Fundamentele credinței

Când spaima va fi îndepărtată din inimile lor, vor spune: «Ce a spus Domnul vostru?» Vor răspunde: «Adevărul. El este Cel Preaînalt, Cel Mare».

Minciuna și înșelătoria ghicitorilor

28. Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de el, a spus: Un bărbat dintre companionii Profetului ﷺ, din rândul anṣār-ilor, mi-a povestit că, pe când stăteau într-o noapte cu Trimisul lui Allah ﷺ, a fost aruncată o stea care a luminat cerul. El a întrebat: „Ce obișnuiați să spuneți când era aruncată o asemenea stea?”

Ei au răspuns: „Spuneam: «În noaptea aceasta s-a născut un om însemnat sau a murit un om însemnat».”

Atunci el a spus:

„Ele nu sunt aruncate pentru moartea sau nașterea cuiva. Însă, când Domnul nostru, Atotputernicul și Mărețul, hotărăște un lucru, purtătorii Tronului Îl preaslăvesc, apoi Îl preaslăvesc locuitorii cerului aflați în apropierea lor, până când preaslăvirea ajunge la locuitorii cerului cel mai de jos. Cei aflați lângă purtătorii Tronului întreabă: «Ce a spus Domnul vostru?» Aceștia le spun ce a spus El, iar locuitorii cerurilor se întreabă unii pe alții, până când vestea ajunge la locuitorii cerului cel mai de jos. Djinnii prind pe ascuns ceea ce aud și le transmit aliaților lor. Ceea ce redau întocmai este adevărul, însă ei amestecă minciuni¹⁶ și adaugă.”

Relatat de Muslim, Al-Tirmidhī și Al-Nasāʾī.

28. Relatat de Muslim, Cartea salutului, 4/1750, nr. 2229.

Acest hadith respinge credința oamenilor din epoca ignoranței că acești meteori vestesc nașterea sau moartea unui om însemnat.

El arată, de asemenea, că djinnii prind pe ascuns ceea ce aud, iar djinnul îi transmite vorba aliatului său, ghicitorul, după ce a auzit-o; apoi acesta îi adaugă o sută de vorbe. De aceea, în hadithul ʿĀʾishei relatat de Muslim, nr. 2228, se spune: „ʿĀʾishah a întrebat: «O, Trimis al lui Allah, ghicitorii ne spuneau unele lucruri pe care le găseam adevărate!» El a răspuns: «Acea vorbă adevărată o prinde djinnul și o aruncă în urechea aliatului său, iar acesta îi adaugă o sută de minciuni».”

29. Al-Nawwās ibn Samʿān, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

„Când Allah vrea să reveleze o poruncă, El rostește revelația, iar cerurile sunt cuprinse de o zguduire puternică — sau a spus: de un tremur puternic —, de frica lui Allah, Atotputernicul și Mărețul. Când locuitorii cerurilor aud aceasta, leșină — sau a spus: cad — prosternându-se înaintea lui Allah. Primul care își ridică capul este Jibrāʾīl, pacea fie asupra lui. Allah îi spune din revelația Sa ceea ce voiește. Apoi Jibrāʾīl trece pe la îngeri. Ori de câte ori trece printr-un cer, îngerii acelui cer îl întreabă: «Ce a spus Domnul nostru, o, Jibrāʾīl?» El răspunde: «A spus adevărul, iar El este Cel Preaînalt, Cel Mare». Toți spun ceea ce a spus Jibrāʾīl. Apoi Jibrīl duce revelația acolo unde i-a poruncit Allah, Atotputernicul și Mărețul.”

Relatat de Ibn Jarīr, Ibn Khuzaymah, Al-Ṭabarānī și Ibn Abī Ḥātim; formularea îi aparține acestuia din urmă.

29. Relatat de Ibn Khuzaymah în Al-Tawḥīd, 1/348, nr. 206; Al-Ājurrī în Al-Sharīʿah, p. 294; Ibn Abī ʿĀṣim în Al-Sunnah, 1/226, nr. 515; Ibn al-Aʿrābī în Al-Muʿjam, nr. 883; Abū Nuʿaym în Al-Ḥilyah, 5/152; Al-Bayhaqī în Al-Asmāʾ wa-l-ṣifāt, pp. 202–203; Ibn Jarīr în Al-Tafsīr, 2/63; și Al-Baghawī în Maʿālim al-tanzīl, 5/290–291.

Toți îl transmit prin Nuʿaym ibn Ḥammād al-Khuzāʿī, de la Al-Walīd ibn Muslim, de la ʿAbd al-Raḥmān ibn Yazīd ibn Jābir, de la ʿAbd Allāh ibn Abī Zakariyyā, de la Rajāʾ ibn Ḥaywah, de la Al-Nawwās.

Ibn Abī Ḥātim a spus, după cum se află în Tafsīr Ibn Kathīr, 3/537: L-am auzit pe tatăl meu spunând:

«Acest hadith nu este transmis în întregime de la Al-Walīd ibn Muslim, Allah să aibă milă de el».

Șeicul Nāṣir a spus în adnotarea sa la Al-Sunnah: „Lanțul său de transmitere este slab. Nuʿaym ibn Ḥammād avea o memorie slabă. Al-Walīd ibn Muslim este demn de încredere, însă practica tadlīs al-taswiyah.” Aici se încheie citatul.

Eu spun: Sensul său este susținut de hadithul autentic precedent.