Comentariu concis la „Strălucirea credinței”

Vederea lui Allah în această lume este cu neputință, potrivit cuvântului Celui Preaînalt adresat lui Mūsā, când acesta a cerut să Îl vadă pe Allah:

„Nu Mă vei vedea.”⁹⁶

Vederea lui Allah în Viața de Apoi este dovedită prin Carte, Sunnah și consensul înaintașilor. Allah Preaînaltul spune:

„În Ziua aceea, unele chipuri vor fi luminoase, privind către Domnul lor.”⁹⁷

Și spune:

„Nicidecum! În Ziua aceea, ei vor fi împiedicați să Îl vadă pe Domnul lor.”⁹⁸

Faptul că nelegiuiții sunt împiedicați să Îl vadă arată că oamenii drepți Îl vor vedea; altminteri, între ei nu ar mai fi nicio deosebire. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Îl veți vedea pe Domnul vostru așa cum vedeți luna, fără să întâmpinați greutăți în vederea Lui.”⁹⁹

Aici, vederea este comparată cu vederea, nu Cel văzut cu ceea ce este văzut. Căci Allah:

„Nimic nu este asemenea Lui.”

El nu are niciun seamăn și niciun egal. Înaintașii au fost în consens că oamenii credincioși Îl vor vedea pe Allah Preaînaltul, spre deosebire de necredincioși, potrivit dovezii celui de-al doilea verset. Ei Îl vor vedea pe Allah Preaînaltul în locurile adunării din Ziua Învierii și după intrarea în Paradis, așa cum voiește Allah Preaînaltul.

Este o vedere reală, potrivită lui Allah. Cei care neagă atributele au interpretat-o ca însemnând vederea răsplății lui Allah sau cunoașterea și certitudinea. Primei interpretări îi răspundem prin cele arătate la al patrulea principiu. Celei de-a doua îi răspundem tot prin acestea, precum și printr-un al patrulea argument: oamenii drepți au deja cunoaștere și certitudine în această lume, iar nelegiuiții le vor avea în Viața de Apoi.