Zece însușiri ale unui pelerinaj primit

Există un semn al pelerinajului primit care se arată după pelerinaj: starea pelerinului de după el să fie mai bună decât cea de dinainte. Cel a cărui stare era rea înainte de pelerinaj să ajungă după el într-o stare bună; iar cel a cărui stare era bună înainte să ajungă într-una și mai bună. Acesta este unul dintre semnele primirii pelerinajului și dintre indiciile mulțumirii față de fapta robului.

Cel care își neglija unele obligații și cădea în unele lucruri oprite și încălcări, iar apoi, după pelerinaj, găsește în sine îndreptare către Allah, îndepărtare de neascultare și grabă spre căința de păcatele sale, are în aceasta un semn vădit dintre semnele primirii, o dovadă a mulțumirii față de faptă și a faptului că pelerinajul său a fost unul bine călăuzit și primit.

Al-Ḥasan al-Baṣrī, Allah să aibă milă de el, a spus: „Pelerinajul primit este acela din care omul se întoarce desprins de această lume și dornic de Viața de Apoi.”³⁹

Al-Ḥāfiẓ Ibn Ḥajar, Allah să aibă milă de el, a spus: „Dacă se întoarce mai bun decât era, se cunoaște că pelerinajul lui este primit.”⁴⁰

De aceea, fiecare musulman trebuie să se străduiască după pelerinajul la Casa cea Sfântă a lui Allah să își desăvârșească îndreptarea, păstrând ascultarea față de Allah, și să nu fie:

„Asemenea celei care își destramă în fire răsucitura, după ce o torsese trainic.”

Cum se poate ca un credincios să iasă din pelerinaj asemenea zilei în care l-a născut mama sa, iar apoi să se arunce din nou în păcate și să se îndrepte către greșeli și fărădelegi? Aceasta să fie oare recunoștința datorată lui Allah pentru că i-a ușurat și i-a dat izbândă în împlinirea acestui măreț ritual?

Teama de neprimire, împreună cu nădejdea

Dintre lucrurile importante de după pelerinaj este ca pelerinul să nu afirme cu certitudine, nici despre sine, nici despre altcineva, că pelerinajul său este acceptat și primit. Allah a spus despre starea credincioșilor:

„Și cei care dăruiesc ceea ce dăruiesc cu inimile pline de teamă, pentru că se vor întoarce la Domnul lor.”

ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, a întrebat: „O, Trimis al lui Allah, este vorba despre omul care săvârșește adulter, fură și bea vin?” El ﷺ a răspuns: „Nu, fiică a celui cu totul sincer! Este omul care postește, se roagă și dă milostenie, temându-se că nu îi vor fi primite.”⁴¹

Credinciosul se străduiește, așadar, să își împlinească adorarea cât mai bine și mai deplin, apoi Îi cere lui Allah să o primească de la el, fără să se fălească înaintea Domnului său cu ea, fără să Îi pretindă recunoștință pentru ascultarea sa și fără ca aceasta să îl facă să se socotească mare și să se trufească în sine. Toate acestea sunt semne ale lipsirii de bine și indicii ale pierderii. Allah a spus:

„Ei îți socotesc o favoare faptul că au îmbrățișat Islamul. Spune: «Nu-mi socotiți o favoare Islamul vostru! Dimpotrivă, Allah v-a făcut o favoare călăuzindu-vă către credință, dacă sunteți sinceri.»”

Binefacerea vine de la Allah, iar darul și izbânda sunt în Mâna Sa:

„Iar izbânda mea nu vine decât de la Allah. În El mă încred și către El mă întorc.”

Ruga pentru un pelerinaj primit

Dintre lucrurile importante face parte și ca pelerinul să Îi ceară Domnului său, la încheierea pelerinajului, să i-l facă primit. ʿAbd al-Raḥmān ibn Yazīd a spus: „Am plecat împreună cu ʿAbd Allāh, Allah să fie mulțumit de el. A aruncat șapte pietricele, rostind takbīr la fiecare pietricică, stând în vale. Când a terminat, a spus: «O, Allah, fă-l un pelerinaj primit și iartă păcatul!» Apoi a spus: «Așa l-am văzut făcând pe cel căruia i-a fost pogorâtă sura al-Baqarah.»”⁴²

Al-Haytham ibn Ḥanash a spus: „L-am auzit pe Ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, spunând atunci când arunca pietricelele: «O, Allah, fă-l un pelerinaj primit și iartă păcatul!»”⁴³

Al-Mughīrah a spus: „L-am întrebat pe Ibrāhīm al-Nakhaʿī: «Ce să spun când arunc pietricelele la jamrah?» A răspuns: «Spune: O, Allah, fă-l un pelerinaj primit și iartă păcatul!»”⁴⁴

ʿAbd al-Raḥmān ibn al-Aswad a relatat de la tatăl său: „ʿAbd Allāh ne învăța să spunem, după ce terminam aruncarea pietricelelor la jamrah: «O, Allah, fă-l un pelerinaj primit și iartă păcatul!»”⁴⁵

Ibn Rajab, Allah să aibă milă de el, a spus: „Pelerinul nu poate face pentru sine, și nici altcineva pentru el, o rugă mai bună decât aceea ca pelerinajul său să fie primit. De aceea, pelerinului îi este rânduit ca, după ce încheie actele pelerinajului și începe ieșirea din starea de consacrare prin aruncarea pietricelelor la Jamrat al-ʿAqabah în ziua jertfei, să spună: «O, Allah, fă-l un pelerinaj primit, o strădanie răsplătită și iartă păcatul!»… Tot astfel, pentru cel care se întoarce din pelerinaj se face ruga ca Allah să îi facă pelerinajul primit.”⁴⁶

Dintre lucrurile importante este ca pelerinul să stăruie în rugă pentru primire și să nădăjduiască de la Allah Cel Măreț că îi va primi pelerinajul. În același timp, să aibă gând bun despre Allah: că nu îi va dezamăgi nădejdea, nu îi va respinge ruga și îl va cinsti cu primirea. Allah este așa cum gândește robul Său despre El; robul să gândească, așadar, bine despre Domnul său.

Allah a pomenit despre prietenul Său apropiat, Ibrāhīm, și despre fiul său, Ismāʿīl, pacea fie asupra lor, că rosteau această rugă atunci când zideau Kaʿbah:

„Și când Ibrāhīm ridica temeliile Casei împreună cu Ismāʿīl: «Domnul nostru, primește de la noi! Tu ești Cel Care aude totul, Atoateștiutorul!»”

Deși împlineau o faptă bună și măreață, dintre cele mai nobile fapte, ei Îi cereau lui Allah să o primească de la ei.

De aceea, când citea acest verset, Wuhayb ibn al-Ward, Allah să aibă milă de el, plângea și spunea: „O, prieten apropiat al Celui Milostiv! Tu ridici temeliile Casei Celui Milostiv și totuși te temi că nu îți va fi primit?”⁴⁷

Ibn Abī al-Dunyā a relatat în cartea sa Ḥusn al-ẓann bi-llāh, de la ʿAbd Allāh ibn al-Mubārak, Allah să aibă milă de el: „Am venit la Sufyān, Allah să aibă milă de el, în după-amiaza zilei de ʿArafah. Stătea în genunchi și lacrimile îi curgeau din ochi. Am plâns, iar el s-a întors către mine și a spus: «Ce ai?» Am întrebat: «Cine dintre această mulțime se află în starea cea mai rea?» A răspuns: «Cel care crede că Allah nu îi va ierta!»”⁴⁸

De aceea s-a păstrat această practică din vremea companionilor, Allah să fie mulțumit de ei, până astăzi: când musulmanii se întâlnesc de ʿĪd al-Fiṭr și ʿĪd al-Aḍḥā, își spun unii altora: „Allah să primească de la noi și de la voi!”

Ibn Baṭṭah, Allah să aibă milă de el, a spus: „Tot astfel, cel care se întoarce din pelerinaj, după ce își încheie pelerinajul, ʿumrah și toate ritualurile sale, atunci când este întrebat despre pelerinaj nu spune decât: «Am făcut pelerinajul; nu a mai rămas decât primirea.»… Astfel este întâmpinat pelerinul, spunându-i-se: «Allah să îți primească pelerinajul și să îți sporească fapta în bine!» Tot astfel se întâlnesc oamenii la încheierea lunii Ramadan și își spun unii altora: «Allah să primească de la noi și de la tine!» Aceasta a fost practica musulmanilor, acesta le-a fost obiceiul, iar generațiile de mai târziu l-au preluat de la înaintașii lor.”⁴⁹

O, Allah, Cel Viu, Cel Care există prin Sine și susține toate, Stăpân al măreției și al cinstirii! Primește pelerinajul pelerinilor la Casa Ta, răsplătește-le strădania, iartă-le păcatele, treci peste faptele lor rele și întoarce-i în țările lor asemenea zilei în care i-au născut mamele lor, cu păcatele iertate! Fă pentru ei toți să fie un pelerinaj primit și o strădanie răsplătită! Allah să îl binecuvânteze și să îi dăruiască pace robului și Trimisului Său, Profetului nostru Muḥammad, întregii sale familii și tuturor companionilor săi! Laudă lui Allah, Domnul lumilor!