Fundamentele credinței

127. Kaʿb ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el, a spus că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

„Pe cel care caută cunoașterea pentru a se întrece cu învățații, pentru a se certa cu nechibzuiții sau pentru a atrage spre sine privirile oamenilor, Allah îl va face să intre în Foc.”

Relatat de Al-Tirmidhī.

127. Bun. Relatat de Al-Tirmidhī, Cartea cunoașterii, 5/32, nr. 2654: „Ne-a relatat Aḥmad ibn al-Miqdām al-ʿIjlī; ne-a relatat Umayyah ibn Khālid; ne-a relatat Isḥāq ibn Yaḥyā ibn Ṭalḥah; ne-a relatat fiul lui Kaʿb ibn Mālik, de la tatăl său.”

Al-Tirmidhī a spus: „Isḥāq ibn Yaḥyā ibn Ṭalḥah nu este prea puternic după aprecierea lor. A fost criticat din pricina memoriei sale.”

Eu spun: Hadithul are patru relatări care îl susțin:

Prima: relatarea de la Ibn ʿUmar, transmisă de Ibn Mājah, Introducere, 1/93, nr. 253, și de alții.

A doua: de la Jābir, transmisă de Ibn Mājah și de alții, nr. 254.

A treia: de la Abū Hurayrah, transmisă de Abū Dāwūd, 3/323, nr. 3664, și de Ibn Mājah, nr. 252.

A patra: de la Ibn Masʿūd, transmisă de Al-Dārimī, 1/86, nr. 373. Autorul o va menționa la hadithul nr. 130.

Disputele sunt o cauză a rătăcirii

128. De la Abū Umāmah, Allah să fie mulțumit de el, se relatează de la Profet ﷺ:

„Niciun neam nu a rătăcit după ce fusese călăuzit fără să i se fi dat înclinația spre dispute.” Apoi a recitat cuvintele Celui Preaînalt:

Ei nu ți-au dat acest exemplu decât pentru a stârni o dispută. Ba ei sunt un neam certăreț.

Relatat de Aḥmad, Al-Tirmidhī și Ibn Mājah.

128. Relatat de Al-Tirmidhī, Cartea tâlcuirii Coranului, 6/353, nr. 3253; Ibn Mājah, Introducere, 1/19, nr. 48; Aḥmad, 5/252, 256; Al-Ṭabarānī, 8/333, nr. 8067; și Al-Ḥākim, 2/447. Toți îl transmit prin Ḥajjāj ibn Dīnār, de la Abū Ghālib, de la Abū Umāmah.

Al-Tirmidhī a spus: „Ḥasan ṣaḥīḥ.”

Al-Ḥākim a spus: „Autentic”, iar Al-Dhahabī a fost de acord cu el.

Printre oamenii cei mai urâți de Allah

129. ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, a spus că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

„Dintre oameni, cel mai urât de Allah este cel înverșunat în ceartă.”

Relatat de Al-Bukhārī și Muslim.

129. Relatat de Al-Bukhārī, Cartea nedreptăților, 5/106, nr. 2457; Cartea tâlcuirii Coranului, 8/188, nr. 4523; și Cartea judecăților, 13/180, nr. 7188.

Al-Baghawī a spus:

Al-aladd este cel foarte înverșunat în ceartă, iar al-ladad înseamnă dispută și ceartă. Se spune: un bărbat aladd, o femeie laddāʾ și un neam ludd. Cel Preaslăvit și Preaînalt a spus:

Și să previi prin el un neam înverșunat în ceartă

și:

Ba ei sunt un neam certăreț.

Se folosește expresia ladadtuhu aludduhu atunci când te cerți cu cineva și îl biruiești.

În Fatḥ al-Bārī, 13/181, se spune: „Al-aladd este mincinosul.” Se pare că înțelesul urmărit este că acela care se ceartă mult cade adesea în minciună.

Pricina pentru care Allah, Cel Preaslăvit, îl urăște pe cel certăreț este că mulțimea certurilor duce de obicei la lucruri pentru care el merită mustrarea, deoarece, în cele mai multe certuri, una dintre părți susține un neadevăr.

130. Abū Wāʾil relatează că ʿAbd Allāh, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Cel care caută cunoașterea pentru unul dintre patru scopuri va intra în Foc — sau a spus cuvinte asemănătoare: pentru a se făli înaintea învățaților, pentru a se certa cu nechibzuiții, pentru a atrage spre sine privirile oamenilor ori pentru a obține prin ea bunuri de la conducători.”

Relatat de Al-Dārimī.

130. Relatat de Al-Dārimī, Introducere, 1/86, nr. 373: „Ne-a înștiințat Abū ʿUbayd al-Qāsim ibn Sallām; ne-a relatat Abū Ismāʿīl — el este Ibn Ibrāhīm ibn Sulaymān al-Muʾaddib —, de la ʿĀṣim al-Aḥwal, de la cel care i-a relatat, de la Abū Wāʾil, de la Ibn Masʿūd.”

În lanțul său se află un transmițător necunoscut.

Relatările care îl susțin au fost menționate în comentariul meu la nr. 127.

131. Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, le-a spus unor oameni pe care i-a auzit disputându-se asupra religiei: „Oare nu știți că Allah are slujitori pe care teama de El i-a făcut să tacă, fără să fie surzi sau muți? Ei sunt învățați, elocvenți, cu vorbire limpede și oameni de seamă, cunoscători ai zilelor lui Allah. Însă, atunci când își amintesc de măreția lui Allah, mințile li se tulbură, inimile li se frâng și limbile li se opresc. Când își revin din acea stare, se grăbesc spre Allah prin fapte curate. Se socotesc printre cei neglijenți, deși sunt înțelepți și puternici, și printre cei rătăciți și păcătoși, deși sunt drepți și nevinovați. Ei nu socotesc prea mult nici ceea ce fac din belșug pentru El și nu se mulțumesc cu puțin. Nu se laudă înaintea Lui cu faptele lor. Oriunde îi întâlnești, sunt preocupați, plini de grijă, de sfială și de teamă.”

Relatat de Abū Nuʿaym.

132. Al-Ḥasan, auzind niște oameni care se certau, a spus: „Aceștia sunt oameni care s-au plictisit de adorare, cărora vorbirea le-a devenit ușoară și a căror scrupulozitate s-a împuținat; de aceea au început să vorbească.”