Text integral · Pasaje · 171
Căutarea cunoașterii și conduita celui care o caută
Interzicerea imitației oarbe
103. În acest capitol se încadrează hadithul din cele două culegeri autentice despre încercarea din mormânt: cel care are parte de desfătare spune: „A venit la noi cu dovezi limpezi și călăuzire, iar noi am crezut, am răspuns și l-am urmat.” Cel chinuit spune însă: „I-am auzit pe oameni spunând ceva și am spus și eu.”
103. Relatat de Al-Bukhārī, Cartea cunoașterii, 1/182, nr. 86, și Cartea abluțiunii, 1/288, nr. 184, precum și în multe alte locuri din Al-Ṣaḥīḥ; și de Muslim, Cartea eclipsei, 2/624, nr. 905, prin Hishām ibn ʿUrwah, de la Fāṭimah bint al-Mundhir, de la Asmāʾ bint Abī Bakr.
Al-Baghawī a spus, 1/289:
Științele Legii revelate sunt de două feluri: știința temeiurilor și știința ramurilor. Știința temeiurilor înseamnă cunoașterea lui Allah, Slăvitul și Preaînaltul, în unicitatea și însușirile Sale, precum și credința în trimiși. Orice om răspunzător de faptele sale trebuie să o cunoască, iar aici nu este îngăduită imitația oarbă, deoarece semnele și dovezile sunt vădite și limpezi. Allah Preaînaltul spune:
﴿فَٱعْلَمْ أَنَّهُۥ لَآ إِلَـٰهَ إِلَّا ٱللَّهُ﴾
Să știi că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah.
Muḥammad, 47:19 · fragment
Și El Preaînaltul spune:
﴿سَنُرِيهِمْ ءَايَـٰتِنَا فِى ٱلْـَٔافَاقِ وَفِىٓ أَنفُسِهِمْ حَتَّىٰ يَتَبَيَّنَ لَهُمْ أَنَّهُ ٱلْحَقُّ﴾
Le vom arăta semnele Noastre în zări și în ei înșiși, până când le va fi limpede că el este Adevărul.
Fuṣṣilat, 41:53 · fragment
Cât despre știința ramurilor, aceasta este știința fiqh-ului, cunoașterea rânduielilor religiei. Ea se împarte în obligație individuală și obligație colectivă. Obligația individuală privește, de pildă, cunoașterea purificării, rugăciunii și postului: orice om răspunzător de faptele sale trebuie să le cunoască. Profetul ﷺ a spus: «Căutarea cunoașterii este o obligație pentru fiecare musulman.»33 La fel stau lucrurile cu orice act de adorare pe care Legea îl impune fiecăruia: omul trebuie să-l cunoască, precum cunoașterea zakāt-ului, dacă are avere, și cunoașterea pelerinajului, dacă acesta i-a devenit obligatoriu.
Obligația colectivă înseamnă să se învețe atât cât este necesar pentru a ajunge la rangul de ijtihād și la capacitatea de a da fatwa. Dacă oamenii unei localități nu se îndeletnicesc cu această învățare, păcătuiesc cu toții. Dacă unul dintre ei o împlinește, obligația nu mai apasă asupra celorlalți. Aceștia trebuie să-i urmeze răspunsurile în împrejurările care li se ivesc. Allah Preaînaltul spune:
﴿فَسْـَٔلُوٓا۟ أَهْلَ ٱلذِّكْرِ إِن كُنتُمْ لَا تَعْلَمُونَ﴾
Întrebați-i pe oamenii cunoașterii dacă voi nu știți.
Al-Naḥl, 16:43 · fragment
Meritul învățaților față de ceilalți oameni
104. Al-Bukhārī și Muslim au relatat de la Muʿāwiyah, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„Celui căruia Allah îi voiește binele îi dă înțelegerea religiei.”
104. Relatat de Al-Bukhārī, Cartea cunoașterii, 1/164, nr. 71, Cartea cincimii, 6/217, nr. 3116, și Cartea ținerii strânse de Coran și Sunnah, 13/263, nr. 7312; și de Muslim, Cartea zakāt-ului, 2/719, nr. 1037.
Al-Ḥāfiẓ a spus în Al-Fatḥ, 1/164:
Hadithul afirmă binele pentru cel care dobândește înțelegerea religiei lui Allah și arată că aceasta nu se dobândește numai prin strădanie, ci o primește cel căruia Allah îi deschide această cale. Cei cărora Allah le deschide această cale vor continua să existe până când vine porunca lui Allah. Al-Bukhārī a afirmat categoric că prin ei sunt avuți în vedere cunoscătorii relatărilor transmise.
Aḥmad ibn Ḥanbal a spus: «Dacă aceștia nu sunt oamenii hadithului, nu știu cine ar putea fi!»
Judecătorul ʿIyāḍ a spus: «Aḥmad i-a avut în vedere pe oamenii Sunnei și pe cei care îmbrățișează calea oamenilor hadithului.»
Al-Nawawī a spus: «Este posibil ca acest grup să cuprindă mai multe categorii de credincioși care împlinesc porunca lui Allah Preaînaltul: luptători pentru cauza Sa, cunoscători ai fiqh-ului, cunoscători ai hadithului, asceți, oameni care poruncesc binele și alții care împlinesc felurite fapte bune. Nu este necesar să fie adunați într-un singur loc; ei pot fi răspândiți.»
Al-Ḥāfiẓ a spus: «Din hadith se înțelege că acela care nu dobândește înțelegerea religiei — adică nu învață temeiurile Islamului și ramurile care se leagă de ele — a fost lipsit de bine. Cel care nu cunoaște porunca Domnului său nu este nici cunoscător al fiqh-ului, nici căutător al acestei înțelegeri. Despre el se poate spune, așadar, că nu i s-a voit binele. Aici este arătat limpede meritul învățaților față de ceilalți oameni și meritul înțelegerii religiei față de celelalte științe.»
105. Al-Bukhārī și Muslim au relatat de la Abū Mūsā, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„Pilda călăuzirii și a cunoașterii cu care Allah m-a trimis este asemenea unei ploi bogate care cade pe un pământ. O parte din el este bună: primește apa și face să crească pășune și iarbă din belșug. O altă parte este tare și păstrează apa; prin ea Allah le aduce folos oamenilor, care beau, adăpă și seamănă. Ploaia cade și pe o altă parte, un pământ neted care nu păstrează apa și nu face să crească pășune. Aceasta este pilda celui care înțelege religia lui Allah și căruia îi este de folos ceea ce Allah m-a trimis să aduc, astfel încât învață și îi învață pe alții, precum și pilda celui care nu ia deloc aminte și nu primește călăuzirea lui Allah cu care am fost trimis.”
105. Relatat de Al-Bukhārī, Cartea cunoașterii, 1/175, nr. 79, și de Muslim, Cartea virtuților, 4/1787, nr. 2282.
Al-Baghawī, Allah să aibă milă de el, a spus:
«O parte din el era o adâncitură»: al-thughbah este locul în care se adună apa între munți și stânci, iar pluralul său este thughbān.
«O altă parte era tare»: ajādib desemnează pământul tare care păstrează apa, astfel încât aceasta nu seacă repede. Al-Aṣmaʿī a spus că ajādib este pământul pe care nu crește pășune, gol și descoperit, fără să fie acoperit de vegetație.
Profetul ﷺ l-a asemănat pe învățat cu ploaia, iar inimile oamenilor cu pământul, în felul în care primește apa. Pe cel care primește cunoașterea și hadithul și le înțelege l-a asemănat cu pământul bun peste care cade ploaia: el rodește, iar oamenii se folosesc de el. Pe cel care le primește, dar nu le înțelege în profunzime, l-a asemănat cu pământul tare, care nu rodește, dar păstrează apa, iar oamenii o iau și se folosesc de ea. Pe cel care nici nu înțelege, nici nu păstrează cunoașterea l-a asemănat cu pământul neted, care nu rodește și nu păstrează apa. Acesta este cel în care nu se află bine.
Al-Nawawī a spus, 15/47–48:
Înțelesul și scopul hadithului sunt să asemene călăuzirea adusă de Profet ﷺ cu ploaia. Sensul este că pământul este de trei feluri, la fel și oamenii:
Primul fel de pământ se folosește de ploaie și prinde viață după ce era mort. Face să crească pășune, de care se folosesc oamenii, animalele, culturile și altele. La fel, primul fel de om primește călăuzirea și cunoașterea și le păstrează. Inima sa prinde viață; el lucrează după ele și îi învață și pe alții, folosindu-se pe sine și aducând folos.
Al doilea fel de pământ nu se folosește el însuși de apă, dar are un folos: o păstrează pentru alții, astfel încât oamenii și animalele se folosesc de ea. La fel, al doilea fel de oameni au inimi care păstrează cunoașterea, dar nu au o înțelegere pătrunzătoare și nici o judecată temeinică prin care să desprindă înțelesuri și rânduieli. Ei nu se străduiesc nici să asculte și să lucreze potrivit ei. Totuși, o păstrează până când vine un căutător care are nevoie și este însetat de cunoașterea lor, ca să aducă folos și să se folosească de ea. El o ia de la ei și trage folos. Aceștia au adus astfel folos prin ceea ce le-a fost transmis.
Al treilea fel de pământ este pământul sărăturat, neroditor, și cele asemenea lui. Acesta nu se folosește de apă și nici nu o păstrează ca să se folosească altcineva. La fel, al treilea fel de oameni nu au nici inimi care să păstreze cunoașterea, nici înțelegere care să o cuprindă. Când o aud, nu se folosesc de ea și nici nu o păstrează spre folosul altora.
106. Al-Bukhārī și Muslim au relatat de la ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, atribuind cuvintele Profetului ﷺ:
„Când îi vedeți pe cei care urmează ceea ce este neclar din ea, aceia sunt cei pe care Allah i-a numit. Feriți-vă, așadar, de ei!”
106. A fost pomenit mai înainte, la nr. 80.
Un folos: Imamul Abū Jaʿfar al-Ṭaḥāwī a spus în Mushkil al-āthār, 3/210, după ce a relatat acest hadith și a pomenit cuvintele lui Allah, Slăvitul:
﴿وَٱلرَّٰسِخُونَ فِى ٱلْعِلْمِ يَقُولُونَ ءَامَنَّا بِهِۦ كُلٌّ مِّنْ عِندِ رَبِّنَا﴾
Cei adânc înrădăcinați în cunoaștere spun: «Credem în el; totul vine de la Domnul nostru»:
Coran, 3:7 · fragment
„Așa se poartă oamenii adevărului cu pasajele neclare ale Coranului: le încredințează Celui care le cunoaște, adică lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț. Apoi caută tâlcuirea lor în versetele limpezi, care sunt temelia Cărții. Dacă o găsesc acolo, o urmează, așa cum urmează versetele limpezi. Dacă nu o găsesc, din pricina limitelor cunoașterii lor, nu trec dincolo de a crede în ele și Îi încredințează lui Allah Preaînaltul adevărul deplin al lor. Nu se folosesc în această privință de presupuneri pe care Allah Preaînaltul le-a interzis și în alte privințe. Dacă folosirea lor în altele este oprită, cu atât mai mult este oprită aici.”
Ajutoarele apropiate ale Trimisului ﷺ sunt cei care îi urmează Sunnah
107. Ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Nu a fost niciun profet pe care Allah să-l fi trimis unei comunități înaintea mea fără să aibă în ea ajutoare apropiate și însoțitori care îi urmau Sunnah și îi împlineau porunca. După ei veneau însă urmași care spuneau ceea ce nu făceau și făceau ceea ce nu li se poruncise. Cel care se împotrivește lor cu mâna este credincios, cel care se împotrivește lor cu limba este credincios și cel care se împotrivește lor cu inima este credincios. Dincolo de aceasta nu mai există nici cât un grăunte de muștar de credință.”
Relatat de Muslim.
107. Relatat de Muslim, Cartea credinței, 1/69, nr. 50.
Al-Nawawī a spus, 2/28:
„Cu privire la ajutoarele apropiate pomenite, părerile au fost diferite. Al-Azharī și alții au spus: «Aceștia sunt apropiații sinceri și aleșii profeților, cei curățiți de orice cusur…»”
„Se călăuzesc după călăuzirea sa” înseamnă: după calea și purtarea sa.
Interzicerea urmării altcuiva în locul Trimisului ﷺ, chiar dacă ar fi profet
108. Jābir, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Trimis al lui Allah, auzim de la iudei relatări care ne plac. Socotești că am putea să scriem câteva dintre ele?” Profetul ﷺ a răspuns:
„Oare vă avântați în rătăcire, așa cum s-au avântat iudeii și creștinii? V-am adus religia limpede și curată. Dacă Mūsā ar fi în viață, nu ar putea decât să mă urmeze.”
Relatat de Aḥmad.
108. Relatat de Aḥmad, 3/387, și de Al-Bazzār, după cum se găsește în Kashf al-astār, 1/78, nr. 124, prin Hushaym: Mujālid ne-a relatat, de la ʿĀmir al-Shaʿbī, de la Jābir, că ʿUmar… — și a pomenit hadithul.
În lanțul său se află Mujālid, care este slab. Totuși, alt transmițător l-a urmat în această relatare:
Al-Bazzār l-a relatat, după cum se găsește în Kashf al-astār, 1/78, nr. 124, prin Ḥammād ibn Zayd: Khālid ne-a relatat; ʿĀmir mi-a relatat; Jābir ne-a relatat.
109. Abū Thaʿlabah al-Khushanī, Allah să fie mulțumit de el, a relatat de la Profet ﷺ:
„Allah a impus îndatoriri: nu le neglijați! A statornicit hotare: nu le încălcați! A oprit anumite lucruri: nu le săvârșiți! A trecut sub tăcere alte lucruri, din îndurare față de voi, fără să le fi uitat: nu le cercetați!”
Un hadith bun, relatat de Al-Dāraquṭnī și de alții.
109. Relatat de Al-Dāraquṭnī, Cartea alăptării, 4/183, nr. 42, prin Isḥāq al-Azraq. L-au relatat și Al-Ḥākim, Cartea mâncărurilor, 4/115, și Al-Bayhaqī, Cartea jertfelor, 10/12, prin ʿAlī ibn Mushir. Ambele căi merg prin Dāwūd ibn Abī Hind, de la Makḥūl, de la Abū Thaʿlabah al-Khushanī, atribuind cuvintele Profetului ﷺ. Lanțul este întrerupt: Makḥūl nu l-a întâlnit pe Abū Thaʿlabah.
A fost transmis și ca relatare oprită la companion:
Al-Bayhaqī, 10/12, l-a relatat prin Ḥafṣ ibn Ghiyāth, de la Dāwūd ibn Abī Hind, de la Makḥūl, de la Abū Thaʿlabah, atribuindu-l acestuia.
Al-Mizzī a spus în Tahdhīb al-kamāl, 33/168: „Nu a primit relatări direct de la el.”
Există și o relatare de sprijin cu același înțeles, de la Abū al-Dardāʾ. Au relatat-o Al-Bazzār, după cum se găsește în Kashf al-astār, 3/58, nr. 2231, Al-Ḥākim, 2/375, și Al-Bayhaqī, 10/12. Al-Ḥākim a spus: „Autentic.” Al-Dhahabī a fost de acord cu el.
Al-Bazzār a spus: „Lanțul său de transmitere este acceptabil.”
Al-Haythamī a spus, 7/55: „Transmițătorii săi sunt de încredere.”
Interzicerea neînțelegerilor și a dezbinării
110. În cele două culegeri autentice se relatează de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„Feriți-vă de ceea ce v-am oprit, iar din ceea ce v-am poruncit împliniți cât puteți. Cei de dinaintea voastră au pierit tocmai din pricina numeroaselor lor întrebări și a neînțelegerilor cu profeții lor.”
110. Relatat de Al-Bukhārī, Cartea ținerii strânse de Coran și Sunnah, 13/251, nr. 7288, și de Muslim, Cartea pelerinajului, nr. 1337.
Al-Ḥāfiẓ a spus în Al-Fatḥ, 13/260:
„Acest îndemn cere să nu întrebăm despre ceva care nu s-a întâmplat, de teamă să nu fie revelată obligativitatea ori interzicerea sa. El oprește și înmulțirea întrebărilor, deoarece adesea acestea aduc dificultăți și există temerea că răspunsul va impune ceva greu de împlinit, ceea ce poate duce la neîndeplinire și încălcare… Nu cercetați aceste lucruri peste măsură, căci aceasta poate duce la ceea ce li s-a întâmplat fiilor lui Isrāʾīl când li s-a poruncit să înjunghie o vacă. Dacă ar fi înjunghiat orice vacă, ar fi împlinit porunca. Dar ei au îngreunat lucrurile, iar acestea le-au fost îngreunate.”
Al-Ḥāfiẓ a mai spus: „Concluzia temeinică este că porunca de a ne feri de cele oprite rămâne generală, dacă nu există o îngăduință care permite săvârșirea unui lucru oprit, precum mâncarea dintr-un animal mort pentru cel aflat în nevoie constrângătoare.”
„Iar din ceea ce v-am poruncit împliniți cât puteți”:
Al-Nawawī a spus: „Aceste cuvinte sunt cuprinzătoare și fac parte din temeiurile Islamului. Ele includ multe rânduieli, precum rugăciunea celui care nu poate împlini unul dintre stâlpii ori condițiile ei: el împlinește ceea ce poate. La fel stau lucrurile cu abluțiunea, acoperirea părților intime și alte chestiuni a căror explicare ar fi lungă.”
Altcineva a spus: „Cel care nu poate împlini anumite lucruri nu este scutit de ceea ce poate împlini. Juriștii exprimă aceasta astfel: ceea ce este cu putință nu se anulează din pricina celor cu neputință, așa cum stâlpii rugăciunii pe care omul îi poate împlini nu se anulează din pricina neputinței sale de a-i împlini pe ceilalți.”
Al-Ḥāfiẓ a spus, p. 263, despre cuvintele: „Cei de dinaintea voastră au pierit tocmai din pricina numeroaselor lor întrebări…”:
Al-Baghawī a spus în Sharḥ al-sunnah:
Întrebările sunt de două feluri. Primul: cele puse pentru a învăța ceea ce este necesar din religie. Acestea sunt îngăduite, ba chiar poruncite, potrivit cuvintelor Celui Preaînalt:
﴿فَسْـَٔلُوٓا۟ أَهْلَ ٱلذِّكْرِ﴾
Întrebați-i pe oamenii cunoașterii
— până la sfârșitul versetului. Aici intră întrebările companionilor despre prăzile de război, moștenirea celui fără ascendenți și descendenți și altele. Al doilea: cele puse pentru a crea dificultăți și din dorința de a complica lucrurile. Acestea sunt avute în vedere în hadith. Allah știe cel mai bine.
Ibn al-ʿArabī a spus: «În vremea Profetului, întrebările erau oprite de teamă să nu fie pogorât ceva care să le fie greu. După aceea, această temere a încetat. Totuși, de la înaintași s-au transmis numeroase afirmații care dezaprobă discuțiile despre chestiuni care încă nu s-au întâmplat.»
Invocarea Trimisului ﷺ pentru oamenii hadithului
111. Ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„Allah să-i dăruiască strălucire robului care aude cuvintele mele, le păstrează, le înțelege și le transmite. Căci poate cineva să poarte cunoaștere fără să o înțeleagă în profunzime, iar altul o poate duce cuiva care o înțelege mai bine decât el. Trei lucruri țin inima musulmanului departe de răutate: sinceritatea faptelor pentru Allah, buna povățuire a musulmanilor și ținerea de comunitatea lor, căci chemarea lor îi cuprinde și pe cei aflați în urma lor.”
Relatat de Al-Shāfiʿī și de Al-Bayhaqī în Al-Madkhal. Aḥmad, Ibn Mājah și Al-Dārimī l-au relatat de la Zayd ibn Thābit, Allah să fie mulțumit de el.
111. Autentic. Relatat de Al-Shāfiʿī în Musnad-ul său, 15/14; Al-Tirmidhī, Cartea cunoașterii, 5/34, nr. 2658; Al-Ḥumaydī, 1/47, nr. 88; Al-Bayhaqī în Al-Dalāʾil, 1/23; și Al-Baghawī în Sharḥ al-sunnah, 1/236, nr. 112, prin ʿAbd al-Malik ibn ʿUmayr, de la ʿAbd al-Raḥmān ibn ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, de la Ibn Masʿūd.
L-au relatat și Al-Tirmidhī, nr. 2657; Ibn Mājah, 1/85, nr. 232; Aḥmad, 1/437; Abū Nuʿaym în Al-Ḥilyah, 7/331; Ibn Ḥibbān în Al-Ṣaḥīḥ, 1/268, nr. 66; și Al-Bayhaqī în Al-Dalāʾil, 6/540, prin Simāk, de la ʿAbd al-Raḥmān ibn ʿAbd Allāh, de la tatăl său, într-o formă prescurtată.
Al-Tirmidhī a spus: „Bun și autentic.”
Abū Nuʿaym l-a relatat în Akhbār Aṣbahān, 2/90, prin Murrah, de la Ibn Masʿūd.
112. Aḥmad, Abū Dāwūd și Al-Tirmidhī l-au relatat de la Zayd ibn Thābit, Allah să fie mulțumit de el.
112. Autentic. Relatat de Abū Dāwūd, Cartea cunoașterii, 4/322, nr. 3660; Al-Tirmidhī, Cartea cunoașterii, 5/33, nr. 2656; Al-Dārimī, 1/65, nr. 235; Ibn Abī ʿĀṣim în Al-Sunnah, 1/45, nr. 94; Al-Ṭaḥāwī în Al-Mushkil, 2/232; Al-Ṭabarānī, 5/158, nr. 4890; și Ibn Ḥibbān, 1/270, nr. 67, și 2/454, nr. 680. Toți l-au relatat pe căi care trec prin Shuʿbah, de la ʿAmr ibn Sulaymān, de la ʿAbd al-Raḥmān ibn Abān, de la tatăl său, de la Zayd ibn Thābit.
Formulările lui Abū Dāwūd, Al-Tirmidhī și Al-Ṭaḥāwī sunt prescurtate.
L-au relatat și Ibn Mājah, 1/84, nr. 230, și Al-Ṭabarānī, în Al-Muʿjam al-Kabīr, nr. 4924, prin Yaḥyā ibn ʿAbbād, de la tatăl său, de la Zayd ibn Thābit.
Formularea lui Al-Ṭabarānī este prescurtată.
Al-Ṭabarānī, 5/172, nr. 4925, l-a relatat prin Muḥammad ibn Wahb, de la tatăl său, de la Zayd ibn Thābit. Al-Tirmidhī a spus: „Hadithul lui Zayd este bun.”
Al-Baghawī a spus, 1/236: Abū Sulaymān al-Khaṭṭābī a spus:
«Cuvintele: ‹Allah să-i dăruiască strălucire unui om› sunt o invocare pentru prospețime și strălucire, adică bunăstare și bucurie. S-a spus că nu este vorba despre frumusețea chipului, ci despre bunul renume și prețuirea între oameni. Sensul este că un purtător al cunoașterii poate să aibă înțelegere, fără să fie cel mai priceput: el păstrează ceea ce a auzit și transmite cuiva care înțelege mai bine decât el. Acesta desprinde înțelesuri pe care purtătorul nu le înțelege ori ajunge să înțeleagă mai bine decât el.»
Cuvintele „țin inima musulmanului departe de răutate”, provin din al-ghill, adică dușmănie și ranchiună. Sensul este că în inimă nu intră o ranchiună care să o abată de la adevăr. Există și o redare de la al-ighlāl, care înseamnă trădare.
Cunoașterea este de trei feluri; ceea ce trece dincolo de acestea este un adaos
113. ʿAbd Allāh ibn ʿAmr, Allah să fie mulțumit de amândoi, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„Cunoașterea este de trei feluri: un verset limpede, o sunnah statornică sau o împărțire dreaptă a moștenirii. Ceea ce trece dincolo de acestea este un adaos.”
Relatat de Al-Dārimī și Abū Dāwūd.
113. Relatat de Abū Dāwūd, Cartea moștenirilor, 3/119, nr. 2885; Ibn Mājah, 1/21, nr. 54; Al-Dāraquṭnī, Cartea moștenirilor, 4/67; Al-Ḥākim, 1/332; și Al-Bayhaqī, 6/208, prin ʿAbd al-Raḥmān ibn Ziyād, de la ʿAbd al-Raḥmān ibn Rāfiʿ al-Tanūkhī, de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr.
În lanț se află ʿAbd al-Raḥmān ibn Ziyād ibn Anʿum al-Ifrīqī, care este slab.
„Cunoașterea este de trei feluri” înseamnă: temeiurile cunoștințelor religioase și ale rânduielilor Legii. Ceea ce trece dincolo de ele este un adaos care nu este necesar.
„Un verset limpede” înseamnă: unul neabrogat.
„O sunnah statornică” înseamnă: una care rămâne în vigoare și este urmată neîntrerupt.
„O împărțire dreaptă a moștenirii” se referă la moștenire și la dreptatea în împărțire, astfel încât cotele să fie cele pomenite în Carte și Sunnah. Este numită farīḍah deoarece respectarea ei este obligatorie pentru cel care exercită ijtihād.
Nu am găsit hadithul în Sunan al-Dārimī.
Interzicerea vorbirii despre Coran după propria părere
114. Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„Cel care vorbește despre Coran după propria părere să-și pregătească locul în Foc.” Relatat de Al-Tirmidhī.
114. Relatat de Al-Tirmidhī, Cartea exegezei, 5/183, nr. 2950; Al-Nasāʾī în Al-Kubrā, Virtuțile Coranului, 5/31, nr. 8085; și Al-Baghawī în Sharḥ al-sunnah, 1/258, nr. 118, 119. Toți l-au relatat prin Sufyān, de la ʿAbd al-Aʿlā ibn ʿĀmir, de la Saʿīd ibn Jubayr, de la Ibn ʿAbbās.
Al-Tirmidhī a spus: „Bun și autentic.”
Al-Baghawī a spus: „Bun.”
115. Într-o altă relatare:
„Cel care vorbește despre Coran fără cunoaștere să-și pregătească locul în Foc.” Relatat de Al-Tirmidhī.
115. Relatat de Al-Tirmidhī, 5/183, nr. 2950; Al-Nasāʾī în Al-Kubrā, 5/30, nr. 8084; Aḥmad, 1/233, 269; Al-Ṭabarānī, 12/35, nr. 12392; și Al-Baghawī în Sharḥ al-sunnah, 1/257, nr. 117, prin ʿAbd al-Aʿlā ibn ʿĀmir, de la Saʿīd ibn Jubayr, de la Ibn ʿAbbās.
Al-Tirmidhī și Al-Baghawī au spus: „Bun.”
Eu spun: În ambele lanțuri se află ʿAbd al-Aʿlā ibn ʿĀmir, care este slab.
Al-Tirmidhī a spus: „Așa s-a transmis de la unii învățați dintre companionii Profetului ﷺ și de la alții: ei au fost aspri în privința tâlcuirii Coranului fără cunoaștere.”
Avertisment împotriva emiterii de fatwa fără cunoaștere
116. Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„Dacă i se dă cuiva o fatwa fără cunoaștere, păcatul îi revine celui care i-a dat-o. Iar cel care îi recomandă fratelui său ceva, știind că dreapta cale se află în altceva, l-a trădat.”
Relatat de Abū Dāwūd.
116. Bun. Relatat de Al-Bukhārī în Al-Adab al-mufrad, p. 101, nr. 259.
117. Muʿāwiyah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Profetul ﷺ a oprit întrebările-capcană.
Relatat tot de Abū Dāwūd.
117. Relatat de Abū Dāwūd, Cartea cunoașterii, 3/321, nr. 3656, și de Aḥmad în Al-Musnad, 5/435, prin ʿĪsā ibn Yūnus, de la Al-Awzāʿī, de la ʿAbd Allāh ibn Saʿd, de la Al-Ṣunājī, de la Muʿāwiyah.
L-a relatat și Aḥmad, 5/435, prin Rawḥ: Al-Awzāʿī ne-a relatat, de la ʿAbd Allāh ibn Saʿd, de la Al-Ṣunājī, de la un om dintre companionii Trimisului ﷺ.
ʿAbd Allāh ibn Saʿd este necunoscut, iar învățații din Shām l-au socotit slab. Vezi Tamām al-minnah, p. 45.
Al-Awzāʿī a spus: „Al-ughlūṭāt sunt întrebările grele și dificile.”
Căutarea cunoașterii este calea spre Paradis
118. Kathīr ibn Qays a spus: Stăteam împreună cu Abū al-Dardāʾ în moscheea din Damasc, când a venit un bărbat și a spus: «Abū al-Dardāʾ, am venit la tine din cetatea Trimisului ﷺ pentru un hadith despre care am aflat că îl relatezi de la Trimisul lui Allah ﷺ. Nu am venit la tine pentru vreo nevoie lumească.» Atunci el a spus: L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:
„Pe cel care urmează o cale căutând cunoaștere, Allah îl îndrumă pe o cale spre Paradis. Îngerii își coboară aripile din mulțumire față de cel care caută cunoașterea. Pentru învățat cer iertare cei din ceruri, cei de pe pământ și până și peștii din adâncul apei. Întâietatea învățatului față de cel care se dedică adorării este asemenea întâietății lunii pline față de celelalte astre. Învățații sunt moștenitorii profeților. Profeții nu au lăsat moștenire nici dinari, nici dirhami, ci au lăsat cunoașterea. Cine o dobândește a dobândit o parte îmbelșugată.”
Relatat de Aḥmad, Al-Dārimī, Abū Dāwūd, Al-Tirmidhī și Ibn Mājah.
118. Bun. Relatat de Abū Dāwūd, Cartea cunoașterii, 3/317, nr. 3641; Ibn Mājah, Introducere, 1/81, nr. 223; Aḥmad, 5/196; Al-Dārimī, 1/83, nr. 349; Al-Ṭaḥāwī, Al-Mushkil, 1/429; Al-Baghawī, Sharḥ al-Sunnah, 1/275, nr. 129; și Ibn Ḥibbān, 1/289, nr. 88. Toți îl transmit prin ʿĀṣim ibn Rajāʾ ibn Ḥaywah: „Mi-a relatat Dāwūd ibn Jamīl”, de la Kathīr ibn Qays, cu acest hadith.
În lanțul său se află Dāwūd ibn Jamīl, care este slab.
Al-Tirmidhī, Cartea cunoașterii, 5/47, nr. 2682, și Aḥmad, 5/196, îl relatează prin Muḥammad ibn Yazīd al-Wāsiṭī: „Ne-a relatat ʿĀṣim ibn Rajāʾ”, de la Qays ibn Kathīr, cu acest hadith; așadar, fără Dāwūd ibn Jamīl.
Al-Tirmidhī a spus: „După părerea mea, acest lanț nu este neîntrerupt.”
Abū Dāwūd, 3/318, nr. 3642, îl relatează cu același înțeles prin Muḥammad ibn al-Wazīr al-Dimashqī: „Ne-a relatat Al-Walīd ibn Muslim, care a spus: «L-am întâlnit pe Shabīb ibn Shaybah, iar el mi-a relatat de la ʿUthmān ibn Abī Sawdah, de la Abū al-Dardāʾ.»”
Eu spun: Shabīb este necunoscut.
Al-Baghawī a spus, 1/277:
Despre cuvintele „Îngerii își coboară aripile” s-a spus că ele înseamnă că îngerii se smeresc înaintea celui care caută cunoașterea, cinstindu-i cunoașterea. Este asemenea cuvintelor Celui Preaslăvit și Preaînalt:
﴿وَٱخْفِضْ لَهُمَا جَنَاحَ ٱلذُّلِّ مِنَ ٱلرَّحْمَةِ﴾
Și coboară pentru ei, din îndurare, aripa smereniei,
Al-Isrāʾ, 17:24 · fragment
precum și cuvintelor Sale:
﴿وَٱخْفِضْ جَنَاحَكَ لِمَنِ ٱتَّبَعَكَ مِنَ ٱلْمُؤْمِنِينَ﴾
Și coboară-ți aripa pentru credincioșii care te urmează,
Al-Shuʿarāʾ, 26:215
adică: smerește-te față de ei.
S-a mai spus că a-și coborî aripile înseamnă a se opri din zbor și a coborî pentru pomenirea lui Allah.
Cât despre cuvintele „Pentru învățat cer iertare cei din ceruri și cei de pe pământ”, s-a spus că Allah Preaînaltul le-a inspirat peștilor și celorlalte feluri de viețuitoare să ceară iertare pentru învățați, deoarece aceștia le-au lămurit oamenilor ce le este îngăduit și ce le este oprit în privința lor.
Cunoașterea are întâietate față de adorare deoarece folosul ei ajunge la toate făpturile. Prin ea este menținută vie religia, iar ea urmează, în rang, profeției.
Cuvintele „Cine o dobândește a dobândit o parte îmbelșugată” se referă la moștenirea profeției.
Ibn ʿAbbās a spus: „A studia cunoașterea vreme de un ceas din noapte este mai bine decât a petrece noaptea în rugăciune.”
Qatādah a spus: „Un capitol de cunoaștere pe care omul îl păstrează pentru îndreptarea sa și a celor de după el este mai bun decât un an de adorare.”
Ibn Wahb a spus: „Stăteam la Mālik și îi puneam întrebări. M-a văzut strângându-mi cărțile ca să mă ridic. Mālik a întrebat: «Unde vrei să mergi?» Am răspuns: «Mă grăbesc la rugăciune.» El a spus: «Ceea ce faci acum nu este mai prejos decât lucrul spre care te îndrepți, dacă intenția este dreaptă»”, sau a spus ceva asemănător.
Al-Shāfiʿī a spus: „Căutarea cunoașterii este mai bună decât rugăciunea voluntară.” Sfârșitul citatului prescurtat din Sharḥ al-Sunnah.
Înțelepciunea este bunul pierdut al credinciosului
119. De la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, se relatează de la Profet ﷺ:
„Cuvântul înțelept este bunul pierdut al credinciosului. Oriunde îl găsește, el este cel mai îndreptățit să-l ia.”
Relatat de Al-Tirmidhī, care a spus: „Gharīb”, și de Ibn Mājah.
119. Relatat de Al-Tirmidhī, Cartea cunoașterii, 5/49, nr. 2687, și de Ibn Mājah, Al-Zuhd, 2/1395, nr. 4169, prin ʿAbd Allāh ibn Numayr, de la Ibrāhīm ibn al-Faḍl, de la Saʿīd al-Maqburī, de la Abū Hurayrah.
Al-Tirmidhī a spus: „Este un hadith gharīb, pe care nu îl cunoaștem decât pe această cale. Ibrāhīm ibn al-Faḍl al-Madanī al-Makhzūmī este socotit slab în transmiterea hadithurilor din pricina memoriei sale.”
Cine este cel cu adevărat cunoscător al religiei
120. ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Cel cu adevărat cunoscător al religiei este acela care nu-i face pe oameni să deznădăjduiască de îndurarea lui Allah, nu le îngăduie să păcătuiască împotriva lui Allah, nu le dă siguranță față de pedeapsa lui Allah și nu părăsește Coranul, întorcându-se de la el spre altceva. Nu există bine într-o adorare lipsită de cunoaștere, într-o cunoaștere lipsită de înțelegere sau într-o recitare lipsită de cugetare.”
120. Relatat de Al-Dārimī, Introducere, 1/76, nr. 304: „Ne-a relatat Al-Ḥasan ibn ʿArafah; ne-a relatat Ismāʿīl ibn Ibrāhīm, de la Layth, de la Yaḥyā ibn ʿAbbād, care a spus: «ʿAlī a spus…»”
121. Al-Ḥasan, Allah să fie mulțumit de el, a spus că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„Pe cel la care vine moartea în timp ce caută cunoașterea pentru a menține viu Islamul îl desparte de profeți o singură treaptă în Paradis.”
Ambele sunt relatate de Al-Dārimī.
121. Relatat de Al-Dārimī, 1/84, nr. 360: „Ne-a înștiințat Bishr ibn Thābit al-Bazzār; ne-a relatat Naṣr ibn al-Qāsim, de la Muḥammad ibn Ismāʿīl, de la ʿAmr ibn Kathīr, de la Al-Ḥasan”, cu acest hadith.
Lanțul său este slab, iar relatarea este mursal.
Naṣr ibn al-Qāsim este necunoscut, iar pentru ʿAmr ibn Kathīr nu am găsit o biografie.
Al-Ṭabarānī a relatat ceva asemănător în Al-Awsaṭ, pe o altă cale, atribuit Profetului ﷺ, după cum se arată în Majmaʿ al-Zawāʾid, 1/123. Al-Haythamī a spus: „În lanțul său se află Muḥammad ibn al-Jaʿd, care este abandonat ca transmițător.”
Eu spun: În lanțul său se află și Al-ʿAbbās ibn Bakkār, care este mincinos.
Notele originale
Este un hadith bun. Al-Suyūṭī a alcătuit un tratat în care a adunat și a identificat căile sale de transmitere; acesta a fost tipărit cu îngrijirea fratelui ʿAlī ibn Ḥasan al-Ḥalabī.