Comentariu concis la „Strălucirea credinței”

Lucrurile cunoscute prin revelație sunt toate cele dovedite prin ceea ce s-a transmis, adică pe calea Legii, în care rațiunea nu are un rol independent. Toate relatările autentice de la Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — sunt adevărate și trebuie crezute, fie că le-am văzut prin simțurile noastre, fie că ne sunt ascunse, fie că le-am cuprins cu mintea, fie că nu le-am cuprins, potrivit cuvântului Celui Preaînalt:

„Noi te-am trimis cu adevărul, ca vestitor de bine și prevenitor; tu nu vei fi întrebat despre locuitorii Iadului.”¹²⁵

Autorul a menționat mai multe asemenea lucruri.

Primul lucru: călătoria de noapte și înălțarea la cer

În limbă, isrāʾ înseamnă a duce pe cineva noaptea; s-a mai spus că are sensul de „a călători noaptea”. În Lege, înseamnă că Jibrīl l-a dus pe Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — de la Mecca la Bayt al-Maqdis, potrivit cuvântului Celui Preaînalt:

„Slavă Celui care l-a dus pe robul Său noaptea, de la Moscheea cea Sfântă la Moscheea cea Îndepărtată!”¹²⁶

În limbă, miʿrāj înseamnă mijlocul prin care se urcă, adică o scară. În Lege, înseamnă scara prin care Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a fost înălțat de la pământ la cer, potrivit cuvintelor Celui Preaînalt:

„Pe steaua când apune! Tovarășul vostru nu a rătăcit și nici nu s-a abătut.”¹²⁷

Până la cuvintele Sale:

„El a văzut unele dintre semnele cele mai mari ale Domnului său.”¹²⁸

Potrivit majorității învățaților, cele două s-au petrecut în aceeași noapte. Învățații au păreri diferite despre data lor. Printr-un lanț întrerupt, de la Ibn ʿAbbās și Jābir — Allah să fie mulțumit de ei — s-a relatat că a fost în noaptea de luni, 12 Rabīʿ al-awwal, fără să precizeze anul. A relatat-o Ibn Abī Șayba.

De la al-Zuhrī și ʿUrwa s-a relatat că a fost cu un an înainte de emigrare. Al-Bayhaqī a consemnat aceasta; în acest caz, ar fi fost în Rabīʿ al-awwal, însă ei nu au precizat noaptea. Ibn Saʿd și alții au spus același lucru, iar al-Nawawī l-a afirmat categoric. De la al-Suddī s-a relatat că a fost cu șaisprezece luni înainte de emigrare. Al-Ḥākim a relatat aceasta; în acest caz, ar fi fost în Ḏū al-qaʿda. S-a mai spus: cu trei ani înainte de emigrare; s-a mai spus: cu cinci; și s-a mai spus: cu șase.

S-a petrecut în stare de veghe, nu în vis, deoarece qurayșiții l-au socotit un lucru nemaiauzit și l-au tăgăduit. Dacă ar fi fost un vis, nu l-ar fi tăgăduit, căci visele nu sunt tăgăduite.

Relatarea sa este că Jibrīl a primit de la Allah porunca să îl ducă pe Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — pe al-Burāq până la Bayt al-Maqdis, apoi să îl înalțe la cerurile de sus, cer după cer. A ajuns până într-un loc în care a auzit scârțâitul condeielor. Allah i-a făcut obligatorii cele cinci rugăciuni; i s-au arătat Paradisul și Focul, s-a întâlnit cu nobilii profeți și i-a condus în rugăciune. Apoi s-a întors la Mecca și le-a povestit oamenilor ceea ce văzuse. Necredincioșii l-au socotit mincinos, credincioșii l-au crezut, iar alții au șovăit în privința lui.

Al doilea lucru: venirea îngerului morții la Mūsā

Îngerul morții a venit sub înfățișarea unui om la profetul lui Allah Mūsā — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — ca să îi ia sufletul. Mūsā l-a lovit, scoțându-i ochiul. Îngerul s-a întors la Allah și a spus: „M-ai trimis la un rob care nu vrea moartea.” Allah i-a redat ochiul și a spus: „Întoarce-te la el și spune-i să își pună mâna pe spinarea unui taur. Pentru fiecare fir de păr pe care îl acoperă mâna sa va avea un an.” Mūsā a întrebat: „Și după aceea?” El a răspuns: „Apoi moartea.” Mūsā a spus: „Atunci, acum.” L-a rugat pe Allah să îl apropie de pământul sfânt până la o aruncătură de piatră. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus: „Dacă aș fi acolo, v-aș arăta mormântul său, lângă drum, la duna roșie.”

Această relatare este dovedită în cele două Ṣaḥīḥ-uri.¹²⁹

Autorul a inclus această întâmplare în lucrarea de credință deoarece unii inovatori au negat-o, motivând că ar fi cu neputință ca Mūsā să lovească un înger. Le răspundem că îngerul a venit la Mūsā sub înfățișarea unui om pe care Mūsā nu îl cunoștea și i-a cerut sufletul. Firea omenească îl îndeamnă pe cel vizat să se apere. Dacă Mūsā ar fi știut că este un înger, nu l-ar fi lovit. De aceea, a doua oară i s-a supus, când a venit cu o dovadă că era trimis de Allah: oferirea unui răgaz de atâția ani câte fire de păr ale taurului ar fi acoperit mâna sa.

Al treilea lucru: semnele Ceasului

Așrāṭ este pluralul lui șaraṭ, care în limbă înseamnă „semn”. Sāʿa înseamnă în limbă timpul ori momentul prezent; aici desemnează Învierea. În Lege, semnele Ceasului sunt semnele care arată apropierea Zilei Învierii. Allah Preaînaltul spune:

„Oare așteaptă ei altceva decât Ceasul, să vină asupra lor pe neașteptate? Semnele lui au venit deja.”¹³⁰

Dintre semnele Ceasului, autorul a menționat cele ce urmează.

1. Apariția lui al-Dajjāl

În limbă, dajjāl este o formă de intensificare derivată din dajl, care înseamnă minciună și înșelăciune. În Lege, el este un om înșelător care va apărea la sfârșitul vremurilor și va pretinde că este Domnul. Apariția lui este dovedită prin Sunnah și consens. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Spuneți: «O, Allah! Caut adăpost la Tine de pedeapsa Gheenei, caut adăpost la Tine de pedeapsa mormântului, caut adăpost la Tine de încercarea falsului Mesia și caut adăpost la Tine de încercarea vieții și a morții.»”

Relatat de Muslim.¹³¹ Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — cerea ocrotire împotriva lui în rugăciune. Relatare consemnată de al-Bukhārī și Muslim.¹³²

Musulmanii au fost în consens asupra apariției lui. Relatarea despre el este că va apărea pe un drum dintre Șām și Irak și îi va chema pe oameni să îl adore. Cei mai mulți dintre cei care îl urmează sunt evrei, femei și beduini. Îl vor urma șaptezeci de mii de evrei din Iṣfahān. Va străbate tot pământul asemenea ploii purtate de vânt, în afară de Mecca și Medina, în care nu i se va îngădui să intre. Va rămâne patruzeci de zile: o zi cât un an, o zi cât o lună, o zi cât o săptămână, iar celelalte zile, ca de obicei. Va fi orb la un ochi, iar între ochii săi vor fi scrise literele kāf, fāʾ și rāʾ, pe care le va citi numai credinciosul. Va constitui o mare încercare: va porunci cerului și va ploua, iar pământului și va rodi. Va avea cu el un paradis și un foc; paradisul său este foc, iar focul său este paradis.

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a avertizat asupra lui și a spus:

„Cine aude despre el să stea departe de el. Iar cine îl întâlnește să recite asupra lui primele versete din Sūrat al-Kahf” — sau: „cu primele versete din Sūrat al-Kahf”.¹³³

2. Coborârea lui ʿĪsā ibn Maryam

Coborârea lui ʿĪsā ibn Maryam este dovedită prin Carte, Sunnah și consensul musulmanilor. Allah Preaînaltul spune:

„Nu va fi niciunul dintre oamenii Cărții care să nu creadă în el înainte de moartea sa.”¹³⁴

Adică înainte de moartea lui ʿĪsā, când va coborî, așa cum a explicat Abū Hurayra. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Pe Allah, ʿĪsā ibn Maryam va coborî negreșit ca judecător drept!”

Relatare consemnată de al-Bukhārī și Muslim.¹³⁵

Musulmanii au fost în consens asupra coborârii sale. El va coborî la minaretul alb din răsăritul Damascului, punându-și palmele pe aripile a doi îngeri. Orice necredincios care va simți mirosul suflării sale va muri, iar suflarea sa va ajunge până unde îi ajunge privirea. Îl va urmări pe al-Dajjāl până îl va ajunge la poarta Ludd și îl va ucide. Va sfărâma crucea și va înlătura jizya. Prosternarea va fi una singură, pentru Allah, Stăpânul lumilor; va împlini ḥajj și ʿumra. Toate acestea sunt dovedite în Ṣaḥīḥ Muslim, iar unele și în ambele Ṣaḥīḥ-uri.¹³⁶

Imamul Aḥmad și Abū Dāwūd au relatat că, după uciderea lui al-Dajjāl, ʿĪsā va mai rămâne patruzeci de ani, apoi va muri, iar musulmanii vor face rugăciunea funerară pentru el.¹³⁷ Al-Bukhārī a menționat în lucrarea sa de istorie că va fi îngropat alături de Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace.¹³⁸ Allah știe cel mai bine.

3. Yaʾjūj și Maʾjūj

Yaʾjūj și Maʾjūj sunt două nume străine sau două nume arabe derivate din maʾj, care înseamnă frământare, ori din arșița și întețirea focului. Sunt două neamuri dintre urmașii lui Ādam, care există, potrivit dovezii din Carte și Sunnah. În istorisirea despre Ḏū al-Qarnayn, Allah Preaînaltul spune:

„Până când a ajuns între cei doi munți, a găsit în apropierea lor un neam care abia înțelegea vorbele. Ei au spus: «O, Ḏū al-Qarnayn! Yaʾjūj și Maʾjūj răspândesc stricăciunea pe pământ. Să îți dăm noi o plată ca să ridici între noi și ei un stăvilar?»”¹³⁹

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„În Ziua Învierii, Allah va spune: «O, Ādam! Ridică-te și trimite-i, dintre urmașii tăi, pe cei sortiți Focului.»”

Până la cuvintele Trimisului lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace:

„Primiți vestea cea bună: dintre voi va fi unul, iar dintre Yaʾjūj și Maʾjūj, o mie.”

L-au consemnat în cele două Ṣaḥīḥ-uri.¹⁴⁰

Ieșirea lor, care se numără printre semnele Ceasului, încă nu a avut loc, dar începuturile ei au apărut în vremea Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace. În cele două Ṣaḥīḥ-uri s-a dovedit că Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Astăzi s-a deschis în stăvilarul lui Yaʾjūj și Maʾjūj o deschizătură cât aceasta.”

Și a făcut un cerc cu degetul mare și cu cel de lângă el.¹⁴¹

Ieșirea lor este dovedită prin Carte și Sunnah. Allah Preaînaltul spune:

„Până când Yaʾjūj și Maʾjūj vor fi lăsați să iasă și se vor repezi de pe fiecare înălțime, iar făgăduința cea adevărată se va apropia.”¹⁴²

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Ceasul nu va veni până când nu veți vedea înaintea lui zece semne.”

A menționat fumul, al-Dajjāl, fiara, răsăritul soarelui de la apus, coborârea lui ʿĪsā ibn Maryam, Yaʾjūj și Maʾjūj, trei scufundări ale pământului — una în răsărit, una în apus și una în Peninsula Arabică — și, la urmă, un foc care va ieși din Yemen și îi va mâna pe oameni spre locul adunării lor.

Relatat de Muslim.¹⁴³

Povestea lor apare în hadithul lui al-Nawwās ibn Samʿān. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus despre ʿĪsā ibn Maryam, după uciderea lui al-Dajjāl:

„Pe când se afla astfel, Allah i-a revelat lui ʿĪsā: «Am scos niște robi ai Mei cu care nimeni nu are putere să lupte. Adăpostește-i pe robii Mei pe muntele Ṭūr.» Allah îi va trimite pe Yaʾjūj și Maʾjūj, iar ei se vor repezi de pe fiecare înălțime. Cei dintâi vor trece pe lângă lacul Ṭabariyya și vor bea apa din el; cei din urmă vor trece și vor spune: «Aici a fost cândva apă.» Vor merge până vor ajunge la muntele al-Khamar, muntele de la Bayt al-Maqdis, și vor spune: «I-am ucis pe cei de pe pământ. Haideți să îi ucidem și pe cei din cer!» Își vor arunca săgețile spre cer, iar Allah le va trimite înapoi săgețile înroșite de sânge. Profetul lui Allah și însoțitorii săi vor fi împresurați până când un cap de taur va fi pentru unul dintre ei mai de preț decât o sută de dinari pentru unul dintre voi astăzi. Profetul lui Allah ʿĪsā și însoțitorii săi Îl vor ruga stăruitor pe Allah, iar Allah va trimite asupra lor viermi la gâturi; dimineața, toți vor fi morți, ca și cum ar fi murit un singur om. Apoi profetul lui Allah ʿĪsā și însoțitorii săi vor coborî pe pământ și nu vor găsi niciun loc cât o palmă care să nu fie plin de grăsimea și duhoarea lor. Profetul lui Allah ʿĪsā și însoțitorii săi Îl vor ruga stăruitor pe Allah, iar Allah va trimite asupra lor păsări ale căror gâturi sunt ca gâturile cămilelor cu două cocoașe. Acestea îi vor căra și îi vor arunca unde voiește Allah.”

Relatat de Muslim.¹⁴⁴

4. Ieșirea fiarei

În limbă, dābba desemnează orice vietate care umblă pe pământ. Aici este vorba despre fiara pe care Allah o va scoate cu puțin înainte de venirea Ceasului. Ieșirea ei este dovedită prin Coran și Sunnah. Allah Preaînaltul spune:

„Când cuvântul se va împlini împotriva lor, vom scoate pentru ei din pământ o fiară care le va vorbi, căci oamenii nu au avut certitudine în semnele Noastre.”¹⁴⁵

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Ceasul nu va veni până când nu veți vedea înaintea lui zece semne.”

A menționat printre ele și fiara. Relatat de Muslim.¹⁴⁶

În Coran și în Sunnah autentică nu există nimic care să arate locul ieșirii acestei fiare ori înfățișarea ei. În această privință s-au transmis relatări a căror autenticitate este discutabilă. Din înțelesul vădit al Coranului reiese că este o fiară care îi avertizează pe oameni despre apropierea pedepsei și a pieirii. Allah știe cel mai bine.

5. Răsăritul soarelui de la apus

Răsăritul soarelui de la apus este dovedit prin Carte și Sunnah. Allah Preaînaltul spune:

„În ziua în care vor veni unele dintre semnele Domnului tău, unui suflet nu îi va folosi credința dacă nu a crezut mai înainte ori nu a dobândit vreun bine prin credința sa.”¹⁴⁷

Prin aceasta se înțelege răsăritul soarelui de la apus. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Ceasul nu va veni până când soarele nu va răsări de la apus. Când va răsări și oamenii îl vor vedea, vor crede cu toții. Atunci unui suflet nu îi va folosi credința dacă nu a crezut mai înainte ori nu a dobândit vreun bine prin credința sa.”

Relatare consemnată de al-Bukhārī și Muslim.¹⁴⁸

Încercarea mormântului

În limbă, fitna înseamnă încercare. Încercarea mormântului este întrebarea celui mort despre Domnul său, religia sa și profetul său. Ea este dovedită prin Carte și Sunnah. Allah Preaînaltul spune:

„Allah îi întărește pe cei care cred prin cuvântul statornic, în viața acestei lumi și în Viața de Apoi.”¹⁴⁹

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Când musulmanul este întrebat în mormânt, mărturisește că nu există alt dumnezeu demn de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah. Acesta este sensul cuvântului Celui Preaînalt: «Allah îi întărește pe cei care cred prin cuvântul statornic, în viața acestei lumi și în Viața de Apoi.»”¹⁵⁰

Relatare consemnată de al-Bukhārī și Muslim.¹⁵¹

Cei care întreabă sunt doi îngeri, potrivit cuvântului Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace:

„Când robul este pus în mormânt și însoțitorii săi se îndepărtează, el le aude zgomotul pașilor. A spus: vin la el doi îngeri și îl așază în șezut.”

Relatat de Muslim.¹⁵² Numele lor sunt Munkar și Nakīr, așa cum a relatat al-Tirmiḏī de la Abū Hurayra, atribuind relatarea Profetului. El a spus: „Este ḥasan gharīb.”¹⁵³ Al-Albānī a spus: „Lanțul său este ḥasan și îndeplinește condițiile lui Muslim.”

Întrebarea îi privește în general pe cei cărora li se adresează obligațiile religioase, credincioși și necredincioși, din această comunitate și din altele, potrivit opiniei corecte. În privința celor cărora nu li se adresează obligațiile religioase există o divergență de opinii. Din cuvintele lui Ibn al-Qayyim din al-Rūḥ reiese că el preferă opinia că vor fi întrebați. Face excepție martirul, potrivit unei relatări consemnate de al-Nasāʾī.¹⁵⁴ Face excepție și cel care moare păzind hotarele pe calea lui Allah, potrivit unei relatări consemnate de Muslim.¹⁵⁵

Pedeapsa sau desfătarea din mormânt

Pedeapsa ori desfătarea din mormânt sunt dovedite prin înțelesul vădit al Coranului, prin relatările explicite ale Sunnei și prin consensul oamenilor Sunnei. Allah Preaînaltul spune în sura al-Wāqiʿa:

„Atunci de ce, când sufletul ajunge la gât, iar voi priviți în clipa aceea…”¹⁵⁶

Până la cuvintele Sale:

„…să îl aduceți înapoi, dacă spuneți adevărul? Iar dacă el este dintre cei apropiați, va avea odihnă, mireasmă plăcută și o Grădină a desfătării.”¹⁵⁷

Și până la sfârșitul surei. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — cerea ocrotirea lui Allah de pedeapsa mormântului și i-a poruncit comunității sale să facă aceasta. În cunoscuta relatare a lui al-Barāʾ ibn ʿĀzib despre încercarea din mormânt, Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus despre credincios:

„Atunci un vestitor din cer strigă: «Robul Meu a spus adevărul! Așterneți-i din Rai, îmbrăcați-l din Rai și deschideți-i o poartă către Rai!» La el ajung adierea și mireasma lui, iar mormântul îi este lărgit cât cuprinde privirea.”

Iar despre necredincios a spus:

„Atunci un vestitor din cer strigă: «Robul Meu a mințit! Așterneți-i din Foc și deschideți-i o poartă către Foc!» La el ajung dogoarea și vântul lui arzător, iar mormântul i se strâmtează până când coastele i se întrepătrund.”

Aceasta face parte din relatarea transmisă de Aḥmad și Abū Dāwūd.¹⁵⁸

Înaintașii și oamenii Sunnei sunt de acord asupra afirmării pedepsei și desfătării din mormânt. Ibn al-Qayyim a amintit aceasta în cartea al-Rūḥ.

Cei care neagă credința au tăgăduit pedeapsa mormântului, invocând faptul că, dacă am deschide mormântul, am găsi mortul așa cum era.

Le răspundem prin două lucruri:

**1.** Dovezile din Coran și Sunna, precum și consensul înaintașilor asupra acestui lucru.

**2.** Stările Vieții de Apoi nu se măsoară după stările acestei lumi. Pedeapsa sau desfătarea din mormânt nu sunt percepute în această lume.

Pedeapsa sau desfătarea din mormânt privesc sufletul ori trupul?

Șeicul Islamului, Ibn Taymiyya, a spus: „Învățătura înaintașilor comunității și a imamilor ei este că pedeapsa ori desfătarea ajung atât la sufletul mortului, cât și la trupul lui; că, după despărțirea de trup, sufletul continuă să existe, desfătându-se ori fiind pedepsit; și că uneori se unește cu trupul, care are parte împreună cu el de desfătare sau de pedeapsă.”

Suflarea în Trâmbiță

Suflarea are un înțeles cunoscut. În limbă, al-ṣūr înseamnă corn. În Lege, este un corn uriaș pe care Isrāfīl îl ține la gură, așteptând clipa în care i se va porunci să sufle în el. Isrāfīl este unul dintre îngerii cei nobili care poartă Tronul. Vor fi două suflări:

**1. Suflarea înspăimântării.** Când se suflă astfel, oamenii se înspăimântă și cad răpuși, în afară de cei pe care îi voiește Allah.

**2. Suflarea învierii.** Când se suflă astfel, ei sunt înviați și se ridică din morminte.

Suflarea în Trâmbiță este dovedită de Coran, de Sunna și de consensul comunității. Allah Preaînaltul spune:

„Și se va sufla în Trâmbiță, iar cei din ceruri și cei de pe pământ vor cădea răpuși, în afară de cei pe care îi va voi Allah. Apoi se va sufla în ea încă o dată și iată-i în picioare, privind!”¹⁵⁹

Și spune:

„Și se va sufla în Trâmbiță și iată-i ieșind grabnic din morminte către Domnul lor!”¹⁶⁰

ʿAbd Allāh ibn ʿAmr — Allah să fie mulțumit de amândoi — a relatat că Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

„Apoi se suflă în Trâmbiță. Oricine o aude își pleacă o parte a gâtului și o ridică pe cealaltă. Nu rămâne nimeni fără să cadă răpus. Apoi Allah trimite o ploaie ca roua — sau ca umbra, îndoiala îi aparține relatatorului —, din care cresc trupurile oamenilor. Apoi se suflă în ea încă o dată și iată-i în picioare, privind!”¹⁶¹

Muslim a transmis aceasta într-o relatare lungă. Comunitatea este de acord asupra afirmării ei.