Reflecții asupra versetului «Soțiile lui sunt mamele lor»

După ce am cunoscut puțin din meritul soțiilor Profetului ﷺ, mamele credincioșilor, din poziția, treapta înaltă, rangul măreț și locul sublim pe care le au, este potrivit ca, la sfârșitul acestor chestiuni, să arătăm câteva atitudini anormale și doctrine deviante față de soțiile Profetului ﷺ: cele curate, purificate, bune și cinstite.

Aceste atitudini față de ele, Allah să fie mulțumit de ele, se întâlnesc la gruparea lipsită de sprijin și secta înjosită a răilor rāfiḍiți. Musulmanul nu încetează să se mire când citește în cărțile lor și vede acuzațiile de necredință, insultele și celelalte atacuri îndreptate împotriva lor, Allah să fie mulțumit de ele, ba chiar împotriva tuturor companionilor. Fără îndoială, acestea izvorăsc dintr-o ură ascunsă și o ranchiună înrădăcinată în inimile lor bolnave și în sufletele lor stricate.

În cele ce urmează sunt pomenite pe scurt câteva dintre aceste atitudini; altminteri, cărțile lor sunt pline de asemenea lucruri. Fiecare afirmație pe care o redau este documentată din cărțile recunoscute și lucrările pe care ei înșiși se întemeiază.⁸⁷

1. Mânia și nemulțumirea lor față de numirea acestora „mame ale credincioșilor”, mai ales a mamei credincioșilor ʿĀʾișah, Allah să fie mulțumit de ea.

Rāfiḍitul Ibn al-Muṭahhar al-Ḥillī spune: „Au numit-o mama credincioșilor, fără să le numească pe celelalte prin această denumire.”⁸⁸

2. Muḥammad Bāqir al-Majlisī a spus în cartea sa Ḥaqq al-yaqīn, p. 519: „Credința noastră în privința dezicerii este că ne dezicem de cei patru idoli — Abū Bakr, ʿUmar, ʿUthmān și Muʿāwiyah — și de cele patru femei — ʿĀʾișah, Ḥafṣah, Hind și Umm al-Ḥakam —, precum și de toți partizanii și adepții lor; credem că sunt cele mai rele făpturi ale lui Allah de pe fața pământului și că nu se desăvârșește credința în Allah, în Trimisul Său și în imami decât după dezicerea de dușmanii lor.”

3. Invocația numită „invocația împotriva celor doi idoli ai Qurayș-ului” se găsește în mai multe cărți ale rāfiḍiților. Este o invocație pe care o rostesc dimineața și seara până în vremea noastră. Textul ei este: „O, Allah! Binecuvântează-i pe Muḥammad și familia lui Muḥammad și blestemă-i pe cei doi idoli ai Qurayș-ului, pe cei doi jibt ai lor, pe cei doi ṭāghūt ai lor, pe cei doi mincinoși ai lor și pe cele două fiice ale lor, pe cei care s-au împotrivit poruncii Tale, au tăgăduit revelația Ta, au negat binefacerile Tale, nu s-au supus Trimisului Tău și Ți-au răsturnat religia…”

Ei îi atribuie această invocație, în chip mincinos și neadevărat, lui ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el, și susțin că ʿAlī ar fi spus: „Cel care o rostește este asemenea celui care ar fi tras un milion de săgeți alături de Profet ﷺ la Badr, Uḥud și Ḥunayn.” Muḥsin al-Kāșānī a pomenit aceasta în cartea sa ʿIlm al-yaqīn, 2/701.

Emirul credincioșilor, ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el, este departe de asemenea lucruri! Acestea sunt minciuni vădite ale lor.

4. Al-Majlisī a pomenit în cartea ʿAyn al-ḥayāh, p. 599, că Jaʿfar aṣ-Ṣādiq — departe de el așa ceva! — ar fi blestemat după fiecare rugăciune obligatorie patru bărbați și patru femei: at-Taymī, al-ʿAdawī, ʿUthmān și Muʿāwiyah, numindu-i, precum și pe ʿĀʾișah, Ḥafṣah, Hind și Umm al-Ḥakam, sora lui Muʿāwiyah.

5. Ei pretind, după cum apare în aṣ-Ṣirāṭ al-mustaqīm de al-Bayāḍī, 3/168, că ʿĀʾișah, Ḥafṣah și Abū Bakr ar fi conspirat pentru a-l otrăvi pe Trimisul lui Allah ﷺ.

6. Al-Majlisī spune în cartea Ḥayāt al-qulūb, 2/700: „ʿĀʾișah și Ḥafṣah — blestemul lui Allah să fie asupra lor și asupra taților lor — l-au ucis pe Trimisul lui Allah ﷺ cu otrava pe care au pregătit-o.”

7. Al-ʿAyyāșī a pomenit în tafsīr-ul său, 2/269, că cea care

Și-a desfăcut în fire ceea ce torsese trainic.

ar fi ʿĀʾișah, care și-ar fi desfăcut credința, adică ar fi apostaziat.

8. Ei cred că ʿĀʾișah se află printre oamenii Focului și că nu a avut credință, după cum apare la explicarea surei al-Ḥijr în tafsīr-ul lui al-ʿAyyāșī, 2/243.

9. Al-Qummī pomenește în tafsīr-ul său, p. 341, că, atunci când se va ridica Mahdī-ul lor, acesta îi va aplica ei — adică ʿĀʾișei — pedeapsa pentru acuzația nedovedită de adulter.

10. Muḥammad Ṣādiq aṣ-Ṣadr, unul dintre rāfiḍiții contemporani, spune: „Adevărul este că acela care citește cu atenție pagina vieții ʿĀʾișei știe că ea îl necăjea pe Profet ﷺ prin faptele, cuvintele și toate purtările sale.”

11. An-Nabāṭī a dedicat în cartea aṣ-Ṣirāṭ al-mustaqīm li-mustaḥiqqī at-taqdīm, 3/161, două capitole atacării ʿĀʾișei și Ḥafṣei, Allah să fie mulțumit de ele. Pe primul l-a numit „Capitol despre mama relelor”, înțelegând-o pe mama credincioșilor ʿĀʾișah, Allah să fie mulțumit de ea. În el a adunat cele mai josnice insulte și felurite atacuri împotriva ei și a numit-o „diavoliță”. Celălalt capitol se numește „Despre sora ei, Ḥafṣah”.

12. Ei pomenesc în tafsīr-urile lor că prin cuvintele Celui Preaînalt:

Allah vă poruncește să înjunghiați o vacă.

s-ar înțelege ʿĀʾișah.

Șaykh al-Islām Ibn Taymiyyah pomenește că, printre nesăbuințele lor, într-o zi a anului aduc o oaie roșcată — fiindcă ʿĀʾișah, Allah să fie mulțumit de ea, era numită al-Ḥumayrāʾ —, o socotesc drept ʿĀʾișah și o chinuiesc smulgându-i părul și în alte feluri, considerând aceasta o pedeapsă pentru ʿĀʾișah.⁸⁹

Toate aceste vorbe izbesc auzul și rănesc inimile, însă trebuie redate pentru a se cunoaște realitatea acestor oameni și răutatea și viclenia pe care le ascund față de soțiile Profetului ﷺ, ba chiar față de companionii săi în general. Cărțile lor sunt pline de asemenea insulte, defăimări și acuzații de necredință la adresa celor mai buni companioni, a celor mai vrednici din comunitate și a elitei generațiilor.

Ceea ce am pomenit aici este numai o picătură dintr-un noian și puțin din multul pe care aceștia îl spun împotriva soțiilor Profetului ﷺ, mamele credincioșilor. Aceasta nu este neobișnuit la ei: obiceiul lor este să mintă și să inventeze împotriva celor mai buni oameni evlavioși, iar purtarea lor statornică este să-i declare necredincioși, să-i blesteme și să-i defăimeze pe cei aleși dintre credincioși.

Citatele de mai înainte cuprind, din partea lor, grozăvii uriașe, fapte nimicitoare și necredințe care duc la pieire: credința că trebuie să se dezică de cei mai buni companioni, blestemarea lor și socotirea lor drept cele mai rele făpturi; credința că Abū Bakr și ʿUmar s-au împotrivit poruncii lui Allah, I-au tăgăduit revelația și binefacerile, nu s-au supus Trimisului Său și I-au răsturnat religia; acuzația că Abū Bakr, ʿUmar, ʿĀʾișah și Ḥafṣah au conspirat pentru a-l otrăvi pe Trimisul lui Allah ﷺ și i-au pregătit uciderea; descrierea ʿĀʾișei drept apostată; aruncarea asupra ei a calomniei de care Allah a dezvinovățit-o; numirea ei „mama relelor”, „diavoliță” și altele asemenea.

Căutăm ocrotire la Allah de calea nelegiuiților și de drumul celor asupra cărora s-a abătut mânia și al celor rătăciți și Îi cerem să ne adune în ceata credincioșilor evlavioși.

Doamne al nostru! Nu ne abate inimile după ce ne-ai călăuzit și dăruiește-ne de la Tine îndurare! Tu ești Cel Dăruitor.

Doamne al nostru! Iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat în credință și nu pune în inimile noastre ură față de cei care cred! Doamne al nostru, Tu ești Blând și Îndurător.