Comentariu concis la „Strălucirea credinței”

În limbă, al-baʿth înseamnă trimitere și răspândire. În Lege, înseamnă readucerea morților la viață în Ziua Învierii. Al-ḥashr înseamnă, în limbă, strângere laolaltă; în Lege, înseamnă strângerea făpturilor în Ziua Învierii, pentru a li se cere socoteală și a se judeca între ele. Învierea și adunarea sunt adevăruri dovedite de Coran, de Sunna și de consensul musulmanilor. Allah Preaînaltul spune:

„Spune: «Ba da! Pe Domnul meu, veți fi înviați!»”¹⁶²

Și spune:

„Spune: «Cei dintâi și cei de pe urmă vor fi strânși laolaltă la sorocul unei zile cunoscute.»”¹⁶³

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„În Ziua Învierii, oamenii vor fi adunați pe un pământ alb, alburiu, asemenea unei turte din făină curată, pe care nu se află niciun semn al nimănui.”¹⁶⁴

Relatarea este convenită de al-Bukhārī și Muslim. Musulmanii sunt de acord asupra adunării din Ziua Învierii.

Oamenii vor fi adunați desculți, fără încălțăminte, goi, fără veșminte, și necircumciși, fără să fi fost tăiați împrejur. Dovada este cuvântul Celui Preaînalt:

„Așa cum am început prima creare, o vom face din nou.”¹⁶⁵

Și cuvintele Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace:

„Veți fi adunați desculți, goi și necircumciși.”

Apoi a recitat:

„Așa cum am început prima creare, o vom face din nou. Este o promisiune ce Ne revine. Noi o vom împlini!”¹⁶⁶

„Iar cel dintâi care va fi îmbrăcat este Ibrāhīm.”¹⁶⁷

Relatarea este convenită de al-Bukhārī și Muslim.

În relatarea lui ʿAbd Allāh ibn Unays, atribuită Profetului și transmisă de Aḥmad, se spune:

„În Ziua Învierii, oamenii vor fi adunați goi, necircumciși și lipsiți de toate.” Noi am întrebat: „Ce înseamnă lipsiți de toate?” A spus: „Nu au nimic cu ei.”¹⁶⁸

Aceasta face parte din relatare.

Mijlocirea

În limbă, mijlocirea înseamnă a face ca numărul impar să devină par. În terminologia religioasă, înseamnă a interveni pentru altcineva spre a-i aduce un folos ori a-i îndepărta o vătămare.

În Ziua Învierii, mijlocirea este de două feluri: una proprie Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — și una generală, la care iau parte el și alții.

Cea proprie lui — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — este marea sa mijlocire pentru cei aflați în locul așteptării, înaintea lui Allah, ca El să judece între ei, atunci când sunt cuprinși de o suferință și o apăsare pe care nu le pot îndura. Ei merg la Ādam, apoi la Nūḥ, Ibrāhīm, Mūsā și ʿĪsā. Toți se scuză, până când ajung la Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace. El mijlocește pentru ei la Allah, iar Allah — slăvit și preaînalt este El — vine pentru a judeca între robii Săi.

Această particularitate este amintită în cunoscuta relatare despre Trâmbiță, însă lanțul ei este slab și criticat. Ea lipsește din relatările autentice, care s-au limitat la menționarea mijlocirii pentru cei vinovați de păcate mari.

Ibn Kathīr și comentatorul al-Ṭaḥāwiyyei au spus: „Prin limitarea la mijlocirea pentru cei vinovați de păcate mari, înaintașii urmăreau să răspundă khārijiților și celor dintre muʿtaziliți care i-au urmat.”

Această mijlocire nu este tăgăduită de muʿtaziliți și khārijiți. Pentru ea este cerută îngăduința lui Allah, potrivit cuvântului Său:

„Cine poate mijloci la El fără îngăduința Sa?”¹⁶⁹

**Al doilea fel: mijlocirea generală.** Este mijlocirea pentru credincioșii vinovați de păcate mari care au intrat în Foc, pentru a ieși din el după ce au ars și au ajuns cărbuni încinși. Dovada este relatarea lui Abū Saʿīd, care a spus că Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a zis:

„Cât despre locuitorii Focului care sunt cu adevărat ai lui, aceștia nici nu mor în el, nici nu trăiesc. Însă sunt oameni — ori a spus ceva asemănător — pe care Focul îi atinge din pricina păcatelor lor — sau a greșelilor lor — și îi face să moară cu adevărat. Când au ajuns cărbuni, se îngăduie mijlocirea.”¹⁷⁰

Aceasta face parte din relatarea transmisă de Aḥmad. Ibn Kathīr a spus în al-Nihāya, vol. 2, p. 204: „Acest lanț este autentic potrivit condițiilor celor doi șeici, dar ei nu l-au transmis pe această cale.”

Această mijlocire îi este dată Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace —, dar și altora: profeților, îngerilor și credincioșilor. În relatarea lui Abū Saʿīd de la Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — se spune:

„Allah Preaînaltul spune: «Îngerii au mijlocit, profeții au mijlocit și credincioșii au mijlocit. Nu a mai rămas decât Cel mai Milostiv dintre cei milostivi.» Atunci ia o mână din Foc și scoate din el oameni care nu au făcut niciodată vreun bine și au ajuns cărbuni.”¹⁷¹

Relatarea este convenită de al-Bukhārī și Muslim. Muʿtaziliții și khārijiții tăgăduiesc această mijlocire, întemeindu-se pe învățătura lor că cel care săvârșește un păcat mare rămâne veșnic în Foc și, prin urmare, mijlocirea nu îi este de folos.

Le răspundem astfel:

**1.** Aceasta contrazice relatările transmise pe numeroase căi de la Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace.

**2.** Aceasta contrazice consensul înaintașilor.

Pentru această mijlocire sunt cerute două condiții:

**Prima: îngăduința lui Allah pentru mijlocire.** Dovada este cuvântul Său:

„Cine poate mijloci la El fără îngăduința Sa?”¹⁷²

**A doua: mulțumirea lui Allah față de mijlocitor și față de cel pentru care se mijlocește.** Dovada este cuvântul Său:

„Ei nu mijlocesc decât pentru cel de care El este mulțumit.”¹⁷³

Cât despre necredincios, pentru el nu există mijlocire, potrivit cuvântului Celui Preaînalt:

„Nu le va folosi mijlocirea mijlocitorilor.”¹⁷⁴

Adică, presupunând că cineva ar mijloci pentru ei, mijlocirea nu le-ar fi de folos.

Cât despre mijlocirea Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — pentru unchiul său Abū Ṭālib, în urma căreia acesta se află într-un loc puțin adânc din Foc, purtând sandale de la care îi fierbe creierul și având cea mai ușoară pedeapsă dintre locuitorii Focului, Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Dacă nu aș fi fost eu, el s-ar fi aflat în treapta cea mai de jos a Focului.”¹⁷⁵

Muslim a transmis relatarea. Aceasta este o particularitate numai a Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — și a unchiului său Abū Ṭālib. Allah știe mai bine; aceasta se datorează sprijinului pe care el i l-a dat Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace —, apărării lui și a mesajului pe care l-a adus.

Socoteala

În limbă, al-ḥisāb înseamnă numărare. În Lege, înseamnă că Allah le arată robilor faptele lor. Este dovedită de Coran, de Sunna și de consensul musulmanilor.

Allah Preaînaltul spune:

„La Noi este întoarcerea lor. Apoi Nouă Ne revine socoteala lor.”¹⁷⁶

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — spunea în unele dintre rugăciunile sale:

„O, Allah, cere-mi o socoteală ușoară!”

ʿĀʾisha a întrebat: „Ce este socoteala ușoară?” El a spus:

„Să i se privească în catastif, apoi să fie iertat.”¹⁷⁷

Aḥmad a transmis relatarea. Al-Albānī a spus că lanțul ei este bun. Musulmanii sunt de acord asupra socotelii din Ziua Învierii.

Socoteala credinciosului se desfășoară astfel:

Allah îl ia deoparte și îl face să-și recunoască păcatele. Când el crede că este pierdut, Allah îi spune: „Ți le-am ascuns în această lume, iar astăzi ți le iert.” Atunci i se dă catastiful faptelor sale bune.

Cât despre necredincioși și fățarnici, despre ei se strigă înaintea tuturor făpturilor:

„Aceștia sunt cei care au mințit despre Domnul lor! Blestemul lui Allah să fie asupra nedrepților!”¹⁷⁸

Aceasta se află în relatarea lui Ibn ʿUmar, convenită de al-Bukhārī și Muslim.

Socoteala îi privește pe toți oamenii, în afară de cei pe care Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — i-a exceptat: șaptezeci de mii din această comunitate, printre care ʿUkāsha ibn Miḥṣan. Ei intră în Rai fără socoteală și fără pedeapsă. Relatarea este convenită de al-Bukhārī și Muslim.¹⁷⁹

Aḥmad a transmis de la Thawbān o relatare atribuită Profetului, potrivit căreia fiecăruia dintre aceștia i se alătură șaptezeci de mii. Ibn Kathīr a spus că este o relatare autentică și a amintit dovezile care o întăresc.¹⁸⁰

Prima comunitate căreia i se cere socoteală este această comunitate, potrivit cuvintelor Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace:

„Noi suntem cei de pe urmă, dar cei dintâi în Ziua Învierii, cei între care se va judeca înaintea celorlalte făpturi.”¹⁸¹

Relatarea este convenită de al-Bukhārī și Muslim. Ibn Mājah a transmis de la Ibn ʿAbbās o relatare atribuită Profetului:

„Noi suntem ultima dintre comunități și cea dintâi căreia i se cere socoteală.”¹⁸²

Aceasta face parte din relatare.

Primul dintre drepturile lui Allah pentru care robului i se cere socoteală este rugăciunea, potrivit cuvintelor Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace:

„Primul lucru pentru care robului i se cere socoteală în Ziua Învierii este rugăciunea. Dacă ea este bună, toate celelalte fapte ale lui sunt bune; dacă ea este stricată, toate celelalte fapte ale lui sunt stricate.”¹⁸³

Al-Ṭabarānī a transmis-o în al-Awsaṭ. Al-Mundhirī a spus în al-Targhīb wa-l-Tarhīb, vol. 1, p. 246: „Lanțul ei nu are nimic rău, dacă Allah voiește.”

Primele pricini judecate între oameni sunt cele privitoare la vărsarea de sânge, potrivit cuvintelor Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace:

„Primele pricini judecate între oameni în Ziua Învierii sunt cele privitoare la vărsarea de sânge.”¹⁸⁴

Relatarea este convenită de al-Bukhārī și Muslim.

Balanțele

Al-mawāzīn este pluralul lui mīzān. În limbă, înseamnă ceea ce servește la măsurarea ușurătății și greutății lucrurilor. În Lege, este ceea ce Allah așază în Ziua Învierii pentru cântărirea faptelor robilor. Coranul, Sunna și consensul înaintașilor îl dovedesc. Allah Preaînaltul spune:

„Cei ale căror balanțe vor fi grele sunt cei izbânditori. Iar cei ale căror balanțe vor fi ușoare sunt cei care și-au pierdut sufletele, rămânând veșnic în Gheena.”¹⁸⁵

„În Ziua Învierii vom așeza balanțele dreptății și niciun suflet nu va fi nedreptățit cu nimic. Chiar de va fi greutatea unui bob de muștar, îl vom aduce. Noi suntem de ajuns pentru a cere socoteală.”¹⁸⁶

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Două rostiri sunt iubite de Cel Milostiv, ușoare pe limbă și grele în Balanță: «Slavă lui Allah și laudă Lui! Slavă lui Allah Cel Măreț!»”¹⁸⁷

Relatarea este convenită de al-Bukhārī și Muslim. Înaintașii sunt de acord asupra afirmării acestui lucru.

Este o balanță reală, cu două talere. Dovada este relatarea lui ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ de la Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — despre omul cu înscrisul, în care a spus:

„Sulurile sunt așezate într-un taler, iar înscrisul într-un taler.”¹⁸⁸

Aceasta face parte din relatarea transmisă de al-Tirmidhī și Ibn Mājah. Al-Albānī a spus că lanțul ei este autentic.

Învățații au avut păreri diferite: există o singură balanță sau mai multe? Unii au spus că sunt mai multe, după comunități, persoane ori fapte, fiindcă în Coran cuvântul apare numai la plural. Cât despre folosirea singularului în relatare, ea are în vedere specia.

Alții au spus că este o singură balanță, fiindcă în relatare apare la singular. Pluralul din Coran are în vedere lucrurile cântărite. Amândouă sunt posibile. Allah știe mai bine.

Ceea ce se cântărește este fapta, potrivit înțelesului vădit al versetului de mai înainte și al relatării care îl urmează.

S-a mai spus că se cântăresc foile faptelor, potrivit relatării despre omul cu înscrisul.

Și s-a spus că se cântărește însuși făptuitorul, potrivit relatării lui Abū Hurayra, în care Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„În Ziua Învierii va veni omul uriaș și gras, fără să cântărească înaintea lui Allah nici cât aripa unui țânțar.”

Apoi a spus: „Recitați:”

„Nu le vom da nicio greutate în Ziua Învierii.”¹⁸⁹ Relatarea este convenită de al-Bukhārī și Muslim.¹⁹⁰

Unii învățați au împăcat aceste texte spunând că toate se cântăresc sau că, în realitate, sunt cântărite foile. Întrucât ele sunt grele ori ușoare după faptele scrise în ele, cântărirea este ca și cum ar privi faptele. Cât despre cântărirea făptuitorului, se are în vedere rangul și cinstea lui. Aceasta este o împăcare frumoasă a textelor. Allah știe mai bine.

Deschiderea și împărțirea catastifelor

În limbă, al-nashr înseamnă deschiderea cărții ori răspândirea unui lucru. În Lege, înseamnă arătarea și împărțirea foilor faptelor în Ziua Învierii. Al-dawāwīn este pluralul lui dīwān, adică registrul în care sunt numărați ostașii și alții asemenea lor. În Lege, sunt foile în care îngerii au înregistrat faptele săvârșitorului.

Așadar, deschiderea și împărțirea catastifelor înseamnă arătarea foilor faptelor în Ziua Învierii. Ele zboară spre mâinile drepte și spre cele stângi. Aceasta este dovedită de Coran, de Sunna și de consensul comunității. Allah Preaînaltul spune:

„Cât despre cel căruia i se va da catastiful în dreapta, i se va cere o socoteală ușoară și se va întoarce bucuros la ai săi. Cât despre cel căruia i se va da catastiful pe la spate, va chema pieirea și va arde într-o vâlvătaie.”¹⁹¹

„Cât despre cel căruia i se va da catastiful în stânga, va spune: «De nu mi s-ar fi dat catastiful!»”¹⁹²

ʿĀʾisha — Allah să fie mulțumit de ea — l-a întrebat pe Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace:

„Vă veți aminti de familiile voastre?” El a spus: „În trei locuri nimeni nu își amintește de nimeni: la Balanță, până află dacă balanța îi este ușoară ori grea; la zborul foilor, până află unde îi ajunge catastiful, în dreapta, în stânga ori pe la spate; și la Pod, când este așezat peste mijlocul Gheenei, până când îl trece.”¹⁹³

Abū Dāwūd și al-Ḥākim au transmis-o, iar acesta a spus că este autentică potrivit condițiilor celor doi șeici. Musulmanii sunt de acord asupra afirmării acestui lucru.

Felul în care este primit catastiful

Credinciosul își primește catastiful în dreapta, se bucură, primește vestea cea bună și spune:

„Luați, citiți catastiful meu!”¹⁹⁴

Necredinciosul îl primește în stânga ori pe la spate, cheamă nenorocirea și pieirea și spune:

„De nu mi s-ar fi dat catastiful și de n-aș fi știut care îmi este socoteala!”¹⁹⁵

Bazinul

În limbă, al-ḥawḍ înseamnă adunare. Se spune că cineva adună apa când o strânge, iar cuvântul mai desemnează locul în care se adună apa. În Lege, este bazinul cu apă coborâtă din al-Kawthar, aflat pentru Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — în întinderile Zilei Învierii. Sunna transmisă pe numeroase căi îl dovedește, iar oamenii Sunnei sunt de acord asupra lui.

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Eu vă voi preceda la Bazin.”¹⁹⁶

Relatarea este convenită de al-Bukhārī și Muslim. Înaintașii, oamenii Sunnei, sunt de acord asupra lui. Muʿtaziliții au tăgăduit existența Bazinului.

Le răspundem prin două lucruri:

**1.** Relatările transmise pe numeroase căi de la Trimis — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace.

**2.** Consensul oamenilor Sunnei asupra lui.

Descrierea Bazinului

Lungimea lui este cât un drum de o lună, iar lățimea lui la fel. Colțurile lui sunt egale, iar vasele lui sunt asemenea stelelor cerului. Apa lui este mai albă decât laptele, mai dulce decât mierea și mai plăcută la miros decât moscul. În el se varsă două jgheaburi din Rai, unul din aur, iar celălalt din argint. La el vin credincioșii din comunitatea lui Muḥammad. Cine bea din el o singură dată nu va mai înseta niciodată. Toate acestea se află în cele două culegeri autentice ori în una dintre ele.¹⁹⁷

El există acum, potrivit cuvintelor sale — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace:

„Pe Allah, eu privesc acum către Bazinul meu!”¹⁹⁸

Al-Bukhārī a transmis relatarea. El este alimentat din al-Kawthar, potrivit cuvintelor sale — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace:

„Mi-a dat al-Kawthar, un râu din Rai care se varsă într-un bazin.”¹⁹⁹

Aḥmad a transmis-o. Ibn Kathīr a spus că lanțul și textul ei sunt bune.

Fiecare profet are un bazin, dar bazinul Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — este cel mai mare și cel mai măreț, iar la el vor veni cei mai mulți. Dovada este cuvântul Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace:

„Fiecare profet are un bazin, iar ei se întrec în privința mulțimii celor care vin la el. Eu nădăjduiesc să fiu cel la care vin cei mai mulți.”

Al-Tirmidhī a transmis-o și a numit-o gharīb. Ibn Abī al-Dunyā și Ibn Mājah au transmis de la Abū Saʿīd ceva asemănător. Relatarea are o slăbiciune, însă unii au declarat-o autentică datorită numărului căilor de transmitere.²⁰⁰

Podul

În limbă, al-ṣirāṭ înseamnă drum. În Lege, este podul întins deasupra Gheenei, pe care oamenii trec către Rai. El este dovedit de Coran, de Sunna și de spusele înaintașilor. Allah Preaînaltul spune:

„Nu este nimeni dintre voi care să nu ajungă la ea.”²⁰¹

ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Qatāda și Zayd ibn Aslam au explicat aceasta prin trecerea pe Pod. Alții, printre care Ibn ʿAbbās, au explicat-o prin intrarea în Foc, din care însă sunt salvați.

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Apoi podul este întins peste Gheena, mijlocirea este îngăduită și ei spun: «O, Allah, salvează, salvează!»”²⁰²

Relatarea este convenită de al-Bukhārī și Muslim. Oamenii Sunnei sunt de acord asupra afirmării lui.

Descrierea Podului

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a fost întrebat despre Pod și a spus:

„Este alunecos, face să lunece piciorul. Pe el se află cârlige, căngi și o plantă lată, cu spini încovoiați, care crește în Najd și se numește al-saʿdān.”²⁰³

Al-Bukhārī a transmis-o. Tot el a transmis de la Abū Hurayra:

„Pe el se află căngi asemenea spinilor de al-saʿdān, însă mărimea lor nu o știe decât Allah. Ele îi înhață pe oameni după faptele lor.”²⁰⁴

În Ṣaḥīḥ Muslim, Abū Saʿīd — Allah să fie mulțumit de el — a spus:

„Mi-a ajuns vestea că este mai subțire decât firul de păr și mai ascuțit decât sabia.”

Imamul Aḥmad a transmis ceva asemănător de la ʿĀʾisha — Allah să fie mulțumit de ea —, atribuit Profetului.²⁰⁵

Cine trece Podul și cum îl trece

Numai credincioșii trec Podul, potrivit faptelor lor. Dovada este relatarea lui Abū Saʿīd — Allah să fie mulțumit de el — de la Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — în care se spune:

„Credincioșii trec într-o clipită, ca fulgerul, ca vântul, ca păsările și ca cei mai iuți cai și cămile. Unul scapă nevătămat, altul este zgâriat și lăsat să treacă, iar altul este aruncat grămadă în Gheena.”²⁰⁶

Relatarea este convenită de al-Bukhārī și Muslim. În Ṣaḥīḥ Muslim se află:

„Faptele lor îi poartă înainte, iar Profetul vostru stă pe Pod și spune: «Doamne, salvează, salvează!» Aceasta continuă până când faptele robilor nu mai sunt de ajuns și vine omul care nu poate înainta decât târându-se.”²⁰⁷

Iar în Ṣaḥīḥ al-Bukhārī:

„Până când ultimul dintre ei trece fiind tras de-a lungul lui.”²⁰⁸

Dintre profeți, primul care trece Podul este Muḥammad — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace —, iar dintre comunități, comunitatea lui, potrivit cuvântului Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace:

„Eu și comunitatea mea vom fi primii care îl trec. În ziua aceea nu vor vorbi decât trimișii, iar ruga trimișilor va fi: «O, Allah, salvează, salvează!»”²⁰⁹

Al-Bukhārī a transmis relatarea.