Text integral · Pasaje · 81
Cumpătarea în vorbire
133. De la Abū Umāmah, Allah să fie mulțumit de el, se relatează de la Profet ﷺ:
„Sfiala și reținerea în vorbire sunt două ramuri ale credinței, iar vorbirea obscenă și vorbăria sunt două ramuri ale ipocriziei.”
Relatat de Al-Tirmidhī.
133. Autentic. Relatat de Al-Tirmidhī, Cartea bunătății și a binefacerii, 4/329, nr. 2027; Ibn Abī Shaybah, Al-Īmān, p. 118; Aḥmad, 5/269; Al-Ḥākim, 1/9; și Al-Bayhaqī, Shuʿab al-Īmān, 6/133, nr. 7706, prin Muḥammad ibn Muṭarrif, de la Ḥassān ibn ʿAṭiyyah, de la Abū Umāmah.
Al-Tirmidhī a spus: „Ḥasan gharīb.”
Al-ʿiyy înseamnă a vorbi puțin.
Al-badhāʾah înseamnă vorbirea obscenă.
Al-bayān înseamnă aici vorbirea multă.
Al-Tirmidhī a spus: „Asemenea acelor oratori care țin cuvântări, lungindu-și vorbele și arătându-și elocvența prin laude aduse oamenilor în lucruri care nu-I sunt plăcute lui Allah.”
Cine este urât de Trimisul lui Allah ﷺ
134. Abū Thaʿlabah, Allah să fie mulțumit de el, relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„Cei mai iubiți de mine dintre voi și cei mai apropiați de mine în Ziua Învierii vor fi cei cu purtarea cea mai frumoasă. Cei mai urâți de mine și cei mai depărtați de mine vor fi cei cu purtarea cea mai rea: vorbăreții, cei care vorbesc cu afectare și cei care își dau aere prin vorbire.”
Relatat de Al-Bayhaqī în Shuʿab al-Īmān.
134. Relatat de Aḥmad, 4/193, 194; Ibn Abī Shaybah, Al-Muṣannaf, 8/515, nr. 5372; Ibn Ḥibbān, 2/231, nr. 482, și 12/368, nr. 5557; Al-Ṭabarānī, 22/221, nr. 588; Abū Nuʿaym, Al-Ḥilyah, 3/97 și 5/188; Al-Bayhaqī, Shuʿab al-Īmān, 4/250, nr. 4969; și Al-Baghawī, Sharḥ al-Sunnah, 12/366, nr. 3395. Toți îl transmit prin Dāwūd ibn Abī Hind, de la Makḥūl, de la Abū Thaʿlabah al-Khushanī.
Lanțul său este întrerupt: Makḥūl nu a primit relatări direct de la Abū Thaʿlabah.
Îl susțin hadithul următor, hadithul lui Ibn Masʿūd, relatat de Al-Ṭabarānī în Al-Kabīr, nr. 10423, și hadithul lui Abū Hurayrah, relatat pe scurt de Aḥmad, 2/369, și de Al-Ṭabarānī în Al-Ṣaghīr, 2/25. Prin aceste relatări care îl susțin, el este autentic.
135. Al-Tirmidhī a relatat ceva asemănător de la Jābir, Allah să fie mulțumit de el.
135. Relatat de Al-Tirmidhī, Cartea bunătății și a legăturilor de rudenie, 4/325, nr. 2018, și de Al-Khaṭīb, Al-Tārīkh, 4/63, prin Ḥabbān ibn Hilāl: „Ne-a relatat Mubārak ibn Faḍālah, de la ʿAbd Rabbih ibn Saʿīd, de la Muḥammad ibn al-Munkadir, de la Jābir”, cu acest hadith.
Al-Tirmidhī a spus: „Ḥasan gharīb.”
Al-Baghawī a spus în Sharḥ al-Sunnah:
Al-tharthār este cel care vorbește mult. Se spune despre un izvor că este tharthārah atunci când are apă din belșug. Aici sunt vizați cei care își înmulțesc vorbele cu afectare.
Al-mutafayhiq este cel care își lungește vorbirea și își deschide larg gura când vorbește. Cuvântul vine din al-fahq, care înseamnă umplere. Sfârșitul citatului.
Al-mutashaddiqūn sunt cei care vorbesc pe larg, fără grijă și fără precauție. S-a mai spus că este vizat cel care îi batjocorește pe oameni, strâmbându-și gura pentru a-i lua în râs.
Printre semnele Ceasului: apariția unor oameni care își câștigă hrana prin limbile lor
136. Saʿd ibn Abī Waqqāṣ, Allah să fie mulțumit de el, a spus că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„Ceasul nu va veni până când nu vor apărea oameni care își câștigă hrana prin limbile lor, așa cum vitele mănâncă folosindu-și limbile.”
Relatat de Aḥmad, Abū Dāwūd și Al-Tirmidhī.
136. Relatat de Aḥmad în Al-Musnad, 1/184, iar prin el de Al-Baghawī în Sharḥ al-Sunnah, 12/367, nr. 3397: „Ne-a relatat Shurayḥ ibn al-Nuʿmān; ne-a relatat ʿAbd al-ʿAzīz al-Darāwardī, de la Zayd ibn Aslam, de la Saʿd ibn Abī Waqqāṣ.”
Al-Bazzār îl relatează, după cum se arată în Kashf al-Astār, 2/448, nr. 2080, prin ʿĀʾishah bint Saʿd, de la tatăl ei.
Al-Bazzār, 2/448, nr. 2081, îl relatează și prin Abū Ḥayyān al-Taymī: „Mi-a relatat un bărbat al cărui nume l-am uitat, de la ʿUmar ibn Saʿd, de la tatăl său.”
Al-Haythamī a spus în Majmaʿ al-Zawāʾid, 8/116: Aḥmad și Al-Bazzār îl relatează pe mai multe căi. În el se află un transmițător al cărui nume nu este dat. Cea mai bună dintre aceste căi este aceea pe care Aḥmad o relatează de la Zayd ibn Aslam, de la Saʿd…
Transmițătorii săi sunt dintre cei ai culegerilor autentice, însă Zayd ibn Aslam nu a primit relatări direct de la Saʿd. Allah știe cel mai bine.
Shaykh-ul nostru l-a menționat în Al-Silsilah al-Ṣaḥīḥah, nr. 420, și a spus: „În concluzie, prin aceste căi hadithul este bun, dacă Allah voiește, sau autentic, întrucât este susținut de un hadith al lui ʿAbd Allāh ibn ʿAmr.” Nu am găsit hadithul în Sunan Abī Dāwūd și nici la Al-Tirmidhī. Poate că autorul se referă la hadithul următor.
137. De la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr, Allah să fie mulțumit de el, se relatează de la Profet ﷺ:
„Allah îl urăște pe omul care vorbește cu elocvență afectată, răsucindu-și limba așa cum își răsucește vaca limba.” Relatat de Al-Tirmidhī și Abū Dāwūd.
137. Relatat de Al-Tirmidhī, Cartea bunei-cuviințe, 5/129, nr. 2853; Abū Dāwūd, Cartea bunei-cuviințe, 4/301, nr. 5005; și Aḥmad, 2/165, 187, prin Nāfiʿ ibn ʿUmar, de la Bishr ibn ʿĀṣim, de la tatăl său, de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr.
Al-Tirmidhī a spus: „Ḥasan gharīb. În acest capitol există și o relatare de la Saʿd.”
Shaykh-ul nostru l-a menționat în Al-Silsilah al-Ṣaḥīḥah, nr. 880.
138. Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a spus că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„De la cel care învață meșteșugul vorbirii pentru a cuceri inimile bărbaților — sau ale oamenilor — Allah nu va primi în Ziua Învierii nici vreo faptă voluntară, nici vreo faptă obligatorie.” Relatat de Abū Dāwūd.
138. Relatat de Abū Dāwūd, Cartea bunei-cuviințe, 4/302, nr. 5006: „Ne-a relatat Ibn al-Sarḥ; ne-a relatat Ibn Wahb, de la ʿAbd Allāh ibn al-Musayyab, de la Al-Ḍaḥḥāk ibn Shuraḥbīl, de la Abū Hurayrah.”
În lanțul său se află ʿAbd Allāh ibn al-Musayyab, despre care Al-Ḥāfiẓ a spus: „Acceptabil”, adică atunci când este susținut de o altă transmitere; în lipsa ei, este slab în hadith.
Felul în care vorbea Trimisul lui Allah ﷺ
139. ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, a spus: „Vorbirea Trimisului lui Allah ﷺ era limpede și deslușită, fiind înțeleasă de oricine îl auzea.” Ea a mai spus: „Ne vorbea astfel încât, dacă cineva ar fi vrut să-i numere cuvintele, le-ar fi putut număra.” Și a spus: „El nu înșira vorbele în grabă, așa cum le înșirați voi.”
Abū Dāwūd a relatat o parte din acestea.
139. Hadithul este alcătuit din trei părți:
Prima parte, „Vorbirea Trimisului lui Allah era limpede și deslușită…”, este relatată de Abū Dāwūd, Cartea bunei-cuviințe, 4/261, nr. 4839, și de Aḥmad, 6/138, prin Al-Zuhrī, de la ʿUrwah, de la ʿĀʾishah, care a spus: „Vorbirea Trimisului lui Allah ﷺ era limpede și deslușită, fiind înțeleasă de oricine îl auzea.”
A doua parte este relatată de Muslim, Cartea cumpătării față de cele lumești, 4/2298, nr. 2493.
A treia parte este relatată de Al-Bukhārī, Cartea însușirilor alese, 6/567, nr. 3568, și de Muslim, Cartea virtuților, 4/1940, nr. 2493.
140. Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„Când vedeți un slujitor căruia i s-au dăruit detașarea față de cele lumești și puținătatea vorbelor, apropiați-vă de el, căci i se insuflă înțelepciune.”
Relatat de Al-Bayhaqī în Shuʿab al-Īmān.
140. Relatat de Al-Bayhaqī în Shuʿab al-Īmān, 4/254, nr. 4985, prin ʿUthmān ibn Ṣāliḥ: „Mi-a relatat ʿAbd Allāh ibn Lahīʿah; mi-a relatat Darrāj, de la ʿAbd al-Raḥmān ibn Ḥujayrah, de la Abū Hurayrah.”
În lanțul său se află ʿAbd Allāh ibn Lahīʿah, care este slab, iar Darrāj a fost criticat.
Abū Nuʿaym îl relatează în Al-Ḥilyah, 7/317, prin Aḥmad ibn Ṭāhir ibn Ḥarmalah, de la bunicul său, Ḥarmalah, de la Ibn Wahb: „Ne-a relatat Sufyān ibn ʿUyaynah; mi-a relatat un bărbat scund din Egipt, numit ʿAmr ibn al-Ḥārith, de la Ibn Ḥujayrah, de la Abū Hurayrah.”
În lanțul său se află Aḥmad ibn Ṭāhir, care este mincinos!
Îl susține o relatare de la Abū al-Khallād, care a fost companion, transmisă de Ibn Mājah, Cartea cumpătării față de cele lumești, 2/1373, nr. 4101; Al-Bukhārī, Al-Tārīkh al-Kabīr, 9/27–28; Abū Nuʿaym, Al-Ḥilyah, 10/405; și Al-Ṭabarānī, Al-Kabīr, 22/392, nr. 975.
Lanțul său este slab și întrerupt: Abū Farwah este slab și nu a primit relatări direct de la niciun companion.
Îl mai susține o relatare de la ʿAbd Allāh ibn Jaʿfar, transmisă de Abū Yaʿlā în Al-Musnad, 12/175, nr. 6803. În lanțul său se află ʿUmar ibn Hārūn, abandonat ca transmițător.
Shaykh-ul nostru l-a menționat în Al-Silsilah al-Ḍaʿīfah, nr. 1923.
141. Buraydah, Allah să fie mulțumit de el, a spus: L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:
«Unele forme de elocvență sunt vrăjire, unele forme de cunoaștere sunt neștiință, unele versuri cuprind înțelepciune, iar unele vorbe sunt o povară.»
141. Relatat de Abū Dāwūd, Cartea bunei-cuviințe, 4/303, nr. 5012: „Ne-a relatat Muḥammad ibn Yaḥyā ibn Fāris; ne-a relatat Saʿīd ibn Muḥammad; ne-a relatat Abū Tumaylah; mi-a relatat Abū Jaʿfar al-Naḥwī, ʿAbd Allāh ibn Thābit; mi-a relatat Ṣakhr ibn ʿAbd Allāh ibn Buraydah, de la tatăl său, de la bunicul său.”
Abū Dāwūd a spus după hadith: Ṣaʿṣaʿah ibn Ṣūḥān a spus: Profetul lui Allah ﷺ a spus adevărul. Cuvintele sale „Unele forme de elocvență sunt vrăjire” se referă la omul împotriva căruia stă dreptatea, dar care este mai iscusit în argumente decât cel îndreptățit. El îi vrăjește pe oameni prin elocvența sa, iar dreptul se pierde. Cuvintele „Unele forme de cunoaștere sunt neștiință” se referă la învățatul care se încumetă să adauge la ceea ce știe lucruri pe care nu le știe, iar aceasta îl face să se arate neștiutor. Cât despre cuvintele „Unele versuri cuprind înțelepciune”, acestea sunt povețele și pildele prin care oamenii primesc îndrumare.
Iar cuvintele „Unele vorbe sunt o povară” înseamnă să-ți îndrepți vorbele și povestirea spre cineva pe care acestea nu-l privesc și care nu le dorește.
Lanțul său este slab: ʿAbd Allāh ibn Thābit este necunoscut, iar Ṣakhr este acceptabil.
Prima parte a hadithului este susținută de un hadith al lui ʿAbd Allāh ibn ʿUmar, relatat de Al-Bukhārī, 10/237, nr. 5767.
Cât despre partea „Unele versuri cuprind înțelepciune”, aceasta este autentică. Este relatată de Al-Tirmidhī, nr. 2845; Ibn Mājah, nr. 3756; Abū Dāwūd, nr. 5011; și Aḥmad, 1/269, 272, de la Ibn ʿAbbās.
A se vedea Ṣaḥīḥ Ibn Ḥibbān, 13/94, nr. 5778.
Al-Ḥāfiẓ a spus în Al-Fatḥ, 10/237:
Al-Khaṭṭābī a spus: Elocvența este de două feluri:
Primul este cel prin care se lămurește înțelesul urmărit, în orice chip s-ar face aceasta.
Al doilea cuprinde meșteșugire, astfel încât vorbirea să le placă ascultătorilor și să le atragă inimile. Ea este asemănată cu vrăjirea atunci când cucerește inima și pune stăpânire pe suflet, până când schimbă felul în care este înfățișat un lucru, îndepărtându-l de adevărata sa natură și făcându-l să-i pară privitorului altceva. Dacă este folosită pentru adevăr, este lăudată; dacă este folosită pentru neadevăr, este osândită.
El a spus: «Potrivit acestei explicații, cea asemănată cu vrăjirea este forma osândită.» I s-a obiectat însă că nimic nu împiedică numirea celeilalte forme „vrăjire”, fiindcă acest cuvânt se folosește și pentru atragerea inimilor. Unii au înțeles hadithul ca laudă și îndemn la îmbunătățirea vorbirii și înfrumusețarea cuvintelor. Alții l-au înțeles ca osândire a celui care își afectează vorbirea, se străduiește nefiresc s-o înfrumusețeze și abate un lucru de la înțelesul său vădit.
Cât despre cuvintele „Unele vorbe sunt o povară”, Ibn al-Athīr a spus în Al-Nihāyah, 3/331: „Înseamnă să-ți îndrepți vorbele spre cineva care nu le dorește și pe care ele nu-l privesc. Se spune ʿiltu al-ḍāllah aʿīlu ʿaylan atunci când nu știi în ce direcție să cauți animalul pierdut. Este ca și cum vorbitorul nu ar fi găsit persoana care îi dorește cuvintele și le-ar fi adresat cuiva care nu le dorește.”
142. ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, Allah să fie mulțumit de el, a spus într-o zi, după ce un bărbat se ridicase și vorbise mult: Dacă ar fi fost cumpătat în vorbire, ar fi fost mai bine pentru el. L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:
«Am socotit — sau: mi s-a poruncit — să fiu concis în vorbire, căci concizia este mai bună.»
Ambele sunt relatate de Abū Dāwūd.
Sfârșit. Laudă multă lui Allah, Stăpânul lumilor!
142. Relatat de Abū Dāwūd, Cartea bunei-cuviințe, 4/302, nr. 5008: „Ne-a relatat Sulaymān ibn ʿAbd al-Ḥamīd al-Bahrānī că a citit în manuscrisul original al lui Ismāʿīl ibn ʿAyyāsh — iar fiul acestuia, Muḥammad ibn Ismāʿīl, i-a relatat: «Mi-a relatat tatăl meu» —: «Mi-a relatat Ḍamḍam, de la Shurayḥ ibn ʿUbayd, care a spus: Ne-a relatat Abū Ẓabyah că ʿAmr ibn al-ʿĀṣ a spus într-o zi…»”, cu acest hadith.
Al-Ḥāfiẓ a spus despre Abū Ẓabyah: „Acceptabil”, adică atunci când este susținut de o altă transmitere.