Comentariu concis la „Strălucirea credinței”

Autorul — Allah să aibă milă de el — a amintit următoarele atribute ale lui Allah Preaînaltul. Le vom discuta în ordinea în care le-a prezentat.

Primul atribut: fața

Fața este afirmată despre Allah Preaînaltul prin dovezile Coranului, Sunnei și consensului înaintașilor.

Allah Preaînaltul spune:

„Va rămâne fața Domnului tău, înzestrată cu măreție și cinste.”²⁵

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — i-a spus lui Saʿd ibn Abī Waqqāṣ:

„Nu vei face nicio cheltuială căutând prin ea fața lui Allah fără să fii răsplătit pentru ea.”

Convenit de al-Bukhārī și Muslim.²⁶

Înaintașii au fost în consens asupra afirmării feței lui Allah Preaînaltul. Ea trebuie afirmată fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile. Este o față reală, care I se cuvine lui Allah. Cei care neagă atributele au interpretat-o drept răsplată. Le răspundem prin cele arătate la al patrulea principiu.

Al doilea atribut: cele două mâini

Cele două mâini fac parte dintre atributele lui Allah afirmate prin Coran, Sunna și consensul înaintașilor. Allah Preaînaltul spune:

„Dimpotrivă, ambele Sale mâini sunt întinse.”²⁷

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Mâna dreaptă a lui Allah este plină; nicio cheltuială nu o împuținează. Ea dăruiește neîncetat, noaptea și ziua.”

Până la cuvintele sale:

„În cealaltă mână a Sa se află strângerea; El înalță și coboară.”

Relatat de Muslim; al-Bukhārī a transmis același înțeles.²⁸

Înaintașii au fost în consens asupra afirmării celor două mâini ale lui Allah. Ele trebuie afirmate fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile. Sunt două mâini reale, care I se cuvin lui Allah Preaînaltul. Cei care neagă atributele le-au interpretat drept binefacere, putere și altele asemenea. Le răspundem prin cele arătate la al patrulea principiu și printr-un al patrulea argument: contextul cuprinde ceva care exclude în mod categoric o asemenea interpretare. De pildă, cuvintele Celui Preaînalt:

„Celuia pe care l-am creat cu ambele Mele mâini.”²⁹

Și cuvintele Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace:

„Iar în cealaltă mână a Sa se află strângerea.”

Formele în care este menționat atributul mâinilor și împăcarea lor

**Prima formă: singularul**, ca în cuvintele Celui Preaînalt:

„Binecuvântat este Cel în mâna Căruia se află stăpânirea.”³⁰

**A doua formă: dualul**, ca în cuvintele Celui Preaînalt:

„Dimpotrivă, ambele Sale mâini sunt întinse.”³¹

**A treia formă: pluralul**, ca în cuvintele Celui Preaînalt:

„Oare nu văd ei că le-am creat vite dintre cele făcute de mâinile Noastre?”³²

Aceste forme se împacă astfel: prima este un singular în construcție de anexare și, prin urmare, cuprinde tot ceea ce este afirmat despre mâna lui Allah; ea nu contrazice dualul. Pluralul este folosit pentru preamărire, fără să urmărească numărul propriu-zis de trei sau mai multe, și astfel nici el nu contrazice dualul. În plus, s-a spus că numărul minim desemnat de plural este doi. Dacă pluralul este înțeles în acest sens minim, nu există nicio contradicție între el și dual.

Al treilea atribut: sinele

Sinele (*nafs*) este afirmat despre Allah Preaînaltul prin Coran, Sunna și consensul înaintașilor. Allah Preaînaltul spune:

„Domnul vostru Și-a prescris Sieși milostivirea.”³³

El a relatat cuvintele lui ʿĪsā:

„Tu știi ce este în sinele meu, însă eu nu știu ce este în Sinele Tău.”³⁴

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Slavă lui Allah și laudă Lui, de câte ori este numărul făpturilor Sale, pe măsura mulțumirii Sale, a greutății Tronului Său și a cernelii cuvintelor Sale.”

Relatat de Muslim.³⁵

Înaintașii au fost în consens asupra afirmării acestui atribut în chipul care I se cuvine. El trebuie afirmat despre Allah fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile.

Al patrulea atribut: venirea

Venirea lui Allah pentru a judeca între robii Săi în Ziua Învierii este afirmată prin Coran, Sunna și consensul înaintașilor. Allah Preaînaltul spune:

„Și va veni Domnul tău.”³⁶

„Oare așteaptă ei altceva decât să vină Allah la ei?”³⁷

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus, într-un hadith lung:

„Până când, după ce nu mai rămâne decât cel care Îl adoră pe Allah, va veni la ei Domnul lumilor.”

Convenit de al-Bukhārī și Muslim.³⁸

Înaintașii au fost în consens asupra afirmării venirii lui Allah Preaînaltul. Ea trebuie afirmată fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile. Este o venire reală, care I se cuvine lui Allah Preaînaltul. Cei care neagă atributele au interpretat-o drept venirea poruncii Sale. Le răspundem prin cele arătate la al patrulea principiu.

Al cincilea atribut: mulțumirea

Mulțumirea este unul dintre atributele lui Allah afirmate prin Coran, Sunna și consensul înaintașilor. Allah Preaînaltul spune:

„Allah este mulțumit de ei, iar ei sunt mulțumiți de El.”³⁹

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Allah este mulțumit de robul care mănâncă și Îl laudă pentru aceasta ori bea și Îl laudă pentru aceasta.”

Relatat de Muslim.⁴⁰

Înaintașii au fost în consens asupra afirmării mulțumirii lui Allah Preaînaltul. Ea trebuie afirmată fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile. Este o mulțumire reală, care I se cuvine lui Allah Preaînaltul. Cei care neagă atributele au interpretat-o drept răsplată. Le răspundem prin cele arătate la al patrulea principiu.

Al șaselea atribut: iubirea

Iubirea este unul dintre atributele lui Allah afirmate prin Coran, Sunna și consensul înaintașilor. Allah Preaînaltul spune:

„Allah va aduce un neam pe care El îl iubește și care Îl iubește.”⁴¹

În ziua de la Khaybar, Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Mâine îi voi da stindardul unui bărbat care Îi iubește pe Allah și pe Trimisul Său și pe care Allah și Trimisul Său îl iubesc.”

Convenit de al-Bukhārī și Muslim.⁴²

Înaintașii au fost în consens asupra afirmării iubirii lui Allah: El iubește și este iubit. Acest lucru trebuie afirmat în sens real, fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile. Este o iubire reală, care I se cuvine lui Allah Preaînaltul. Cei care neagă atributele au interpretat-o drept răsplată. Le răspundem prin cele arătate la al patrulea principiu.

Al șaptelea atribut: mânia

Mânia este unul dintre atributele lui Allah afirmate prin Coran, Sunna și consensul înaintașilor. Allah Preaînaltul spune despre cel care ucide cu bună știință un credincios:

„Allah S-a mâniat pe el și l-a blestemat.”⁴³

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Allah a scris o înscriere care se află la El, deasupra Tronului: «Milostivirea Mea biruie mânia Mea.»”

Convenit de al-Bukhārī și Muslim.⁴⁴

Înaintașii au fost în consens asupra afirmării mâniei lui Allah. Ea trebuie afirmată fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile.

Este o mânie reală, care I se cuvine lui Allah. Cei care neagă atributele au interpretat-o drept răzbunare. Le răspundem prin cele arătate la al patrulea principiu și printr-un al patrulea argument: Allah Preaînaltul a deosebit mânia de răzbunare, spunând:

„Când Ne-au mâniat”

Adică: Ne-au provocat mânia. Apoi spune:

„Ne-am răzbunat pe ei.”⁴⁵

El a făcut astfel din răzbunare o urmare a mâniei, ceea ce arată că cele două sunt diferite.

Al optulea atribut: nemulțumirea

Nemulțumirea (*sakhaṭ*) este unul dintre atributele lui Allah afirmate prin Coran, Sunna și consensul înaintașilor. Allah Preaînaltul spune:

„Aceasta pentru că au urmat ceea ce a stârnit nemulțumirea lui Allah.”⁴⁶

Printre invocațiile Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — se afla:

„O, Allah, caut adăpost în mulțumirea Ta de nemulțumirea Ta și în ocrotirea Ta de pedeapsa Ta.”⁴⁷

Și hadithul continuă. Relatat de Muslim. Înaintașii au fost în consens asupra afirmării nemulțumirii lui Allah. Ea trebuie afirmată fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile. Este o nemulțumire reală, care I se cuvine lui Allah. Cei care neagă atributele au interpretat-o drept răzbunare. Le răspundem prin cele arătate la al patrulea principiu.

Al nouălea atribut: dezaprobarea

Dezaprobarea de către Allah a celui care o merită este afirmată prin Coran, Sunna și consensul înaintașilor. Allah Preaînaltul spune:

„Însă Allah a dezaprobat ieșirea lor.”⁴⁸

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Allah dezaprobă pentru voi vorbele deșarte, prea multe întrebări și risipirea averii.”

Relatat de al-Bukhārī.⁴⁹

Înaintașii au fost în consens asupra afirmării acestui atribut despre Allah. El trebuie afirmat fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile. Este o dezaprobare reală din partea lui Allah, care I se cuvine. Cei care neagă atributele au interpretat-o drept îndepărtare. Le răspundem prin cele arătate la al patrulea principiu.

Al zecelea atribut: coborârea

Coborârea lui Allah la cerul cel mai de jos este unul dintre atributele Sale afirmate prin Sunna și consensul înaintașilor. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Domnul nostru coboară la cerul cel mai de jos când mai rămâne ultima treime a nopții și spune: «Cine Mă cheamă, ca să-i răspund?»”

Și hadithul continuă. Convenit de al-Bukhārī și Muslim.⁵⁰

Înaintașii au fost în consens asupra afirmării coborârii lui Allah. Ea trebuie afirmată fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile. Este o coborâre reală, care I se cuvine lui Allah. Cei care neagă atributele au interpretat-o drept coborârea poruncii Sale, a milostivirii Sale ori a unui înger dintre îngerii Săi. Le răspundem prin cele arătate la al patrulea principiu și printr-un al patrulea argument: porunca și celelalte lucruri amintite nu pot spune: „Cine Mă cheamă, ca să-i răspund?” și așa mai departe.

Al unsprezecelea atribut: mirarea

Mirarea este unul dintre atributele lui Allah afirmate prin Coran, Sunna și consensul înaintașilor. Allah Preaînaltul spune:

„Dar Eu Mă mir, iar ei își bat joc.”⁵¹

Aceasta este potrivit citirii în care litera tāʾ are vocala *u*. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Domnul tău Se miră de tânărul care nu are înclinare spre necugetare.”

Relatat de Aḥmad. Se află în al-Musnad, 4/151, de la ʿUqba ibn ʿĀmir, ca relatare atribuită Profetului; în lanțul său se află Ibn Lahīʿa.

Înaintașii au fost în consens asupra afirmării mirării lui Allah. Ea trebuie afirmată fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile. Este o mirare reală, care I se cuvine lui Allah. Cei care neagă atributele au interpretat-o drept răsplătire. Le răspundem prin cele arătate la al patrulea principiu.

Mirarea este de două feluri. **Primul** provine din faptul că pricinile îi sunt necunoscute celui care se miră, astfel încât el rămâne uimit, socotește lucrul neobișnuit de mare și se miră de el. Acest fel este cu neputință despre Allah, fiindcă nimic nu-I este ascuns. **Al doilea** este pricinuit de abaterea unui lucru de la cele asemenea lui ori de la ceea ce ar trebui să fie, deși cel care se miră cunoaște pricina. Acesta este felul afirmat despre Allah Preaînaltul.

Al doisprezecelea atribut: râsul

Râsul este unul dintre atributele lui Allah afirmate prin Sunna și consensul înaintașilor. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Allah râde de doi bărbați, dintre care unul îl ucide pe celălalt, iar amândoi intră în Paradis.”

Continuarea hadithului este:

„Unul luptă pe calea lui Allah și este ucis; apoi Allah primește căința ucigașului, care moare și el martir.”

Convenit de al-Bukhārī și Muslim.⁵²

Înaintașii au fost în consens asupra afirmării râsului lui Allah. El trebuie afirmat fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile. Este un râs real, care I se cuvine lui Allah Preaînaltul. Cei care neagă atributele l-au interpretat drept răsplată. Le răspundem prin cele arătate la al patrulea principiu.

Al treisprezecelea atribut: înălțarea deasupra Tronului

Înălțarea lui Allah deasupra Tronului este unul dintre atributele Sale afirmate prin Coran, Sunna și consensul înaintașilor. Allah Preaînaltul spune:

„Cel Milostiv S-a înălțat deasupra Tronului.”⁵³

El a pomenit înălțarea Sa deasupra Tronului în șapte locuri din Coran. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Când Allah a hotărât creația, a scris la El, deasupra Tronului Său: «Milostivirea Mea a precedat mânia Mea.»”

Relatat de al-Bukhārī.⁵⁴

Într-o relatare transmisă de Abū Dāwūd în Sunan, Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Distanța dintre un cer și celălalt este de șaptezeci și unu, șaptezeci și doi ori șaptezeci și trei de ani.”

Până când a spus despre Tron:

„Între partea sa de jos și cea de sus este o distanță asemenea celei dintre un cer și celălalt, apoi Allah Preaînaltul este deasupra acestora.”

L-au transmis și al-Tirmidhī și Ibn Mājah.⁵⁵ Există în el un defect la care Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el — a răspuns în Tahḏīb Sunan Abī Dāwūd, vol. 7, p. 92–93.

Înaintașii au fost în consens asupra afirmării înălțării lui Allah deasupra Tronului Său. Ea trebuie afirmată fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile. Este o înălțare reală, însemnând a fi deasupra și statornicirea în chipul care I se cuvine lui Allah Preaînaltul. Cei care neagă atributele au interpretat-o drept luarea în stăpânire. Le răspundem prin cele arătate la al patrulea principiu și adăugăm un al patrulea argument: acest înțeles nu este cunoscut în limba arabă. Un al cincilea argument este că ar implica urmări false, precum aceea că Tronul nu ar fi fost în stăpânirea lui Allah, iar El l-ar fi luat în stăpânire ulterior. În limbajul obișnuit, Tronul este jilțul propriu regelui.

În terminologia revelației, este Tronul măreț deasupra căruia S-a înălțat Cel Milostiv, preamărită fie maiestatea Sa. El este cea mai înaltă și cea mai mare dintre făpturi. Allah l-a descris drept măreț, nobil și glorios.

Scaunul (*Kursī*) este diferit de Tron (*ʿArș*), fiindcă Tronul este cel deasupra căruia S-a înălțat Allah Preaînaltul, iar Scaunul este locul picioarelor Sale. Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — a spus:

„Scaunul este locul celor două picioare, iar măreția Tronului nu o poate măsura nimeni.”

Al-Ḥākim l-a relatat în al-Mustadrak și a spus: „Autentic potrivit condițiilor celor doi șeici, însă ei nu l-au transmis.”⁵⁶

Al paisprezecelea atribut: înălțimea

Înălțimea este unul dintre atributele lui Allah afirmate prin Coran, Sunna și consensul înaintașilor. Allah Preaînaltul spune:

„El este Cel Preaînalt, Cel Măreț.”⁵⁷

În rugăciune, atunci când se prosterna, Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — spunea:

„Slavă Domnului meu, Cel Preaînalt!”

Muslim a transmis aceasta din hadithul lui Ḥuḏayfa.⁵⁸

Înaintașii au fost în consens asupra afirmării înălțimii lui Allah. Ea trebuie afirmată fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile. Este o înălțime reală, care I se cuvine lui Allah. Ea se împarte în două: **înălțimea atributelor**, adică atributele Celui Preaînalt sunt sublime și nu au niciun neajuns, din niciun punct de vedere; dovada ei este cea arătată mai sus; și **înălțimea ființei**, adică ființa Celui Preaînalt este deasupra tuturor făpturilor Sale. Pe lângă cele arătate, dovada acesteia o constituie cuvintele Celui Preaînalt:

„Sunteți voi la adăpost de Cel din cer?”⁵⁹

Și cuvintele Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace:

„Domnul nostru, Allah, Cel din cer, sfânt este numele Tău!”

Și hadithul continuă. Relatat de Abū Dāwūd.⁶⁰ În lanțul său se află Ziyāda ibn Muḥammad, despre care al-Bukhārī a spus: „Relatările sale sunt respinse.”

Și întrebarea adresată de Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — roabei:

„Unde este Allah?” Ea a răspuns: „În cer.” El a spus: „Elibereaz-o, căci este credincioasă.”

Relatat de Muslim în istorisirea lui Muʿāwiya ibn al-Ḥakam.⁶¹

Și cuvintele Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — către Ḥuṣayn ibn ʿUbayd al-Khuzāʿī, tatăl lui ʿImrān ibn Ḥuṣayn:

„Lasă-i pe cei șase și adoră-L pe Cel din cer.”

Aceasta este formularea amintită de autor. În al-Iṣāba este menționată, din relatarea lui Ibn Khuzayma despre convertirea sa la islam, într-o altă formulare, care cuprinde confirmarea Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — față de spusele lui Ḥuṣayn:

„Șase pe pământ și unul în cer.”⁶²

Înaintașii au fost în consens asupra afirmării ființei lui Allah în cer. Acest lucru trebuie afirmat fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile. Cei care neagă atributele au negat faptul că Allah este, prin ființa Sa, în cer și l-au interpretat în sensul că stăpânirea, autoritatea și cele asemenea acestora se află în cer. Le răspundem prin cele arătate la al patrulea principiu și printr-un al patrulea argument: stăpânirea și autoritatea lui Allah se află și în cer, și pe pământ. **Al cincilea argument** este dovada rațiunii, deoarece înălțimea este un atribut de desăvârșire. **Al șaselea** este dovada firii înnăscute: făpturile sunt create cu recunoașterea firească a faptului că Allah este în cer.

Ce înseamnă că Allah este în cer

Înțelesul corect al faptului că Allah este în cer este că Allah Preaînaltul este deasupra cerului. Așadar, prepoziția fī („în”) are sensul de ʿalā („deasupra”), fără să exprime cuprinderea într-un loc, deoarece cerul nu Îl cuprinde pe Allah. Sau înseamnă că El este în înălțime: în acest caz, samāʾ („cer”) înseamnă înălțimea, nu cerul zidit.

O precizare

Autorul — Allah să aibă milă de el — a menționat că, potrivit unei relatări din unele cărți vechi, printre semnele Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — și ale însoțitorilor săi se numără faptul că se prosternează pe pământ și susțin că Dumnezeul lor este în cer. Această relatare nu este autentică: nu are un lanț de transmitere; credința în înălțimea lui Allah și prosternarea înaintea Lui nu sunt specifice numai acestei comunități, iar ceea ce nu îi este specific nu poate constitui un semn al ei; de asemenea, exprimarea prin verbul „a pretinde” în această privință nu constituie o laudă, deoarece acest verb este folosit cel mai adesea pentru ceea ce este îndoielnic.

Răspunsul imamului Mālik

Mālik era fiul lui Anas, fiul lui Mālik. Tatăl său nu era Anas ibn Mālik, însoțitorul Profetului, ci altă persoană. Bunicul lui Mālik se număra printre cei de seamă din generația urmașilor însoțitorilor, iar străbunicul său era dintre însoțitori. Mālik s-a născut în anul 93 H, la Medina, și a murit tot acolo, în anul 179 H. El a trăit în vremea generației de după urmașii însoțitorilor.

Mālik a fost întrebat: „Abū ʿAbd Allāh! [Allah spune:]

«Cel Milostiv S-a înălțat deasupra Tronului.»

Cum S-a înălțat?” El — Allah să aibă milă de el — a răspuns: „Înălțarea nu este necunoscută”, adică înțelesul ei este cunoscut: a fi deasupra și statornicirea. „Modalitatea nu poate fi cuprinsă de rațiune”, adică felul înălțării nu poate fi înțeles prin rațiune, deoarece Allah Preaînaltul este prea măreț și prea înalt pentru ca mințile să poată cuprinde modalitatea atributelor Sale. „Credința în ea”, adică în înălțare, „este obligatorie”, deoarece ea este menționată în Carte și în Sunnah. „Întrebarea despre ea”, adică despre modalitate, „este o inovație”, deoarece o asemenea întrebare nu era pusă în vremea Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — și a însoțitorilor săi. Apoi a poruncit ca cel care întrebase să fie scos din moschee, temându-se că i-ar putea tulbura pe oameni în credința lor și sancționându-l prin îndepărtarea de la adunările de învățătură.

Al cincisprezecelea atribut: vorbirea

Vorbirea este unul dintre atributele lui Allah, afirmat pentru El prin Carte, Sunnah și consensul înaintașilor. Allah Preaînaltul spune:

„Și Allah i-a vorbit lui Mūsā în mod nemijlocit.”⁶³

Și spune:

„Printre ei sunt cei cărora Allah le-a vorbit.”⁶⁴

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Când Allah voiește să reveleze porunca Sa, El rostește revelația.”

L-au consemnat Ibn Khuzayma, Ibn Jarīr și Ibn Abī Ḥātim.⁶⁵

Înaintașii au fost în consens asupra afirmării vorbirii lui Allah. Ea trebuie afirmată pentru El fără denaturare, negare, precizarea modalității ori egalare cu făpturile. Este o vorbire reală, potrivită lui Allah, legată de voința Sa, alcătuită din litere și sunete care se aud.

Dovada că este legată de voința Sa este cuvântul Celui Preaînalt:

„Iar când Mūsā a venit la întâlnirea hotărâtă de Noi și Domnul său i-a vorbit…”⁶⁶

Vorbirea a avut loc după venirea lui Mūsā, ceea ce arată că este legată de voința Celui Preaînalt.

Dovada că este alcătuită din litere este cuvântul Celui Preaînalt:

„O, Mūsā! Eu sunt Domnul tău.”⁶⁷

Aceste cuvinte sunt alcătuite din litere și sunt vorbirea lui Allah. Dovada că ea are sunet este cuvântul Celui Preaînalt:

„L-am chemat din partea dreaptă a Muntelui și l-am apropiat, vorbindu-i în taină.”⁶⁸

Chemarea și vorbirea în taină nu pot avea loc decât cu sunet. De la ʿAbd Allāh ibn Unays s-a relatat că Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Allah va aduna făpturile și le va chema cu un glas pe care cel îndepărtat îl aude la fel ca cel apropiat: «Eu sunt Regele! Eu sunt Judecătorul!»”

Al-Bukhārī l-a menționat fără lanțul complet, folosind o formulare care nu afirmă categoric transmiterea.⁶⁹ În Fatḥ al-bārī a spus: autorul l-a consemnat în al-Adab al-mufrad; Aḥmad și Abū Yaʿlā l-au consemnat în Musnad-urile lor și a menționat pentru el alte două căi de transmitere.⁷⁰

Vorbirea lui Allah Preaînaltul este veșnică în privința categoriei sale, iar rostirile sale individuale au loc atunci când El voiește. Faptul că este veșnică în privința categoriei înseamnă că Allah a vorbit dintotdeauna și va vorbi mereu: vorbirea nu a apărut la El după ce nu existase. Faptul că rostirile individuale au loc atunci când El voiește înseamnă că fiecare vorbire a Sa — adică o anumită rostire — are loc la un moment dat, deoarece este legată de voința Sa: ori de câte ori voiește, El rostește ceea ce voiește și cum voiește.

Cei care se împotrivesc oamenilor Sunnei în privința vorbirii lui Allah

În privința vorbirii lui Allah, mai multe grupări s-au împotrivit oamenilor Sunnei. Menționăm două dintre ele. **Prima grupare: jahmiții.** Ei au spus: vorbirea nu este unul dintre atributele lui Allah, ci o făptură dintre făpturile Sale, pe care Allah o creează în aer sau în locul din care este auzită. Atribuirea ei lui Allah este atribuirea unei făpturi Creatorului ori una de cinstire, ca în expresiile „cămila lui Allah” și „Casa lui Allah”.

Le răspundem astfel: **1.** Această afirmație contrazice consensul înaintașilor. **2.** Ea contrazice rațiunea: vorbirea este atributul celui care vorbește, nu un lucru de sine stătător, despărțit de vorbitor.

**3.** Mūsā L-a auzit pe Allah spunând:

„Eu sunt Allah! Nu există alt dumnezeu în afară de Mine; așadar, adoră-Mă!”⁷¹

Este cu neputință ca altcineva decât Allah — Slavă Lui, Preaînaltul — să spună aceasta.

**A doua grupare: așʿariții.** Ei au spus: vorbirea lui Allah este un înțeles care există în El, fără să fie legat de voința Sa; aceste litere și sunete auzite sunt create pentru a exprima înțelesul care există în Allah.

Le răspundem astfel: **1.** Această afirmație contrazice consensul înaintașilor. **2.** Ea contrazice dovezile: acestea arată că vorbirea lui Allah este auzită, iar ceea ce se aude este sunetul; un înțeles lăuntric nu se aude. **3.** Ea contrazice înțelesul obișnuit al vorbirii: vorbirea cunoscută este ceea ce rostește vorbitorul, nu ceea ce ține ascuns în sine.

Comentarii la cuvintele autorului din capitolul despre vorbire

Afirmația sa „vorbește cu o vorbire veșnică” înseamnă că aceasta este veșnică în privința categoriei sale, iar rostirile sale individuale au loc atunci când El voiește. Numai acest înțeles este potrivit cu doctrina oamenilor Sunnei și ai comunității, chiar dacă, la prima vedere, exprimarea sa arată că vorbirea ar fi veșnică atât în privința categoriei, cât și a rostirilor individuale.

Afirmația sa „Mūsā a auzit-o fără mijlocitor” este susținută de cuvântul Celui Preaînalt:

„Eu te-am ales; ascultă, așadar, ceea ce se revelează!”⁷²

Afirmația sa „Jibrīl a auzit-o” este susținută de cuvântul Celui Preaînalt:

„Spune: «Duhul Sfânt l-a coborât de la Domnul tău.»”⁷³

Afirmația sa „și cei cărora El le-a îngăduit dintre îngerii și trimișii Săi”: în privința îngerilor, Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Însă, atunci când Domnul nostru hotărăște un lucru, purtătorii Tronului Îi aduc slavă. Apoi Îi aduc slavă locuitorii cerului aflați lângă ei, până când slăvirea ajunge la locuitorii cerului cel mai apropiat. Cei aflați lângă purtătorii Tronului îi întreabă pe aceștia: «Ce a spus Domnul vostru?»⁷⁴ Iar ei îi înștiințează.”

Relatarea a fost consemnată de Muslim.⁷⁵

În privința trimișilor, s-a dovedit că Allah i-a vorbit lui Muḥammad — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — în noaptea înălțării la cer.

Afirmația sa „El — Slavă Lui — le vorbește credincioșilor, iar ei Îi vorbesc Lui” este susținută de relatarea lui Abū Saʿīd al-Khudrī, potrivit căreia Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Allah le spune locuitorilor Paradisului: «O, locuitori ai Paradisului!» Ei răspund: «Răspundem chemării Tale, Domnul nostru, și Îți stăm la dispoziție!»”

Relatare consemnată de al-Bukhārī și Muslim.⁷⁶

Afirmația sa „El le îngăduie să Îl viziteze, iar ei Îl vizitează” este susținută de relatarea lui Abū Hurayra, potrivit căreia Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Când locuitorii Paradisului vor intra în el, vor fi așezați potrivit faptelor lor. Apoi li se va îngădui, într-un răstimp corespunzător zilei de vineri dintre zilele acestei lumi, să Îl viziteze pe Domnul lor.”

Ibn Mājah și al-Tirmiḏī l-au relatat, iar acesta din urmă a spus: „Este gharīb.”⁷⁷ Al-Albānī l-a declarat slab.

Afirmația sa „Ibn Masʿūd a spus”:

„Când Allah rostește revelația, locuitorii cerului aud glasul Său.”

„Aceasta s-a relatat și de la Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace.” Nu am găsit relatarea lui Ibn Masʿūd cu această formulare. Ibn Khuzayma a menționat în Cartea Unicității lui Allah căile ei de transmitere, cu mai multe formulări, printre care:

„Locuitorii cerurilor aud în ceruri un sunet răsunător.”

În ce privește relatarea atribuită Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — ea provine din hadithul lui al-Nawwās ibn Samʿān:

„Când Allah voiește să reveleze porunca Sa, El rostește revelația. Când vorbește, cerurile sunt cuprinse de un cutremur — sau a spus: de un tremur puternic — din teamă de Allah. Când locuitorii cerurilor aud aceasta, cad fără cunoștință…”⁷⁸

L-au relatat Ibn Khuzayma și Ibn Abī Ḥātim.⁷⁹