Text integral · Pasaje · 159
Credința în predestinare
Cuvintele lui Allah Preaînaltul:
﴿إِنَّ ٱلَّذِينَ سَبَقَتْ لَهُم مِّنَّا ٱلْحُسْنَىٰٓ أُو۟لَـٰٓئِكَ عَنْهَا مُبْعَدُونَ﴾
Cei cărora le-am hotărât dinainte răsplata cea bună vor fi ținuți departe de Foc.
Al-Anbiyāʾ, 21:101
Și cuvintele Sale:
﴿وَكَانَ أَمْرُ ٱللَّهِ قَدَرًا مَّقْدُورًا﴾
Porunca lui Allah este o hotărâre statornicită.
Al-Aḥzāb, 33:38 · fragment
Și cuvintele Sale:
﴿وَٱللَّهُ خَلَقَكُمْ وَمَا تَعْمَلُونَ﴾
Allah v-a creat pe voi și ceea ce faceți.
Al-Ṣāffāt, 37:96
Și cuvintele Sale:
﴿إِنَّا كُلَّ شَىْءٍ خَلَقْنَـٰهُ بِقَدَرٍ﴾
Noi am creat orice lucru după o măsură hotărâtă.
Al-Qamar, 54:49
Când au fost hotărâte destinele făpturilor?
39. În Ṣaḥīḥ Muslim se relatează de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, Allah să fie mulțumit de amândoi, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„Allah a hotărât destinele făpturilor cu cincizeci de mii de ani înainte de a crea cerurile și pământul.” El a mai spus: „Tronul Său era pe apă.”
39. Relatat de Muslim, Cartea predestinării, 4/2044, nr. 2653, prin Ibn Wahb, care a spus: M-a înștiințat Abū Hāniʾ al-Khawlānī, de la Abū ʿAbd al-Raḥmān al-Ḥubulī, de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr.
Qadar: Al-Ḥāfiẓ a spus, 11/477: Al-Kirmānī a spus: „Prin qadar se înțelege hotărârea lui Allah.” Învățații au spus: „Qaḍāʾ este hotărârea generală și cuprinzătoare din veșnicie, iar qadar reprezintă cazurile particulare ale acelei hotărâri și detaliile ei.”
Abū al-Muẓaffar al-Samʿānī a spus: „Calea cunoașterii acestui subiect este primirea celor transmise în Carte și Sunnah, nu simpla analogie și rațiune. Cine se abate aici de la cele transmise rătăcește și se pierde în mările nedumeririi, fără a ajunge la o lămurire sau la ceva care să-i liniștească inima. Predestinarea este una dintre tainele lui Allah Preaînaltul, pe care Cel Atotștiutor și Bineștiutor Și-a rezervat-o. El a pus văluri înaintea ei și a ascuns-o de mințile și cunoașterea făpturilor, potrivit înțelepciunii Sale. Niciun profet trimis și niciun înger apropiat nu a cunoscut-o.” Aici se încheie citatul.
Al-Ḥāfiẓ a spus: Al-Ṭabarānī a consemnat, cu un lanț de transmitere bun, de la Ibn Masʿūd un hadith atribuit Profetului ﷺ: „Când se vorbește despre predestinare, abțineți-vă!”21 Șeicul și marele învățat ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz, Allah să aibă milă de el, a spus:
Credința în predestinare cuprinde credința în patru lucruri:
Primul: Allah, Preaslăvitul, a cunoscut tot ce a fost și tot ce va fi. A cunoscut stările robilor Săi, mijloacele lor de trai, termenele vieții lor, faptele lor și toate celelalte lucruri care îi privesc. Nimic din acestea nu Îi este ascuns, Preaslăvit fie El și Preaînalt! El spune:
﴿إِنَّ ٱللَّهَ بِكُلِّ شَىْءٍ عَلِيمٌ﴾
Allah cunoaște orice lucru.
Și spune, Atotputernicul și Mărețul:
﴿لِتَعْلَمُوٓا۟ أَنَّ ٱللَّهَ عَلَىٰ كُلِّ شَىْءٍ قَدِيرٌ وَأَنَّ ٱللَّهَ قَدْ أَحَاطَ بِكُلِّ شَىْءٍ عِلْمًۢا﴾
Ca să știți că Allah are putere asupra oricărui lucru și că Allah cuprinde orice lucru cu știința Sa.
Coran, 65:12 · fragment
Al doilea: El a scris tot ce a rânduit și a hotărât. Allah, Preaslăvitul, spune:
﴿قَدْ عَلِمْنَا مَا تَنقُصُ ٱلْأَرْضُ مِنْهُمْ ۖ وَعِندَنَا كِتَـٰبٌ حَفِيظٌۢ﴾
Noi știm ce mistuie pământul din ei și avem o Carte care păstrează totul.
Coran, 50:4
Și spune Preaînaltul:
﴿وَكُلَّ شَىْءٍ أَحْصَيْنَـٰهُ فِىٓ إِمَامٍ مُّبِينٍ﴾
Noi am cuprins orice lucru într-o Carte limpede.
Coran, 36:12 · fragment
Și spune Preaînaltul:
﴿أَلَمْ تَعْلَمْ أَنَّ ٱللَّهَ يَعْلَمُ مَا فِى ٱلسَّمَآءِ وَٱلْأَرْضِ ۗ إِنَّ ذَٰلِكَ فِى كِتَـٰبٍ ۚ إِنَّ ذَٰلِكَ عَلَى ٱللَّهِ يَسِيرٌ﴾
Oare nu știi că Allah cunoaște tot ce este în cer și pe pământ? Toate acestea sunt într-o Carte. Acest lucru Îi este ușor lui Allah.
Coran, 22:70
Al treilea: Credința în voia Sa, care se împlinește fără greș. Ceea ce voiește El se întâmplă, iar ceea ce nu voiește nu se întâmplă. Allah, Preaslăvitul, spune:
﴿إِنَّ ٱللَّهَ يَفْعَلُ مَا يَشَآءُ﴾
Allah face ceea ce voiește.
Coran, 22:18 · fragment
Și spune, Atotputernicul și Mărețul:
﴿إِنَّمَآ أَمْرُهُۥٓ إِذَآ أَرَادَ شَيْـًٔا أَن يَقُولَ لَهُۥ كُن فَيَكُونُ﴾
Când voiește un lucru, porunca Sa este numai să-i spună: Fii! Și el este.
Coran, 36:82
Și spune Preaslăvitul:
﴿وَمَا تَشَآءُونَ إِلَّآ أَن يَشَآءَ ٱللَّهُ رَبُّ ٱلْعَـٰلَمِينَ﴾
Voi nu voiți decât dacă voiește Allah, Domnul lumilor.
Coran, 81:29
Al patrulea: El a creat toate cele existente. Nu există alt creator în afară de El și alt domn în afara Sa. Allah, Preaslăvitul, spune:
﴿ٱللَّهُ خَـٰلِقُ كُلِّ شَىْءٍ ۖ وَهُوَ عَلَىٰ كُلِّ شَىْءٍ وَكِيلٌ﴾
Allah este Creatorul tuturor lucrurilor și El veghează asupra tuturor lucrurilor.
Coran, 39:62
Și spune Preaînaltul:
﴿يَـٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ ٱذْكُرُوا۟ نِعْمَتَ ٱللَّهِ عَلَيْكُمْ ۚ هَلْ مِنْ خَـٰلِقٍ غَيْرُ ٱللَّهِ يَرْزُقُكُم مِّنَ ٱلسَّمَآءِ وَٱلْأَرْضِ ۚ لَآ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ ۖ فَأَنَّىٰ تُؤْفَكُونَ﴾
O, oameni, amintiți-vă de binefacerea lui Allah asupra voastră! Există oare alt creator în afară de Allah care vă dă cele de trebuință din cer și de pe pământ? Nu există altă divinitate în afară de El! Cum de vă lăsați întorși de la adevăr?
Coran, 35:3
Pentru Ahl al-Sunnah wa-l-Jamāʿah, credința în predestinare cuprinde aceste patru lucruri, spre deosebire de adepții inovațiilor, care au negat unele dintre ele. Aici se încheie citatul.
Obligația de a făptui și de a nu se lăsa în voia sorții
40. ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el, a relatat: Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„Nu este nimeni dintre voi căruia să nu-i fi fost scris locul în Foc și locul în Paradis.” Ei au întrebat: „O, Trimis al lui Allah, atunci să nu ne bizuim pe ceea ce ne-a fost scris și să lăsăm faptele?” El a răspuns:
„Făptuiți! Fiecăruia îi este înlesnit ceea ce a fost creat să facă. Celui care se numără printre cei fericiți îi vor fi înlesnite faptele celor fericiți, iar celui care se numără printre cei nefericiți îi vor fi înlesnite faptele celor nefericiți.” Apoi a recitat:
﴿فَأَمَّا مَنْ أَعْطَىٰ وَٱتَّقَىٰ وَصَدَّقَ بِٱلْحُسْنَىٰ فَسَنُيَسِّرُهُۥ لِلْيُسْرَىٰ﴾
Cât despre cel care dăruiește, se teme de Allah și crede în răsplata cea bună, Noi îi vom înlesni calea cea ușoară.
Al-Layl, 92:5–7
Relatat de Al-Bukhārī și Muslim.
40. Relatat de Al-Bukhārī, Cartea înmormântărilor, 3/225, nr. 1362, și Cartea tâlcuirii Coranului, 8/709, nr. 4948–4949; și de Muslim, Cartea predestinării, 4/2039, nr. 2647.
Al-Baghawī a spus, 1/133: Al-Khaṭṭābī a spus: Întrebarea lor «Atunci să nu ne bizuim pe ceea ce ne-a fost scris și să lăsăm faptele?» era o cerere care ar fi dus la părăsirea îndatoririi de rob al lui Allah. Ceea ce Profetul ﷺ le-a spus despre hotărârea scrisă dinainte era o înștiințare despre cunoașterea nevăzută a lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, cu privire la ei și constituia o dovadă împotriva lor. Ei au vrut însă să o folosească drept dovadă în favoarea lor, pentru a părăsi faptele. Profetul ﷺ le-a arătat că aici sunt două lucruri, dintre care niciunul nu îl anulează pe celălalt: unul ascuns, care este cauza hotărâtoare în virtutea stăpânirii divine, și unul vădit, care este semnul necesar în îndatorirea de rob. Acesta este un indiciu care sugerează, fără să ofere o cunoaștere certă. Se pare — și Allah știe cel mai bine — că au fost tratați și îndatorați astfel pentru ca teama lor să fie legată de ceea ce le este ascuns, iar speranța lor, de ceea ce le este vădit. Teama și speranța sunt cele două trepte ale adorării, prin care să-și desăvârșească credința. El le-a arătat că fiecăruia îi este înlesnit ceea ce a fost creat să facă și că faptele sale de acum sunt un indiciu al sorții sale de apoi. A recitat cuvintele lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul:
﴿فَأَمَّا مَنْ أَعْطَىٰ وَٱتَّقَىٰ﴾
Cât despre cel care dăruiește și se teme de Allah
Coran, 92:5
și
﴿وَأَمَّا مَنۢ بَخِلَ وَٱسْتَغْنَىٰ﴾
Cât despre cel care este zgârcit și se socotește de sine stătător.
Coran, 92:8
Aceste lucruri țin de ceea ce este vădit. Dincolo de ele se află cunoașterea lui Allah, Atotputernicul și Mărețul, cu privire la ei. El este Cel Înțelept și Bineștiutor: El nu este întrebat despre ceea ce face, însă ei vor fi întrebați.
Găsești ceva asemănător în alte două situații: mijloacele de trai sunt împărțite dinainte, dar există porunca de a munci pentru ele; și durata vieții este hotărâtă, dar omul recurge la tratamentul medical. În amândouă, ceea ce este ascuns constituie cauza hotărâtoare, iar ceea ce este vădit, un mijloc ce sugerează rezultatul. Oamenii, atât cei de seamă, cât și cei de rând, au căzut de acord că, în aceste două situații, cele vădite nu se părăsesc din pricina celor ascunse.
Allah a luat legământul de la noi pe când ne aflam în spatele lui Adam, pacea fie asupra lui
41. Muslim ibn Yasār al-Juhanī a spus: ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, a fost întrebat despre acest verset:
﴿وَإِذْ أَخَذَ رَبُّكَ مِنۢ بَنِىٓ ءَادَمَ مِن ظُهُورِهِمْ ذُرِّيَّتَهُمْ﴾
Când Domnul tău a scos din fiii lui Adam, din spatele lor, urmașii lor…
Al-Aʿrāf, 7:172 · fragment
ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, a răspuns: L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ fiind întrebat despre el. A spus:
Allah l-a creat pe Adam, apoi i-a trecut mâna dreaptă peste spate și a scos din el urmași. A spus:
«Pe aceștia i-am creat pentru Paradis, iar ei vor face faptele locuitorilor Paradisului». Apoi i-a trecut mâna peste spate și a scos alți urmași. A spus: «Pe aceștia i-am creat pentru Foc, iar ei vor face faptele locuitorilor Focului». Un bărbat a întrebat: „O, Trimis al lui Allah, atunci la ce mai folosesc faptele?”
El a răspuns: „Când Allah îl creează pe rob pentru Paradis, îl face să lucreze faptele locuitorilor Paradisului, până când moare făcând una dintre faptele locuitorilor Paradisului, iar prin ea îl introduce în Paradis. Iar când îl creează pe rob pentru Foc, îl face să lucreze faptele locuitorilor Focului, până când moare făcând una dintre faptele locuitorilor Focului, iar prin ea îl introduce în Foc.”
Relatat de Mālik și Al-Ḥākim, care a spus: „După criteriile lui Muslim.”
Abū Dāwūd l-a relatat pe o altă cale, de la Muslim ibn Yasār, de la Nuʿaym ibn Rabīʿah, de la ʿUmar.
41. Relatat de Mālik în Al-Muwaṭṭaʾ, Cartea predestinării, 2/898–899. Prin Mālik l-au consemnat: Abū Dāwūd, Cartea Sunnei, 4/226, nr. 4703; Al-Tirmidhī, Cartea tâlcuirii Coranului, 5/248, nr. 3075; Al-Nasāʾī în Al-Kubrā, 6/247, nr. 11190; Al-Ājurrī în Al-Sharīʿah, p. 170; Ibn Ḥibbān, 14/37, nr. 6166; Al-Bayhaqī în Al-Asmāʾ wa-l-ṣifāt, p. 325; Al-Baghawī în Sharḥ al-Sunnah, 1/138, nr. 77; și Al-Ḥākim în Al-Mustadrak, 1/27. Toți îl transmit prin Mālik, de la Zayd ibn Abī Unaysah, de la ʿAbd al-Ḥamīd ibn ʿAbd al-Raḥmān ibn Zayd, de la Muslim.
Al-Tirmidhī a spus: „Bun. Muslim ibn Yasār nu a primit relatări direct de la ʿUmar. Unii au menționat în acest lanț de transmitere, între Muslim ibn Yasār și ʿUmar, un bărbat necunoscut.”
Al-Ḥākim a spus: „Autentic, după criteriile celor doi.”
Al-Dhahabī a spus: „Lanțul său este întrerupt.”
Al-Ḥākim a spus și în 2/324–325: „Autentic, după criteriile lui Muslim”, iar Al-Dhahabī a fost de acord.
Al-Ḥākim a mai spus în 2/544: „Autentic, după criteriile celor doi șeici”, iar Al-Dhahabī a fost de acord.
Abū Dāwūd l-a relatat în Cartea Sunnei, 4/226, nr. 4704, prin ʿUmar ibn Jaʿtham, care a spus: Mi-a relatat Zayd ibn Abī Unaysah, de la ʿAbd al-Ḥamīd ibn ʿAbd al-Raḥmān, de la Muslim ibn Yasār, de la Nuʿaym ibn Rabīʿah, care a spus: „Eram la ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb”, după care a relatat acest hadith. Relatarea lui Mālik este mai completă, iar Nuʿaym este necunoscut.
Al-Mundhirī a spus: „Sensul acestui hadith a fost însă transmis în mod autentic de la Profet ﷺ pe numeroase căi bine întemeiate, a căror enumerare ar fi prea lungă, de la ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb și de la alții.” Faptul că a fost întrebat despre acest verset înseamnă că a fost întrebat despre felul în care Allah a scos urmașii fiilor lui Adam din spatele lor, așa cum se menționează în verset.
„Când a luat” înseamnă: a scos.
„Apoi i-a trecut mâna peste spate” înseamnă: peste spatele lui Adam.
„Atunci la ce mai folosesc faptele?” înseamnă: Dacă lucrurile sunt așa cum ai spus, o, Trimis al lui Allah, și predestinarea a fost hotărâtă dinainte, la ce folosesc faptele? De ce depind ele? Sau: De ce ni s-a poruncit să făptuim?
„Îl face să lucreze faptele locuitorilor Paradisului” înseamnă: Îl face să le împlinească și îi dă izbândă în împlinirea lor.
42. Isḥāq ibn Rāhawayh a spus: Ne-a relatat Baqiyyah ibn al-Walīd, care a spus: M-a înștiințat Al-Zubaydī, Muḥammad ibn al-Walīd, de la Rāshid ibn Saʿd, de la ʿAbd al-Raḥmān ibn Abī Qatādah, de la tatăl său, de la Hishām ibn Ḥakīm ibn Ḥizām, că un bărbat a întrebat: „O, Trimis al lui Allah, faptele sunt abia începute sau hotărârea a fost deja luată?” El a răspuns:
„Când Allah a scos urmașii lui Adam din spatele lui, i-a făcut să mărturisească împotriva lor înșiși. Apoi i-a așezat în cele două palme ale Sale și a spus: «Aceștia sunt pentru Paradis, iar aceștia sunt pentru Foc». Locuitorilor Paradisului le sunt înlesnite faptele locuitorilor Paradisului, iar locuitorilor Focului le sunt înlesnite faptele locuitorilor Focului.”
42. Autentic.
Relatat de Al-Bukhārī în Al-Tārīkh al-kabīr, 8/191–192.
Scrierea faptelor, a duratei vieții, a celor de trebuință și a sorții fericite sau nefericite, pe când ne aflăm în pântecele mamelor noastre
43. ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, a spus: Trimisul lui Allah ﷺ, cel sincer și demn de crezare, ne-a relatat:
„Crearea fiecăruia dintre voi este adunată în pântecele mamei sale timp de patruzeci de zile, ca picătură de sămânță; apoi este un cheag de sânge pentru o perioadă asemănătoare, apoi o bucată de carne pentru o perioadă asemănătoare. Apoi Allah trimite la el un înger, însărcinat cu patru lucruri: îi scrie faptele, termenul vieții, cele de trebuință și dacă va fi nefericit sau fericit. Apoi îi este suflat sufletul. Pe Cel în afară de care nu există altă divinitate, unul dintre voi poate face faptele locuitorilor Paradisului până când între el și Paradis nu mai rămâne decât un cot; atunci ceea ce i-a fost scris îl ajunge, face faptele locuitorilor Focului și intră în el. Iar unul dintre voi poate face faptele locuitorilor Focului până când între el și Foc nu mai rămâne decât un cot; atunci ceea ce i-a fost scris îl ajunge, face faptele locuitorilor Paradisului și intră în el.”
Relatat de Al-Bukhārī și Muslim.
43. Relatat de Al-Bukhārī, Cartea începutului creației, 6/303, nr. 3208; Cartea profeților, 6/363, nr. 3332; Cartea predestinării, 11/477, nr. 6594; și Cartea tawḥīdului, 13/440, nr. 7454; și de Muslim, Cartea predestinării, 4/2036, nr. 2643.
Al-Ḥāfiẓ a spus în Al-Fatḥ, 11/479:
Prin nuṭfah se înțelege sămânța; sensul de bază al cuvântului este o cantitate mică de apă limpede. Temelia acestui lucru este că, atunci când lichidul bărbatului întâlnește lichidul femeii prin unirea conjugală, iar Allah voiește să creeze din aceasta un făt, El pregătește mijloacele pentru aceasta.
Ibn al-Athīr a spus în Al-Nihāyah: Este posibil ca prin «adunare» să se înțeleagă rămânerea picăturii în uter. Ea rămâne patruzeci de zile, în care se pregătește să primească o formă, apoi este alcătuită după aceea.
«Apoi este un cheag de sânge»: verbul «este» are aici sensul de «devine». Picătura rămâne în acea stare timp de patruzeci de zile, apoi trece la starea următoare.
ʿAlaqah înseamnă sângele închegat, gros. Este numit astfel datorită umezelii sale și faptului că se agață de ceea ce întâlnește.
Muḍghah înseamnă o bucată de carne. Este numită astfel deoarece are mărimea unei îmbucături pe care o mestecă omul.
Scrierea celor de trebuință înseamnă hotărârea cantității lor, puține sau multe, și a naturii lor, permise sau interzise; termenul vieții înseamnă dacă aceasta va fi lungă sau scurtă; iar faptele, dacă vor fi bune sau rele.
Sensul cuvintelor «nefericit sau fericit» este că îngerul scrie unul dintre cei doi termeni. De pildă, scrie: Viața acestui făt va dura atât, va avea aceste mijloace de trai și va face aceste fapte. El este nefericit în funcție de sfârșitul său sau fericit în funcție de sfârșitul său, după cum arată relatarea.
Hadithul îndeamnă la mulțumire cu ceea ce ai și oprește cu asprime lăcomia. Dacă cele de trebuință au fost hotărâte dinainte, înverșunarea în căutarea lor nu aduce folos. Dobândirea lor prin muncă a fost totuși legiferată, fiindcă face parte dintre mijloacele cerute de înțelepciune în această viață.
El arată și că faptele sunt un mijloc de a intra în Paradis sau în Foc. Aceasta nu contrazice hadithul «Niciunul dintre voi nu va intra în Paradis prin faptele sale»,22 deoarece, fără îndurarea lui Allah față de robul Său, El nu l-ar introduce în Paradis. Fapta, de una singură, oricât de mare ar fi, nu îndreptățește la intrarea în Paradis și nici nu poate fi un preț pentru el. Chiar dacă ar fi împlinită așa cum Îi place lui Allah, ea nu poate egala binefacerea Lui. Toate faptele nu cântăresc cât o singură binefacere; celelalte binefaceri ale Sale rămân să ceară recunoștință, iar robul nu le-a mulțumit așa cum se cuvine. Dacă Allah l-ar pedepsi în această stare, l-ar pedepsi fără să fie nedrept; iar dacă S-ar îndura de el în această stare, îndurarea Sa ar fi mai bună decât faptele lui. Hadithul arată că starea celui scris drept nefericit nu este cunoscută în această viață; la fel și în cazul opus. Ea poate fi totuși cunoscută prin semne care întemeiază o presupunere puternică. Aceasta este cu atât mai întemeiată în cazul celui despre care s-a răspândit o bună mărturie de bine și evlavie.
Hadithul îndeamnă și la căutarea ocrotirii lui Allah împotriva unui sfârșit rău.
Venirea îngerului la picătura de sămânță după ce aceasta se statornicește în uter
44. Ḥudhayfah ibn Asīd, Allah să fie mulțumit de el, a relatat de la Profet ﷺ că acesta a spus:
„Îngerul vine la picătura de sămânță la patruzeci sau patruzeci și cinci de nopți după ce aceasta s-a statornicit în uter. Întreabă: «Doamne, va fi nefericit sau fericit?» Și se scrie răspunsul. Apoi întreabă: «Doamne, va fi băiat sau fată?» Și se scrie răspunsul. Îi sunt scrise faptele, urmele pe care le va lăsa, termenul vieții și cele de trebuință. Apoi filele sunt strânse și nu se mai adaugă și nu se mai scade nimic din ele.”
Relatat de Muslim.
44. Relatat de Muslim, Cartea predestinării, 4/2037, nr. 2644. Muslim l-a relatat și în 4/2038, prin ʿIkrimah ibn Khālid și Kulthūm, de la Abū al-Ṭufayl, de la Ḥudhayfah, într-o formulare asemănătoare.
Al-Ḥāfiẓ a spus în Al-Fatḥ, 11/482:
„«Vine îngerul»: este vorba despre îngerii însărcinați cu uterele, după cum s-a transmis în relatarea lui Ḥudhayfah ibn Asīd: un înger este însărcinat cu uterul.”
Allah a creat oameni pentru Paradis și oameni pentru Foc, pe când se aflau încă în șalele părinților lor
45. În Ṣaḥīḥ Muslim se relatează de la ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, că a spus:
Trimisul lui Allah ﷺ a fost chemat la înmormântarea unui copil dintre anṣār-i. Eu am spus: „Ferice de el! O vrăbiuță dintre vrăbiile Paradisului! Nu a făcut rău și nici nu a ajuns la vârsta la care să-l facă.” El a spus:
„Sau poate altfel, o, ʿĀʾishah! Allah a creat oameni pentru Paradis; i-a creat pentru el pe când se aflau în șalele părinților lor. Și a creat oameni pentru Foc; i-a creat pentru el pe când se aflau în șalele părinților lor.”
45. Relatat de Muslim, Cartea predestinării, 4/2050, nr. 2662.
Al-Nawawī a spus, 16/207:
Învățații musulmani a căror opinie este luată în seamă sunt de acord că orice copil musulman care moare este dintre locuitorii Paradisului, deoarece nu este încă răspunzător pentru îndatoririle religioase. Unii, a căror opinie nu este luată în seamă, s-au abținut de la o hotărâre, din pricina acestui hadith al ʿĀʾishei.
Învățații au răspuns că poate el i-a interzis să se grăbească a afirma cu certitudine ceva fără să aibă o dovadă hotărâtoare, așa cum l-a corectat pe Saʿd ibn Abī Waqqāṣ când acesta a spus: «Dă-i, căci eu îl socotesc credincios!» El a răspuns: «Sau musulman», până la sfârșitul hadithului.23
Este posibil și ca el ﷺ să fi spus aceasta înainte să afle că toți copiii musulmanilor se află în Paradis. După ce a aflat, a spus: «Orice musulman căruia îi mor trei copii înainte de a ajunge la vârsta răspunderii pentru păcate va fi introdus de Allah în Paradis, datorită îndurării Sale față de ei»,24 precum și alte hadithuri. Allah știe cel mai bine.
Cât despre copiii politeiștilor, există trei opinii. Cei mai mulți au spus că sunt în Foc, urmându-și părinții; o parte s-au abținut de la o hotărâre. A treia opinie, care este cea corectă și a fost adoptată de învățații care au cercetat în profunzime, este că ei se numără printre locuitorii Paradisului. În sprijinul ei sunt aduse mai multe dovezi, între care hadithul despre Ibrāhīm, pacea fie asupra lui: Profetul ﷺ l-a văzut în Paradis, iar în jurul său se aflau copiii oamenilor. Cineva a întrebat: «O, Trimis al lui Allah, și copiii politeiștilor?» El a răspuns: «Și copiii politeiștilor». Relatat de Al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ-ul său.
Totul este predestinat
46. Ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Totul este predestinat, până și neputința și priceperea.”
Relatat de Muslim.
46. Relatat de Mālik în Al-Muwaṭṭaʾ, Cartea predestinării, 2/899; prin el l-a relatat Muslim, Cartea predestinării, 4/2045, nr. 2655; și Al-Bukhārī în Khalq afʿāl al-ʿibād, nr. 25.
ʿAjz înseamnă neputință. S-a mai spus că înseamnă părăsirea lucrului care trebuie făcut, amânarea lui și întârzierea lui dincolo de timpul cuvenit. Poate însemna și neputința de a împlini faptele de ascultare.
Kays este opusul neputinței: vioiciunea și priceperea în lucruri. Sensul este că celui neputincios i-a fost hotărâtă neputința, iar celui priceput i-a fost hotărâtă priceperea.
Sensul cuvintelor lui Allah: „În ea coboară îngerii și Duhul”
47. Qatādah, Allah să fie mulțumit de el, a spus despre cuvintele lui Allah Preaînaltul
﴿تَنَزَّلُ ٱلْمَلَـٰٓئِكَةُ وَٱلرُّوحُ فِيهَا بِإِذْنِ رَبِّهِم مِّن كُلِّ أَمْرٍ﴾
În ea coboară îngerii și Duhul, cu îngăduința Domnului lor, pentru orice poruncă:
Al-Qadr, 97:4
„În ea se hotărăște ceea ce se va întâmpla în acel an, până la aceeași noapte din anul următor.”
Relatat de ʿAbd al-Razzāq și Ibn Jarīr.
Același sens a fost relatat de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, Al-Ḥasan, Abū ʿAbd al-Raḥmān al-Sulamī, Saʿīd ibn Jubayr și Muqātil.
47. Relatat de ʿAbd al-Razzāq în Tafsīr-ul său, 3/386; și de Ibn Jarīr, 15/260. Vezi și Al-Durr al-manthūr, 8/568–569.
Tabla Păstrată este dintr-o perlă albă
48. Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, a spus: Allah a creat o Tablă Păstrată dintr-o perlă albă. Cele două coperți ale ei sunt din rubin roșu, condeiul ei este lumină și scrisul ei este lumină. Lățimea ei este cât distanța dintre cer și pământ. El privește în ea în fiecare zi de trei sute șaizeci de ori; la fiecare privire creează, dă cele de trebuință, dă viață, dă moarte, înalță, înjosește și face ceea ce voiește. Acesta este sensul cuvintelor Sale:
﴿كُلَّ يَوْمٍ هُوَ فِى شَأْنٍ﴾
În fiecare zi El împlinește o lucrare.
Al-Raḥmān, 55:29 · fragment
Relatat de ʿAbd al-Razzāq, Ibn al-Mundhir, Al-Ṭabarānī și Al-Ḥākim.
După ce a menționat aceste hadithuri și altele cu același sens, Ibn al-Qayyim, Allah Preaînaltul să aibă milă de el, a spus:25
Aceasta este o hotărâre zilnică. Cea dinainte este o hotărâre anuală. Cea de dinaintea ei este o hotărâre pentru durata vieții, la legarea sufletului de trup. Cea de dinaintea ei este, de asemenea, o hotărâre la începutul alcătuirii lui, când este o bucată de carne. Cea de dinaintea ei precedă existența lui, dar urmează creării cerurilor și a pământului. Cea de dinaintea ei precedă crearea cerurilor și a pământului cu cincizeci de mii de ani. Fiecare dintre aceste hotărâri este ca o detaliere a celei anterioare.
În aceasta se află o dovadă a desăvârșirii cunoașterii, puterii și înțelepciunii Domnului, precum și a faptului că El le face îngerilor și robilor Săi credincioși tot mai cunoscute Ființa Sa și numele Sale.
Apoi a spus:
Aceste hadithuri și altele asemănătoare sunt de acord că predestinarea hotărâtă dinainte nu împiedică faptele și nu cere să te bizui pe ea lăsând faptele. Dimpotrivă, ea cere seriozitate și străduință.
De aceea, când unul dintre companioni a auzit aceasta, a spus: «Nu am fost niciodată mai sârguincios decât acum».
Abū ʿUthmān al-Nahdī i-a spus lui Salmān: «Mă bucur mai mult de începutul acestui lucru decât de sfârșitul lui».
Aceasta deoarece, dacă Allah i-a hotărât dinainte un bine și l-a pregătit și i-a înlesnit să ajungă la el, bucuria sa pentru binele pe care Allah i l-a hotărât dinainte este mai mare decât bucuria pentru mijloacele care urmează după el.
48. Relatat de ʿAbd al-Razzāq, Ibn al-Mundhir, Al-Ḥākim și Al-Ṭabarānī, 12/72, nr. 12511, prin Ziyād ibn ʿAbd Allāh, de la Layth, de la ʿAbd al-Malik ibn Saʿīd ibn Jubayr, de la tatăl său, de la Ibn ʿAbbās, ca relatare atribuită Profetului ﷺ.
Al-Haythamī a spus, 3/221: „În lanțul său se află Layth ibn Abī Sulaym. El este demn de încredere, însă practică tadlīs; ceilalți transmițători ai săi sunt demni de încredere.”
Credința în predestinare îl face pe om să simtă dulceața credinței
49. Al-Walīd ibn ʿUbādah a spus: Am intrat la tatăl meu pe când era bolnav și mi se părea că se apropie de moarte. I-am spus: „Tată, dă-mi un sfat și străduiește-te să-mi dai cel mai bun îndemn!” El a spus: „Ridicați-mă în șezut!” Când l-au ridicat, a spus: „Fiule, nu vei simți dulceața credinței și nu vei ajunge la adevărata cunoaștere a lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, până când nu vei crede în predestinare, în binele și răul ei.” Am întrebat: „Tată, cum să cunosc binele și răul predestinării?” A răspuns: Să știi că ceea ce te-a ocolit nu avea să te atingă și ceea ce te-a atins nu avea să te ocolească. Fiule, l-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:
«Primul lucru pe care Allah l-a creat a fost condeiul. I-a spus: Scrie! Și în acel ceas a scris tot ce avea să fie până în Ziua Învierii…» Fiule, dacă mori fără această credință, vei intra în Foc.
Relatat de Aḥmad.
49. Autentic. Relatat de Aḥmad în Al-Musnad, 5/317; și Ibn Abī ʿĀṣim în Al-Sunnah, 1/48, nr. 103, prin Ibn Lahīʿah, de la Yazīd ibn Abī Ḥabīb, de la Al-Walīd ibn ʿUbādah, de la tatăl său, într-o formă prescurtată. Ibn Abī ʿĀṣim, 1/51, nr. 111, a relatat începutul său prin Sulaymān ibn Ḥabīb al-Muḥāribī, de la Al-Walīd ibn ʿUbādah, de la tatăl său.
L-a relatat Al-Tirmidhī în Cartea predestinării, 4/398, nr. 2155, prin Yaḥyā ibn Mūsā, care a spus: Ne-a relatat Abū Dāwūd al-Ṭayālisī; ne-a relatat ʿAbd al-Wāḥid ibn Sulaym, de la ʿAṭāʾ, de la Al-Walīd. În această relatare este cuprinsă și o întâmplare. L-au mai relatat Al-Tirmidhī, Cartea tâlcuirii Coranului, 5/394, nr. 3319; și Ibn Abī ʿĀṣim în Al-Sunnah, 1/49, nr. 105, prin Abū Dāwūd al-Ṭayālisī, care a spus: Ne-a relatat ʿAbd al-Wāḥid ibn Sulaym, de la ʿAṭāʾ ibn Abī Rabāḥ, care a spus: Mi-a relatat Al-Walīd, de la tatăl său, într-o formă prescurtată. Al-Tirmidhī a spus: „Ḥasan gharīb.” Abū Dāwūd l-a relatat în Cartea Sunnei, 5/317, prin Ibrāhīm ibn Abī ʿAblah, de la Abū Ḥafṣah: „ʿUbādah i-a spus fiului său…”, până la sfârșitul relatării.
L-a relatat Ibn Abī ʿĀṣim, 1/48, nr. 104, prin ʿAbd Allāh ibn al-Sāʾib, de la ʿAṭāʾ, de la Al-Walīd.
L-au relatat Aḥmad, 5/317; și Ibn Abī ʿĀṣim, 1/50, nr. 107, prin Muʿāwiyah ibn Ṣāliḥ, care a spus: Ne-a relatat Ayyūb Abū Zayd al-Ḥimṣī, de la ʿUbādah ibn al-Walīd ibn ʿUbādah.
L-a relatat Al-Ājurrī, p. 178, prin Al-Zuhrī, de la Muḥammad ibn ʿUbādah, de la tatăl său.
Hadithul este susținut de relatări de la Ibn ʿAbbās și Ibn ʿUmar. Vezi Al-Sunnah de Ibn Abī ʿĀṣim, 1/49–51.
Porunca de a recurge la tratament și de a folosi mijloacele
50. Abū Khizāmah a relatat de la tatăl său, Allah să fie mulțumit de el, că acesta a spus: Am întrebat: „O, Trimis al lui Allah, ce spui despre recitările de ruqyah pe care le cerem, leacurile cu care ne tratăm și mijloacele prin care ne ferim de primejdii? Înlătură ele ceva din predestinarea lui Allah?” El a răspuns:
„Ele fac parte din predestinarea lui Allah.”
Relatat de Aḥmad și Al-Tirmidhī, care l-a calificat drept bun.
50. Autentic. Relatat de Aḥmad, 3/421; Al-Tirmidhī, Cartea medicinei, 4/349, nr. 2065, și Cartea predestinării, 4/395, nr. 2148; și Ibn Mājah, Cartea medicinei, 2/1137, nr. 3437. Toți îl transmit prin Sufyān ibn ʿUyaynah, de la Al-Zuhrī, de la Abū Khizāmah.
Aḥmad l-a relatat, 3/421, prin Muḥammad ibn al-Walīd al-Zubaydī, de la Al-Zuhrī.
Aḥmad l-a relatat, 3/421, prin ʿAmr, de la Ibn Shihāb.
Al-Tirmidhī a spus: „Bun și autentic.”
În Musnad Aḥmad, într-o relatare a lui Al-Tirmidhī și în Ibn Mājah apare: „Ibn Abī Khizāmah, de la tatăl său.”
Credinciosul puternic este mai bun și mai iubit de Allah decât credinciosul slab
51. Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„Credinciosul puternic este mai bun și mai iubit de Allah decât credinciosul slab, însă în fiecare se află bine. Străduiește-te pentru ceea ce îți folosește, cere ajutorul lui Allah și nu te lăsa cuprins de neputință. Dacă te lovește ceva, nu spune: «Dacă aș fi făcut așa, s-ar fi întâmplat așa și așa!» Spune însă: «Allah a hotărât și a făcut ceea ce a voit», căci «dacă» deschide calea lucrării lui Satan.”
Relatat de Muslim.
51. Relatat de Muslim, Cartea predestinării, 4/2052, nr. 2664.
Notele originale
Hadithul este consemnat și verificat în Al-Silsilah al-ṣaḥīḥah, nr. 34.
Relatat de Al-Bukhārī și Muslim.
Relatat de Al-Bukhārī și Muslim.
Relatat de Aḥmad cu un lanț de transmitere bun, după cum se arată în Ṣaḥīḥ al-jāmiʿ, nr. 5772.
Shifāʾ al-ʿalīl, 1/61–74.