Reflecții asupra versetului «Soțiile lui sunt mamele lor»

Întrucât soțiile Profetului ﷺ sunt mame ale credincioșilor în privința interdicției căsătoriei, nu a statutului de maḥram, învățații au avut păreri diferite despre frații lor: poate fi numit vreunul dintre ei unchi matern al credincioșilor? La fel, despre fiicele lor: pot fi numite surori ale credincioșilor?

În această chestiune au două păreri:

Prima: această denumire nu trebuie folosită.

Șaykh al-Islām a spus: „Unii învățați ai Sunnei au spus: Frații soțiilor nu sunt numiți unchi materni ai credincioșilor. Dacă li s-ar da această denumire, surorile lor ar trebui numite mătuși materne ale credincioșilor. Dacă ar fi unchi și mătuși materne, unui credincios i-ar fi interzis să se căsătorească cu mătușa sa maternă, iar unei femei i-ar fi interzis să se căsătorească cu unchiul său matern.

Textul revelat și consensul stabilesc însă că bărbaților credincioși și femeilor credincioase le este îngăduit să se căsătorească cu surorile și frații soțiilor Profetului. Astfel, al-ʿAbbās s-a căsătorit cu Umm al-Faḍl, sora Maymūnei bint al-Ḥārith, mama credincioșilor, și a avut cu ea pe ʿAbd Allah, al-Faḍl și alți copii. Tot astfel, ʿAbd Allah ibn ʿUmar, ʿUbayd Allah, Muʿāwiyah, ʿAbd ar-Raḥmān ibn Abī Bakr și Muḥammad ibn Abī Bakr s-au căsătorit cu femeile credincioase cu care s-au căsătorit. Dacă ei ar fi fost unchii lor materni, unei femei nu i-ar fi fost îngăduit să se căsătorească cu unchiul său matern.

Ei au spus: Tot astfel, mamele soțiilor sale nu sunt numite bunici ale credincioșilor și nici tații lor bunici ai credincioșilor. În cazul mamelor credincioșilor nu s-au stabilit toate normele rudeniei de sânge, ci numai respectul datorat și interdicția căsătoriei. Normele rudeniei se pot separa: prin alăptare se stabilesc interdicția căsătoriei și statutul de maḥram, fără a se stabili celelalte norme ale rudeniei de sânge. Toate acestea sunt acceptate prin consens.”³⁸

Al-Qurṭubī a spus: „Unii au spus: Fiicele sale nu sunt numite surori ale credincioșilor, nici frații soțiilor sale unchi materni și nici surorile lor mătuși materne ale credincioșilor. Aș-Șāfiʿī, Allah să fie mulțumit de el, a spus: Az-Zubayr s-a căsătorit cu Asmāʾ, fiica lui Abū Bakr aṣ-Ṣiddīq, care era sora ʿĀʾișei, fără să spună că ea este mătușa maternă a credincioșilor…”³⁹

A doua: este îngăduită folosirea acestei denumiri.

Aceasta ține, după cum spune Ibn Kathīr, „de folosirea unei exprimări, nu de stabilirea unei norme juridice”.⁴⁰

După cuvintele sale de mai înainte, șaykh al-Islām a spus: „Cei care l-au numit pe unul dintre aceștia unchi matern al credincioșilor nu au contestat aceste norme. Prin această denumire au urmărit însă să arate că el are o legătură de înrudire prin căsătorie cu Profetul ﷺ. Pomenirea lor astfel a devenit cunoscută în cazul lui Muʿāwiyah, Allah să fie mulțumit de el, așa cum a devenit cunoscut că el era un scrib al revelației, deși și alții au scris revelația, ori că a călătorit în urma Trimisului lui Allah ﷺ pe același animal, deși el i-a luat și pe alții astfel…”⁴¹

Judecătorul Abū Yaʿlā, Allah să aibă milă de el, a dedicat o lucrare apărării lui Muʿāwiyah și dezvinovățirii sale de acuzațiile de nedreptate și nelegiuire, numind-o Tanzīh khāl al-muʾminīn Muʿāwiyah ibn Abī Sufyān min aẓ-ẓulm wa-l-fisq fī muṭālabatihi bi-dam amīr al-muʾminīn ʿUthmān — „Dezvinovățirea unchiului matern al credincioșilor, Muʿāwiyah ibn Abī Sufyān, de nedreptate și nelegiuire în cererea sa de a se face dreptate pentru sângele emirului credincioșilor ʿUthmān”. Allah să fie mulțumit de amândoi! În această lucrare a alcătuit un capitol folositor în care a arătat că denumirea este corectă și a pomenit ceea ce o susține și o dovedește.

El, Allah să aibă milă de el, a spus: „Frații soțiilor Trimisului lui Allah ﷺ sunt numiți unchi materni ai credincioșilor. Prin aceasta nu înțelegem că sunt unchi materni în sens propriu, asemenea fraților mamelor de sânge. Înțelegem că au statutul unchilor materni în privința anumitor lucruri, și anume a cinstirii, deoarece Profetul ﷺ a spus: «Unchiul matern este un tată»,⁴² spre a-i arăta cinstire.

Aḥmad a afirmat explicit folosirea acestei denumiri în relatarea lui Abū Ṭālib, spunând: «Muʿāwiyah este unchiul matern al credincioșilor, iar Ibn ʿUmar este unchiul matern al credincioșilor.»⁴³

Abū Bakr al-Marrūdhī a spus: L-am auzit pe Hārūn ibn ʿAbd Allah spunându-i lui Abū ʿAbd Allah: Mi-a sosit o scrisoare din ar-Raqqah potrivit căreia unii oameni spun: Nu-l numim pe Muʿāwiyah unchi matern al credincioșilor. El s-a mâniat și a spus: «Ce obiecție au ei în această privință? Să fie evitați până când se căiesc.»⁴⁴”

Mai departe a spus: „Dovada este că această denumire nu se întemeiază pe limbă ori pe analogie, ci pe textul revelat și pe Lege. În Lege a fost transmisă numirea fraților lor drept unchi materni.”

Apoi a redat cu lanțul său de transmitere de la Ibn ʿAbbās explicația acestui verset:

Poate că Allah va pune prietenie între voi și aceia dintre ei cărora le-ați fost dușmani.

El a spus: „Prietenia pe care Allah a pus-o între ei a fost căsătoria Profetului ﷺ cu Umm Ḥabībah, fiica lui Abū Sufyān. Ea a devenit mama credincioșilor, iar Muʿāwiyah, unchiul matern al credincioșilor.”⁴⁵

Apoi a redat de la Ibn Baṭṭah ceea ce acesta a transmis cu lanțul său, într-o culegere de foloase desprinse din relatările sale, de la Muḥammad ibn Qaḥṭabah ad-Dimașqī, care a spus: „Am venit la Muʿāwiyah ibn Abī Sufyān și i-am spus: O, Abū ʿAbd ar-Raḥmān! Al-Ḥasan ibn ʿAlī ibn Abī Ṭālib a venit în vizită. Lasă-l să urce pe amvon. El a spus: Lasă-mă să-mi arăt cinstea înaintea oamenilor Șamului. I-am spus: Fă cum socotești cu el. A urcat pe amvon, L-a lăudat pe Allah și I-a adus mulțumire, apoi Muʿāwiyah i-a spus: Te întreb în numele lui Allah, o, Abū Muḥammad: nu sunt eu din valea Meccăi? El a spus: Ba da, pe Allah, în afară de Care nu există alt dumnezeu! El a spus: O, Allah, fii martor! Apoi a spus: Te întreb în numele lui Allah, o, Abū Muḥammad: nu sunt eu unchiul matern al credincioșilor? El a răspuns: Ba da, pe Cel în afară de Care nu există alt dumnezeu! El a spus: O, Allah, fii martor!…” A redat relatarea în întregime.

Apoi a spus: „De asemenea, dacă este îngăduit ca soțiile Profetului ﷺ să fie numite mame, deși nu sunt mame în sens propriu — căci este îngăduită căsătoria cu surorile și fiicele lor —, această denumire fiind îngăduită deoarece au statutul mamelor în privința interdicției de a încheia căsătoria cu ele, tot astfel este îngăduit ca frații lor să fie numiți unchi materni în privința anumitor lucruri, și anume a cinstirii. Nu are temei afirmația lor că această denumire trebuie să fie întemeiată pe text, dar că nu s-ar fi transmis niciun text în acest sens. Noi am arătat că ea a fost transmisă de la un grup de companioni, între care Ibn ʿAbbās; se află și în cuvintele lui Muʿāwiyah pe amvon și în confirmarea lui al-Ḥasan. Nu are temei nici afirmația lor că, dacă ar fi unchi materni, nu ar fi îngăduită căsătoria cu ei, fiindcă am arătat că nu folosim această denumire în sens propriu, ci ca cinstire a rangului lor.

Dacă se întreabă: Le numiți atunci și pe surorile lor mătuși materne?, se răspunde: Nu folosim această denumire, fiindcă nu s-a transmis un text pentru ea, pe când pentru unchii materni s-a transmis; această denumire se întemeiază pe text. Totuși, nici nu ar fi oprit să le numim mătuși materne, deși această denumire nu a fost pomenită explicit: Allah Preaînaltul a pomenit explicit mamele și surorile prin alăptare, iar juriștii au folosit apoi și denumirea de mătuși materne prin alăptare.” Aici se încheie citatul.⁴⁶

În orice caz, folosirea acestei denumiri este corectă ca semn de respect și prețuire, nu pentru a stabili o normă juridică. Allah știe cel mai bine.