i micșora partea de îndurare pe care o dobândește prin ea. Este la fel de dornic să-l abată la ieșirea din moschee, pentru a-l mâna spre locuri în care se săvârșesc lucruri oprite și a-l face să cadă în împrejurări îndoielnice. S-a stabilit într-un hadith autentic că Profetul ﷺ a spus:

„Satana îl pândește pe fiul lui Adam pe căile sale.”³⁴

Adică pe fiecare cale pe care omul o străbate, fie că este o cale a binelui, fie că este o cale a răului. Dacă este o cale a binelui, îl pândește acolo pentru a-l descuraja și a-l face să renunțe să meargă pe ea. Dacă este altfel, îl pândește pentru a-l încuraja să înainteze pe ea și a-l împinge să continue. Îi cerem lui Allah să ne păzească de el pe noi, pe voi și pe toți musulmanii.

Cuvintele أَعُوذ باللهِ العَظِيمِ وَبوَجْهِهِ الكِرِيمِ، وَسُلْطَانِهِ القَدِيمِ مِنَ الشَّيْطَانِ الرَّجِيمِ — „Caut adăpost la Allah Cel Măreț, prin Fața Sa cea Nobilă și prin stăpânirea Sa veșnică, de Satana cel alungat” cuprind căutarea adăpostului la Allah, prin numele și atributele Sale. Printre atributele Sale, Preaslăvitul, se află Fața Sa, descrisă ca nobilă, ceea ce arată frumusețea și splendoarea ei. Printre atributele Sale se află stăpânirea, descrisă ca veșnică: ea are întâietatea înaintea căreia nu este nimic. Aceasta arată măreția lui Allah, Preaslăvitul, slava și desăvârșirea Sa, desăvârșirea puterii Sale și faptul că El îi este de ajuns robului care caută adăpost și refugiu la El.