Comentariu concis la „Strălucirea credinței”

Cele mai de seamă făpturi înaintea lui Allah sunt trimișii, apoi profeții, apoi cei cu credință deplin adevărată, apoi martirii, apoi cei drepți. Allah a amintit aceste trepte în Cartea Sa, spunând:

„Cei care ascultă de Allah și de Trimis se vor afla alături de cei asupra cărora Allah Și-a revărsat binefacerea: profeții, cei cu credință deplin adevărată, martirii și cei drepți. Ce buni însoțitori sunt aceștia!”²²⁸

Cei mai de seamă dintre trimiși sunt cei înzestrați cu hotărâre neclintită. Ei sunt cinci: Nūḥ, Ibrāhīm, Mūsā, ʿĪsā și Muḥammad — binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lor. Allah i-a amintit în două locuri din Cartea Sa. În al-Aḥzāb:

„Când am luat de la profeți legământul lor, de la tine, de la Nūḥ, de la Ibrāhīm, de la Mūsā și de la ʿĪsā, fiul lui Maryam…”²²⁹

Și în al-Shūrā:

„El v-a rânduit din religie ceea ce i-a poruncit lui Nūḥ, ceea ce ți-am revelat ție și ceea ce le-am poruncit lui Ibrāhīm, lui Mūsā și lui ʿĪsā.”²³⁰

Cel mai de seamă dintre ei este Muḥammad — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace —, potrivit cuvântului său:

„Eu sunt întâistătătorul oamenilor în Ziua Învierii.”²³¹

Relatarea este convenită de al-Bukhārī și Muslim. Printre dovezi se numără și faptul că ei s-au rugat în urma lui în noaptea Înălțării, precum și altele. După el este Ibrāhīm, fiindcă el este părintele profeților, iar credința lui stă la temelia religiilor. Apoi Mūsā, fiindcă este cel mai de seamă dintre profeții fiilor lui Isrāʾīl, iar Legea lui stă la temelia legilor lor. După el sunt Nūḥ și ʿĪsā. Nu afirmăm cu certitudine care dintre cei doi este mai presus, fiindcă fiecare are o însușire deosebită.

Particularitățile Profetului

Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — i-au fost date particularități. Vom vorbi despre cele amintite de autor:

**1. El este pecetea profeților**, potrivit cuvântului Celui Preaînalt:

„Muḥammad nu este tatăl niciunuia dintre bărbații voștri, ci este Trimisul lui Allah și pecetea profeților.”²³²

**2. El este întâistătătorul trimișilor.** Dovada a fost amintită.

**3. Credința unui rob nu se împlinește până când nu crede în mesajul său**, potrivit cuvântului Celui Preaînalt:

„Nu, pe Domnul tău! Ei nu cred până nu te iau drept judecător în neînțelegerile dintre ei.”²³³

Ceilalți profeți erau trimiși către anumite popoare, fiecare către poporul său.

**4. Nu se judecă între oameni decât prin mijlocirea sa.** Dovada a fost amintită în secțiunea despre mijlocire.

**5. Comunitatea lui le precedă pe celelalte în intrarea în Rai**, potrivit înțelesului general al cuvintelor sale — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace:

„Noi suntem cei de pe urmă, dar cei dintâi în Ziua Învierii.”

Relatarea a fost amintită.

**6. El poartă stindardul laudei în Ziua Învierii**, iar cei care aduc laudă se află sub el. Dovada este relatarea lui Abū Saʿīd al-Khudrī — Allah să fie mulțumit de el —, potrivit căreia Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Eu sunt întâistătătorul urmașilor lui Ādam în Ziua Învierii, și nu o spun spre laudă de sine. În mâna mea se află stindardul laudei, și nu o spun spre laudă de sine. În ziua aceea nu este profet, de la Ādam încoace, care să nu se afle sub stindardul meu. Eu sunt primul deasupra căruia se deschide pământul, și nu o spun spre laudă de sine.”²³⁴

Al-Tirmidhī a transmis relatarea. Muslim a transmis prima și ultima afirmație.²³⁵

**7. Lui îi aparține locul vrednic de laudă**, adică fapta pentru care îl laudă atât Creatorul, cât și făpturile, potrivit cuvântului Celui Preaînalt:

„Se poate ca Domnul tău să te ridice într-un loc vrednic de laudă.”²³⁶

Acest loc cuprinde virtuțile care i se arată — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — în Ziua Învierii, precum mijlocirea și altele.

**8. Lui îi aparține Bazinul la care se vine.** Se are în vedere bazinul mare, la care vin mulți. Cât despre simplul fapt de a avea un bazin, s-a arătat că fiecare profet are unul.

**9–11. El este imamul profeților, cuvântătorul lor și cel căruia îi revine mijlocirea lor.** Dovada este relatarea lui Ubayy ibn Kaʿb, potrivit căreia Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Când va fi Ziua Învierii, eu voi fi imamul profeților, cuvântătorul lor și cel căruia îi revine mijlocirea lor, fără laudă de sine.”²³⁷

Al-Tirmidhī a transmis-o și a declarat-o bună.

**12. Comunitatea lui este cea mai bună dintre comunități**, potrivit cuvântului Celui Preaînalt:

„Voi sunteți cea mai bună comunitate adusă pentru oameni.”²³⁸

Cât despre cuvântul Celui Preaînalt:

„O, fii ai lui Isrāʾīl! Amintiți-vă binefacerea Mea pe care am revărsat-o asupra voastră și faptul că v-am ales mai presus de lumi.”²³⁹

Sunt avuți în vedere oamenii din vremea lor.

Virtuțile Companionilor

Companion este cel care s-a întâlnit cu Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — crezând în el și a murit astfel. Companionii Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — sunt cei mai de seamă însoțitori ai profeților, potrivit cuvântului Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace:

„Cei mai buni oameni sunt cei din generația mea.”²⁴⁰

Aceasta face parte din relatarea transmisă de al-Bukhārī și de alții. Cei mai de seamă Companioni sunt emigranții, fiindcă au unit emigrarea cu sprijinirea, apoi anṣārii. Cei mai de seamă emigranți sunt cei patru califi bine călăuziți: Abū Bakr, ʿUmar, ʿUthmān și ʿAlī — Allah să fie mulțumit de ei.

Cei patru califi bine călăuziți

**Abū Bakr** este al-Ṣiddīq, ʿAbd Allāh ibn ʿUthmān ibn ʿĀmir, din Banū Taym ibn Murra ibn Kaʿb. A fost primul bărbat care a crezut în Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace —, însoțitorul lui la emigrare, înlocuitorul lui la rugăciune și la pelerinaj și urmașul lui la conducerea comunității. Prin el au primit Islamul cinci dintre cei cărora li s-a vestit Raiul: ʿUthmān, al-Zubayr, Ṭalḥa, ʿAbd al-Raḥmān ibn ʿAwf și Saʿd ibn Abī Waqqāṣ. A murit în Jumādā al-Ākhira, anul 13 H, la vârsta de 63 de ani. Aceștia cinci, împreună cu Abū Bakr, ʿAlī ibn Abī Ṭālib și Zayd ibn Ḥāritha, sunt cei opt care i-au întrecut pe oameni în primirea Islamului, după cum a spus Ibn Isḥāq; el se referea la bărbații de după începutul mesajului.

**ʿUmar** este Abū Ḥafṣ al-Fārūq, ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, din Banū ʿAdī ibn Kaʿb ibn Luʾayy. A primit Islamul în al șaselea an de la începutul misiunii, după aproximativ patruzeci de bărbați și unsprezece femei. Musulmanii s-au bucurat de el, iar Islamul a devenit vădit la Mecca după primirea lui. Abū Bakr l-a lăsat urmaș la conducerea comunității. A împlinit îndatoririle califatului în chipul cel mai bun, până când a fost ucis ca martir în Dhū al-Ḥijja, anul 23 H, la vârsta de 63 de ani.

**ʿUthmān** este Abū ʿAbd Allāh, Dhū al-Nūrayn, ʿUthmān ibn ʿAffān, din Banū Umayya ibn ʿAbd Shams ibn ʿAbd Manāf. A primit Islamul înainte ca Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — să intre în casa lui al-Arqam. Era bogat și darnic. A preluat califatul după ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, prin acordul oamenilor sfatului, și a rămas până când a fost ucis ca martir în Dhū al-Ḥijja, anul 35 H, la vârsta de 90 de ani, potrivit uneia dintre păreri.

**ʿAlī** este Abū al-Ḥasan, ʿAlī ibn Abī Ṭālib. Numele lui Abū Ṭālib este ʿAbd Manāf ibn ʿAbd al-Muṭṭalib. ʿAlī a fost primul băiat care a primit Islamul. În ziua de Khaybar, Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — i-a dat stindardul, iar Allah a adus biruința prin el. I s-a dat jurământul de credință pentru califat după uciderea lui ʿUthmān — Allah să fie mulțumit de amândoi. El a fost califul legitim, până când a fost ucis ca martir în Ramaḍān, anul 40 H, la vârsta de 63 de ani.

Cei mai de seamă dintre acești patru sunt, în ordine, Abū Bakr, ʿUmar, ʿUthmān și ʿAlī. Dovada este relatarea lui Ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de amândoi:

„În vremea Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — îi socoteam pe oameni după întâietate: îl puneam întâi pe Abū Bakr, apoi pe ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, apoi pe ʿUthmān ibn ʿAffān.”²⁴¹

Al-Bukhārī a transmis-o. În relatarea lui Abū Dāwūd se află:

„Pe când Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — era în viață, spuneam: cel mai de seamă din comunitatea Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — după el este Abū Bakr, apoi ʿUmar, apoi ʿUthmān.”²⁴²

Într-o transmitere, al-Ṭabarānī a adăugat:

„Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — auzea aceasta și nu o respingea.”

Nu am găsit formularea amintită de autor cu adăugarea lui ʿAlī ibn Abī Ṭālib.

Cel mai îndreptățit la califat după Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — este Abū Bakr — Allah să fie mulțumit de el —, fiindcă era cel mai de seamă și cel dintâi dintre ei în primirea Islamului; fiindcă Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — l-a pus înainte la rugăciune; și fiindcă toți Companionii — Allah să fie mulțumit de ei — au fost de acord să îl pună înainte și să îi dea jurământul de credință. Allah nu îi adună laolaltă asupra unei rătăciri.

După el este ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el —, fiindcă este cel mai de seamă Companion după Abū Bakr și fiindcă Abū Bakr l-a desemnat urmaș la califat. Apoi ʿUthmān — Allah să fie mulțumit de el —, datorită virtuții sale și faptului că oamenii sfatului l-au pus înainte. Ei sunt cei amintiți în acest vers:

ʿAlī, ʿUthmān, Saʿd și Ṭalḥa, al-Zubayr și fiul lui ʿAwf sunt oamenii sfatului.

Apoi este ʿAlī — Allah să fie mulțumit de el —, datorită virtuții sale și consensului oamenilor din vremea sa asupra lui. Aceștia patru sunt califii bine călăuziți, călăuziți pe calea cea dreaptă, despre care Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Țineți-vă de Sunna mea și de sunna califilor bine călăuziți de după mine! Țineți-vă de ea cu dinții!”²⁴³

Și a spus:

„Califatul de după mine durează treizeci de ani.”²⁴⁴

Aḥmad, Abū Dāwūd și al-Tirmidhī au transmis-o. Al-Albānī a spus că lanțul ei este bun. Autorul a spus că ultimul dintre ei a fost ʿAlī. Se pare că a socotit califatul lui al-Ḥasan drept o continuare a celui al tatălui său sau că nu l-a luat în calcul fiindcă el — Allah să fie mulțumit de el — a renunțat la el.

Califatul lui Abū Bakr — Allah să fie mulțumit de el — a durat doi ani, trei luni și nouă nopți, de la 13 Rabīʿ al-Awwal, anul 11 H, până la 22 Jumādā al-Ākhira, anul 13 H.

Califatul lui ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — a durat zece ani, șase luni și trei zile, de la 23 Jumādā al-Ākhira, anul 13 H, până la 26 Dhū al-Ḥijja, anul 23 H.

Califatul lui ʿUthmān — Allah să fie mulțumit de el — a durat doisprezece ani fără douăsprezece zile, de la 1 Muḥarram, anul 24 H, până la 18 Dhū al-Ḥijja, anul 35 H.

Califatul lui ʿAlī — Allah să fie mulțumit de el — a durat patru ani și nouă luni, de la 19 Dhū al-Ḥijja, anul 35 H, până la 19 Ramaḍān, anul 40 H. Durata totală a califatului acestor patru este, așadar, de douăzeci și nouă de ani, șase luni și patru zile.

Apoi i s-a dat jurământul de credință lui al-Ḥasan ibn ʿAlī — Allah să fie mulțumit de amândoi — în ziua în care a murit tatăl său, ʿAlī — Allah să fie mulțumit de el. În Rabīʿ al-Awwal, anul 41 H, el a încredințat conducerea lui Muʿāwiya. Astfel s-a arătat semnul Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — din cuvântul său:

„Califatul de după mine durează treizeci de ani.”

Și din ceea ce a spus despre al-Ḥasan:

„Acest fiu al meu este un întâistătător. Se poate ca Allah să împace prin el două mari tabere de musulmani.”²⁴⁵

Al-Bukhārī a transmis relatarea.

Mărturia despre Rai sau Foc

Rațiunea nu are un rol în stabilirea mărturiei că cineva este în Rai sau în Foc; aceasta depinde de Lege. Mărturisim despre cel pentru care Legiuitorul a mărturisit. Despre ceilalți nu mărturisim astfel, însă nădăjduim pentru cel care face bine și ne temem pentru cel care face rău. Mărturia despre Rai sau Foc se împarte în două: generală și individuală.

Cea generală ține de o însușire, ca atunci când mărturisim că fiecare credincios este în Rai ori că fiecare necredincios este în Foc, sau alte însușiri pe care Legiuitorul le-a făcut cauze ale intrării în Rai ori în Foc.

Cea individuală privește o anumită persoană, ca atunci când mărturisim că un om anume este în Rai sau că un om anume este în Foc. Nu nominalizăm pe nimeni în afară de cei pe care i-au nominalizat Allah ori Trimisul Său.

Persoanele numite dintre locuitorii Raiului

Sunt mulți cei numiți dintre locuitorii Raiului. Printre ei sunt cei zece cărora li s-a vestit Raiul. Li s-a dat această denumire fiindcă Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — i-a strâns într-o singură relatare, spunând:

„Abū Bakr este în Rai; ʿUmar este în Rai; ʿUthmān este în Rai; ʿAlī este în Rai; Ṭalḥa este în Rai; al-Zubayr este în Rai; ʿAbd al-Raḥmān ibn ʿAwf este în Rai; Saʿd ibn Abī Waqqāṣ este în Rai; Saʿīd ibn Zayd este în Rai; Abū ʿUbayda ibn al-Jarrāḥ este în Rai.”²⁴⁶

Al-Tirmidhī a transmis-o, iar al-Albānī a declarat-o autentică. Despre cei patru califi s-a vorbit deja. Ceilalți au fost adunați în versul:

Saʿīd, Saʿd, fiul lui ʿAwf și Ṭalḥa, ʿĀmir din Fihr și al-Zubayr cel lăudat.

**Ṭalḥa** este Ibn ʿUbayd Allāh, din Banū Taym ibn Murra, unul dintre cei opt care au primit Islamul printre primii. A fost ucis în ziua Cămilei, în Jumādā al-Ākhira, anul 36 H, la vârsta de 64 de ani.

**Al-Zubayr** este Ibn al-ʿAwwām, din Banū Quṣayy ibn Kilāb, fiul mătușii Trimisului lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace. În ziua Cămilei a părăsit lupta împotriva lui ʿAlī. Ibn Jarmūz l-a întâlnit și l-a ucis în Jumādā al-Ūlā, anul 36 H, la vârsta de 67 de ani.

**ʿAbd al-Raḥmān ibn ʿAwf** este din Banū Zuhra ibn Kilāb. A murit în anul 32 H, la vârsta de 72 de ani, și a fost înmormântat în al-Baqīʿ.

**Saʿd ibn Abī Waqqāṣ** este Ibn Mālik, din Banū ʿAbd Manāf ibn Zuhra, primul care a tras cu o săgeată pe calea lui Allah. A murit în palatul său de la al-ʿAqīq, la zece mile de Medina, și a fost înmormântat în al-Baqīʿ în anul 55 H, la vârsta de 82 de ani.

**Saʿīd ibn Zayd** este Ibn Zayd ibn ʿAmr ibn Nufayl al-ʿAdawī. A fost printre primii care au primit Islamul. A murit la al-ʿAqīq și a fost înmormântat în Medina în anul 51 H, la șaptezeci și ceva de ani.

**Abū ʿUbayda** este ʿĀmir ibn ʿAbd Allāh ibn al-Jarrāḥ, din Banū Fihr, unul dintre cei care au primit Islamul printre primii. A murit în Iordania, în ciuma de la ʿAmwās, în anul 18 H, la vârsta de 58 de ani.

Printre cei pentru care Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a mărturisit Raiul sunt al-Ḥasan, al-Ḥusayn și Thābit ibn Qays. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Al-Ḥasan și al-Ḥusayn sunt întâistătătorii tinerilor din Rai.”²⁴⁷

Al-Tirmidhī a transmis-o și a spus că este bună și autentică. Despre Thābit ibn Qays, el — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Tu nu ești dintre locuitorii Focului, ci dintre locuitorii Raiului.”²⁴⁸

Al-Bukhārī a transmis relatarea. **Al-Ḥasan** este nepotul Trimisului lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — și floarea lui înmiresmată, fiul emirului credincioșilor, ʿAlī ibn Abī Ṭālib. S-a născut la 15 Ramaḍān, anul 3 H. A murit în Medina și a fost înmormântat în al-Baqīʿ, în Rabīʿ al-Awwal, anul 50 H.

**Al-Ḥusayn** este nepotul Trimisului lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — și floarea lui înmiresmată, fiul lui ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să fie mulțumit de el. S-a născut în Shaʿbān, anul 4 H, și a fost ucis la Karbalāʾ, la 10 Muḥarram, anul 61 H.

**Thābit** este Ibn Qays ibn Shammās, al-Anṣārī al-Khazrajī, cuvântătorul anṣārilor. A fost ucis ca martir în ziua de la al-Yamāma, la sfârșitul anului 11 H ori la începutul anului 12 H.

Persoane numite în Coran și Sunna ca fiind dintre locuitorii Focului

Printre cei numiți în Coran se află Abū Lahab, ʿAbd al-ʿUzzā ibn ʿAbd al-Muṭṭalib, unchiul Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace —, și soția lui, Umm Jamīl, Arwā bint Ḥarb ibn Umayya, sora lui Abū Sufyān, după cum spune Allah Preaînaltul:

Să piară mâinile lui Abū Lahab și să piară el!²⁴⁹

Și până la sfârșitul surei.

Printre cei numiți în Sunna se află Abū Ṭālib, ʿAbd Manāf ibn ʿAbd al-Muṭṭalib, despre care Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

Dintre locuitorii Focului, Abū Ṭālib are pedeapsa cea mai ușoară: poartă două sandale din pricina cărora îi fierbe creierul.

Transmis de al-Bukhārī.²⁵⁰

Printre ei se află și ʿAmr ibn ʿĀmir ibn Luḥayy al-Khuzāʿī. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

L-am văzut târându-și măruntaiele în Foc.

Transmis de al-Bukhārī și alții.²⁵¹

Declararea necredinței celor care se îndreaptă spre qibla din pricina păcatelor

Cei care se îndreaptă spre qibla sunt musulmanii care se roagă în direcția ei. Ei nu devin necredincioși prin săvârșirea păcatelor mari, nu ies astfel din Islam și nu rămân veșnic în Foc. Allah Preaînaltul spune:

Dacă două grupuri dintre credincioși se luptă între ele, împăcați-le!²⁵²

Până la cuvintele Sale:

Credincioșii sunt frați; împăcați-i, așadar, pe cei doi frați ai voștri!²⁵³

El a afirmat frăția în credință chiar în prezența luptei, care este unul dintre păcatele mari. Dacă aceasta ar fi necredință, frăția în credință ar înceta.

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

Allah Preaînaltul spune: „Pe cel care are în inimă credință cât greutatea unui bob de muștar, scoateți-l!”

Adică din Foc. Transmis de al-Bukhārī și Muslim.²⁵⁴

Două grupări s-au împotrivit în această privință:

**Prima: khārijiții.** Ei spun că săvârșitorul unui păcat mare este necredincios și rămâne veșnic în Foc.

**A doua: muʿtaziliții.** Ei spun că săvârșitorul unui păcat mare a ieșit din credință, fără să fie nici credincios, nici necredincios: se află într-o poziție între cele două și rămâne veșnic în Foc.

Răspundem ambelor grupări astfel:

**1.** Se împotrivesc textelor Coranului și Sunnei.

**2.** Se împotrivesc consensului predecesorilor.

Drepturile Companionilor — Allah să fie mulțumit de ei

Companionii — Allah să fie mulțumit de ei — au un mare merit față de această comunitate. Ei au sprijinit cauza lui Allah și pe Trimisul Său, au luptat pe calea lui Allah cu averile și viețile lor și au păstrat religia lui Allah, păstrând Cartea Sa și Sunna Trimisului Său — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — prin cunoaștere, faptă și învățarea altora, până când le-au transmis comunității curate și proaspete.

Allah i-a lăudat în Cartea Sa cu cea mai mare laudă. El spune în sura al-Fatḥ:

Muḥammad este Trimisul lui Allah. Cei care sunt împreună cu el sunt aspri față de necredincioși și milostivi între ei. Îi vezi plecându-se și prosternându-se, căutând harul lui Allah și mulțumirea Sa.²⁵⁵

Și până la sfârșitul surei.

Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — le-a apărat cinstea, spunând:

Nu-i insultați pe Companionii mei! Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, dacă unul dintre voi ar cheltui aur cât muntele Uḥud, nu ar ajunge nici măcar la un mudd oferit de unul dintre ei, nici la jumătatea acestuia.²⁵⁶

Transmis de al-Bukhārī și Muslim. Drepturile lor asupra comunității se numără printre cele mai mari drepturi. Comunitatea le datorează:

**1.** Să-i iubească în inimă și să-i laude cu limba pentru binele și binefacerea pe care le-au făcut.

**2.** Să ceară pentru ei îndurare și iertare, împlinind cuvintele Celui Preaînalt:

Iar cei care au venit după ei spun: „Doamne, iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au întrecut în credință și nu pune în inimile noastre ranchiună față de cei care cred! Doamne, Tu ești Plin de bunătate, Îndurător!”²⁵⁷

**3.** Să se abțină de la a le vorbi de rău greșelile, dacă vreunul dintre ei a săvârșit vreuna. Acestea sunt puține în comparație cu faptele lor bune și virtuțile lor. Ele pot proveni dintr-un efort de judecată care este iertat și dintr-o faptă pentru care sunt scuzați, după cum arată cuvintele Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — din hadithul «لا تسبوا أصحابي» — „Nu-i insultați pe Companionii mei!”.

Rânduiala insultării Companionilor

Insultarea Companionilor se împarte în trei categorii:

**Prima:** să-i insulte într-un fel care implică necredința majorității lor sau faptul că majoritatea sunt nelegiuiți. Aceasta este necredință, fiindcă înseamnă a-L dezminți pe Allah și a-l dezminți pe Trimisul Său în lauda și mulțumirea față de ei. Mai mult, necredința celui care se îndoiește de necredința unei asemenea afirmații este certă: ea implică faptul că cei care au transmis Coranul și Sunna sunt necredincioși sau nelegiuiți.

**A doua:** să-i insulte prin blestem și ocări. În privința necredinței acestei persoane există două păreri ale învățaților. Potrivit părerii că nu devine necredincios, trebuie biciuit și întemnițat până când moare ori își retrage afirmațiile.

**A treia:** să-i insulte prin ceva care nu le atacă religia, precum lașitatea și zgârcenia. Această persoană nu devine necredincioasă, dar este pedepsită disciplinar într-un fel care o oprește. Shaykh al-Islām Ibn Taymiyya a menționat sensul acestora în cartea al-Ṣārim al-maslūl. El a transmis de la Aḥmad, la pagina 573, cuvintele: „Nu îi este îngăduit nimănui să amintească ceva dintre greșelile lor sau să atace pe vreunul dintre ei pentru un cusur ori o lipsă. Cel care face aceasta trebuie pedepsit disciplinar. Dacă se căiește, bine; altminteri este biciuit în închisoare până când moare ori își retrage afirmațiile.”

Drepturile soțiilor Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace

Soțiile Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — sunt soțiile sale în această viață și în Viața de Apoi și mamele credincioșilor. Lor li se cuvin respectul și cinstirea potrivite soțiilor Peceții Profeților. Ele fac parte din familia sa: curate și purificate, bune și făcătoare de bine, nevinovate și dezvinovățite de orice rău care le-ar ataca cinstea și onoarea. Cele bune sunt pentru cei buni, iar cei buni sunt pentru cele bune. Allah să fie mulțumit de ele și să le dăruiască mulțumirea Sa tuturor! Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace Profetului Său cel sincer și demn de încredere!

Soțiile de care Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a fost despărțit prin moarte sunt următoarele:

**1. Khadīja bint Khuwaylid**, mama copiilor săi, cu excepția lui Ibrāhīm. Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — s-a căsătorit cu ea după doi soți: primul, ʿAtīq ibn ʿĀbid, iar al doilea, Abū Hāla al-Tamīmī. Nu s-a căsătorit cu altă femeie cât timp ea a trăit. A murit în al zecelea an de la începutul misiunii profetice, înainte de Înălțare.

2. ʿĀʾisha bint Abī Bakr al-Ṣiddīq. I-a fost arătată Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — în vis de două sau de trei ori și i s-a spus: «هذه امرأتك» — „Aceasta este soția ta.” ²⁵⁸ A încheiat căsătoria cu ea la Mecca, pe când avea șase ani, și a început viața conjugală cu ea la Medina, pe când avea nouă ani. A murit în anul 58 H.

**3. Sawda bint Zamʿa al-ʿĀmiriyya.** S-a căsătorit cu ea după un soț musulman, al-Sakrān ibn ʿAmr, fratele lui Suhayl ibn ʿAmr. A murit spre sfârșitul califatului lui ʿUmar; s-a spus și în anul 54 H.

**4. Ḥafṣa bint ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb.** Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — s-a căsătorit cu ea după un soț musulman, Khunays ibn Ḥudhāfa, care a fost ucis la Uḥud. Ea a murit în anul 41 H.

**5. Zaynab bint Khuzayma al-Hilāliyya**, mama sărmanilor. S-a căsătorit cu ea după ce soțul ei, ʿAbd Allāh ibn Jaḥsh, a căzut martir la Uḥud. A murit în anul 4 H., la puțin timp după căsătoria cu ea.

**6. Umm Salama, Hind bint Abī Umayya al-Makhzūmiyya.** S-a căsătorit cu ea după moartea soțului ei, Abū Salama, ʿAbd Allāh ibn ʿAbd al-Asad, în urma unei răni primite la Uḥud. A murit în anul 61 H.

**7. Zaynab bint Jaḥsh al-Asadiyya**, fiica lui Umayma, mătușa paternă a Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace. S-a căsătorit cu ea după clientul său eliberat, Zayd ibn Ḥāritha, în anul 5 H. A murit în anul 20 H.

**8. Juwayriyya bint al-Ḥārith al-Khuzāʿiyya.** S-a căsătorit cu ea după soțul ei Musāfiʿ ibn Ṣafwān — s-a spus și Mālik ibn Ṣafwān — în anul 6 H. A murit în anul 56 H.

**9. Umm Ḥabība, Ramla bint Abī Sufyān.** S-a căsătorit cu ea după un soț care îmbrățișase Islamul, apoi devenise creștin: ʿUbayd Allāh ibn Jaḥsh. A murit la Medina, în timpul califatului fratelui ei, în anul 44 H.

**10. Ṣafiyya bint Ḥuyayy ibn Akhṭab**, dintre Banū al-Naḍīr, descendentă a lui Hārūn ibn ʿImrān — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace. A eliberat-o și a făcut din eliberarea ei zestrea căsătoriei, după doi soți: primul, Sallām ibn Mishkam, iar al doilea, Kināna ibn Abī al-Ḥuqayq, după cucerirea Khaybarului, în anul 6 H. A murit în anul 50 H.

**11. Maymūna bint al-Ḥārith al-Hilāliyya.** S-a căsătorit cu ea în anul 7 H., la ʿumra de recuperare, după doi soți: primul, Ibn ʿAbd Yālīl, iar al doilea, Abū Ruhm ibn ʿAbd al-ʿUzzā. A început viața conjugală cu ea la Sarif, unde a și murit, în anul 51 H.

Acestea sunt soțiile Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — de care a fost despărțit prin moarte. Două au murit înaintea lui: Khadīja și Zaynab bint Khuzayma; nouă au trăit după el. Acestea au fost cele amintite mai sus.

Au mai rămas două cu care nu a început viața conjugală și pentru care nu sunt stabilite aceleași rânduieli și virtuți ca pentru cele de mai înainte. Ele sunt:

**1. Asmāʾ bint al-Nuʿmān al-Kindiyya.** Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — s-a căsătorit cu ea, apoi s-a despărțit de ea. Există neînțelegere asupra motivului despărțirii. Ibn Isḥāq a spus că el a găsit o pată albă pe partea laterală a trupului ei și s-a despărțit de ea. După el s-a căsătorit cu ea al-Muhājir ibn Abī Umayya.

**2. Umayma bint al-Nuʿmān ibn Sharāḥīl al-Jawniyya.** Ea este cea care a spus:

Caut adăpost la Allah de tine.

El s-a despărțit de ea. Allah știe cel mai bine.

Cele mai merituoase soții ale Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — sunt Khadīja și ʿĀʾisha — Allah să fie mulțumit de amândouă. Fiecare are o însușire deosebită față de cealaltă: la începutul Islamului, Khadīja a avut întâietatea, sprijinul și ajutorul pe care ʿĀʾisha nu le-a avut; mai târziu, ʿĀʾisha a răspândit cunoașterea și a adus folos comunității într-un fel pe care Khadīja nu l-a avut. Allah a dezvinovățit-o de calomnia cu care ipocriții o învinuiau, în sura al-Nūr.

Calomnierea mamelor credincioșilor

A o învinui pe ʿĀʾisha de ceea ce Allah a dezvinovățit-o este necredință, fiindcă înseamnă a dezminți Coranul. În privința calomnierii celorlalte mame ale credincioșilor, învățații au două păreri. Cea mai corectă este că aceasta este necredință, fiindcă Îl defăimează pe Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace —: cele necurate sunt pentru cei necurați.

Muʿāwiya ibn Abī Sufyān

El este emirul credincioșilor, Muʿāwiya ibn Abī Sufyān, Ṣakhr ibn Ḥarb. S-a născut cu cinci ani înainte de începutul misiunii profetice și a îmbrățișat Islamul în anul cuceririi Meccăi. S-a spus și că a îmbrățișat Islamul după al-Ḥudaybiyya, ascunzându-și credința. ʿUmar l-a numit conducător al Shāmului și a rămas în această funcție. După cei doi arbitri a purtat titlul de calif, în anul 37 H. Oamenii s-au unit sub conducerea lui după renunțarea lui al-Ḥasan ibn ʿAlī, în anul 41 H. El a scris pentru Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — și s-a numărat printre scribii revelației. A murit în Rajab, anul 60 H., la vârsta de 78 de ani.

Autorul l-a pomenit și l-a lăudat pentru a răspunde rāfiḍiților care îl insultă și îl defăimează. L-a numit „unchiul credincioșilor”, fiindcă era fratele lui Umm Ḥabība, una dintre mamele credincioșilor. Shaykh al-Islām Ibn Taymiyya a menționat în Minhāj al-Sunna, volumul 2, pagina 199, neînțelegerea învățaților asupra întrebării dacă frații mamelor credincioșilor sunt numiți sau nu „unchii credincioșilor”.