Virtuțile Islamului

Bidaʿ este pluralul lui bidʿah: ceea ce este nou introdus în religie fără să facă parte din ea, fie un act de adorare, o pomenire sau alt lucru care ține de religie. Religia este deplină, slavă lui Allah. Trimisul ﷺ nu a murit decât după ce religia fusese desăvârșită:

Astăzi v-am desăvârșit religia.

Nu este nevoie ca cineva să vină și să adauge ceva nou religiei, chiar dacă intenția sa este bună. Acest lucru nu este îngăduit; el este un inovator, chiar dacă intenția sa este bună. Religia nu primește sporiri și adăugiri, fiindcă Allah a desăvârșit-o:

Astăzi v-am desăvârșit religia.

Aceasta este inovația. El ﷺ a spus: „Acela care introduce în această religie a noastră ceva ce nu îi aparține, acel lucru este respins.”¹⁰⁵ Într-o altă relatare: „Acela care face o faptă care nu este potrivită cu porunca noastră, acea faptă este respinsă.”¹⁰⁶ El, pacea și binecuvântarea fie asupra lui, a spus: „Țineți-vă de Sunnah mea și de Sunnah califilor călăuziți și drepți”, așa cum va urma în hadithul lui al-ʿIrbāḍ: „Agățați-vă de ea și țineți-o strâns cu măselele!” După ce a îndemnat la urmarea Sunnei, a oprit inovațiile, spunând: „Feriți-vă de lucrurile nou introduse, căci orice lucru nou introdus este o inovație și orice inovație este rătăcire.” Și el ﷺ a spus: „Cea mai bună vorbire este Cartea lui Allah, cea mai bună călăuzire este călăuzirea lui Muḥammad ﷺ, iar cele mai rele lucruri sunt cele nou introduse.”¹⁰⁸ Obligația este să urmăm și să renunțăm la introducerea de lucruri noi, la ceea ce este socotit bun după bunul plac și la imitarea oarbă a adepților inovațiilor.

Al-ʿIrbāḍ ibn Sāriyah, fie Allah mulțumit de el, a relatat: „Trimisul lui Allah ﷺ ne-a ținut o predică pătrunzătoare, care a umplut inimile de teamă și a făcut ochii să lăcrimeze. Am spus: «Trimis al lui Allah, parcă ar fi predica unui om care își ia rămas-bun. Așadar, ce ne îndemni să facem?» El a spus: «Vă îndemn să aveți teamă de Allah, Atotputernicul și Mărețul, să ascultați și să vă supuneți, chiar dacă un sclav ajunge să vă conducă. Acela dintre voi care va trăi va vedea multe neînțelegeri. Țineți-vă, așadar, de Sunnah mea și de Sunnah califilor bine călăuziți, îndrumați pe calea cea dreaptă, de după mine. Prindeți-vă de ea cu dinții și feriți-vă de lucrurile nou introduse, căci orice lucru nou introdus este o inovație și orice inovație este o rătăcire.»”¹⁰⁷ At-Tirmidhī a spus: „Un hadith bun și autentic.”

Comentariul

Allah i-a poruncit Trimisului Său ﷺ să-i povățuiască pe oameni, spunând:

Povățuiește-i și spune-le cuvinte pătrunzătoare despre ei înșiși!

Astăzi, dacă cineva vine să țină o predică, ei spun: „Acesta este închistat și pesimist… Nu le lasă oamenilor loc pentru zâmbet, bucurie și veselie.” Trimisul ﷺ le-a ținut însă predici companionilor săi. Aceasta dovedește că învățatul îi povățuiește pe oameni. El ﷺ alegea momentele potrivite pentru a-i povățui pe companionii săi, de teamă să nu-i plictisească¹⁰⁹, adică îi povățuia din când în când; nu predica neîncetat. Alegea momentele potrivite, la o zi, la două zile sau la intervalul pe care îl voia Allah. Nu făcea aceasta neîncetat, încât oamenii să se plictisească, ci alegea momentele potrivite. În acest hadith, al-ʿIrbāḍ ibn Sāriyah a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ ne-a ținut o predică pătrunzătoare, care a umplut inimile de teamă și a făcut ochii să lăcrimeze.” Acesta este Trimisul lui Allah ﷺ, cel care Îl cunoaște cel mai bine dintre toate făpturile pe Allah, Atotputernicul și Mărețul, ceea ce Îi este pe plac lui Allah și ceea ce îi salvează pe oameni de rău. El ﷺ este cel mai cunoscător dintre toate făpturile și totuși ține predici. Nu a fost o predică ușoară, ci una pătrunzătoare, care a umplut inimile de teamă și a făcut ochii să lăcrimeze. Ei au menționat că aceasta a avut loc după rugăciunea de zori și au spus: „Trimis al lui Allah, parcă ar fi predica unui om care își ia rămas-bun.” Au înțeles din ea că era o povață a Trimisului ﷺ și că viața lui se apropia de sfârșit, ca și cum ar fi fost povața unui om care își ia rămas-bun.

Cel care își ia rămas-bun, adică acela care vrea să călătorească sau căruia i-a sosit moartea, obișnuiește să le lase povețe copiilor săi sau celor din jurul său:

Sau ați fost voi de față când i-a venit moartea lui Iacob, când le-a spus fiilor săi: „Ce veți adora după mine?”.

Aceasta este calea profeților: ei le lasă povețe comunităților și urmașilor lor.

„El a spus: «Vă îndemn să aveți teamă de Allah, Atotputernicul și Mărețul, să ascultați și să vă supuneți.»”

„Vă îndemn să aveți teamă de Allah.” Această expresie cuprinde toate însușirile binelui, printre care îndeplinirea obligațiilor și părăsirea lucrurilor interzise, fiindcă acestea sunt cele care feresc de pedeapsa lui Allah. El a folosit o expresie cuprinzătoare, apoi a explicat-o în amănunt, pacea și binecuvântările fie asupra lui: „Vă îndemn să aveți teamă de Allah.” Din teama de Allah fac parte ascultarea și supunerea față de conducătorii musulmanilor, căci prin ascultare și supunere se dobândesc unitatea, puterea comunității, buna desfășurare a treburilor, înlăturarea relelor și a tulburărilor, aplicarea pedepselor prescrise și apărarea celor nedreptățiți împotriva asupritorilor, precum și celelalte foloase ale conducerii. Aici se află dovada obligației de a desemna un conducător și de a i se da ascultare și supunere, afară de cazul în care poruncește un păcat: în acel păcat nu i se dă ascultare. Profetul ﷺ a spus: „Nu se dă ascultare unei făpturi prin neascultare față de Allah.”¹¹⁰ În ceea ce nu este păcat însă, i se dă ascultare. Astăzi, dușmanii vor să-i slăbească pe musulmani și să nu mai rămână pentru ei o conducere și să nu mai existe ascultare și supunere. Ei le oferă oamenilor libertatea de a săvârși relele și de a-și urma poftele după cum vor, astfel încât rânduiala să se destrame. Islamul nu poate dăinui în bună rânduială decât într-o comunitate, comunitatea nu se menține decât prin conducere, iar conducerea nu se menține decât prin ascultare și supunere. Acestea sunt de neocolit. Dușmanii vor ca musulmanii să nu mai aibă nici comunitate, nici conducere, pentru a le fi mai ușor să-i supună.

El a spus: „Să ascultați și să vă supuneți, chiar dacă un sclav ajunge să vă conducă.” Aceasta înseamnă că i se dă ascultare conducătorului pentru funcția și poziția sa. Nu se iau în seamă persoana și înfățișarea lui, ci marea funcție pe care o deține. Nu se iau în seamă măreția înfățișării ori frumusețea lui. Această exprimare îndeamnă și întărește porunca. Nu este vorba de înfățișare ori de fast, ci de funcție și poziție. Nu i se dă ascultare pentru dorința sau folosul său personal, ci pentru folosul și binele musulmanilor.

„Acela dintre voi care va trăi va vedea multe neînțelegeri.”

Aceasta este o înștiințare care cuprinde un avertisment: acela a cărui viață se prelungește va vedea neînțelegeri. Dacă aceasta se întâmpla în vremea companionilor, atunci ce să mai spunem după trecerea multor ani, când se înmulțesc neînțelegerile, sectele și grupările? În acea situație, obligația este să ne ținem de Sunnah Trimisului ﷺ. Ocrotirea împotriva neînțelegerilor și ocrotirea împotriva primejdiei se află în ținerea de Sunnah Trimisului ﷺ. Chiar dacă aceasta te costă scump, rabdă.

Prin „Sunnah mea” se înțelege calea lui ﷺ.

„Și de Sunnah califilor bine călăuziți, îndrumați pe calea cea dreaptă, de după mine. Prindeți-vă de ea cu dinții.”

Califii bine călăuziți sunt cei patru califi: Abū Bakr, ʿUmar, ʿUthmān și ʿAlī. Aceștia sunt califii bine călăuziți, deoarece faptele lor întăresc Sunnah Trimisului ﷺ și o statornicesc.

Cuvintele sale: „Prindeți-vă de ea cu dinții” exprimă grija deplină de a o păstra. El l-a asemănat pe cel prins în tulburări cu un om căzut în apa adâncă, din care nu poate scăpa decât ținându-se de o funie. Se prinde de funie și o ține strâns; dacă aceasta îi scapă, se îneacă. Din grija de a nu pierde funia, o apucă și cu măselele. Nu se mulțumește să o țină cu mâinile, ci o apucă cu măselele. Aceasta arată cât de mare este primejdia și cât de mare trebuie să fie grija pentru salvare.

„Feriți-vă de lucrurile nou introduse, căci orice lucru nou introdus este o inovație și orice inovație este o rătăcire.”

„Feriți-vă de lucrurile nou introduse.” Tot ceea ce contravine Sunnei Trimisului ﷺ și Sunnei califilor face parte din lucrurile nou introduse, împotriva cărora a avertizat Trimisul ﷺ. Chiar dacă adepții lor le socotesc bune și spun: „Aceasta este ascultare de Allah și apropiere de El”, acest lucru nu este convingător. Nu te apropia de Allah decât prin ceea ce El a legiuit. Să te apropii de Allah printr-un lucru pe care nu l-a legiuit? Aceasta este o inovație. Nu te apropia de Allah decât prin ceea ce El a legiuit. Pentru acceptarea faptei există două condiții: prima este sinceritatea față de Allah; a doua este respectarea Sunnei și evitarea inovațiilor. Dacă fapta cuprinde asociere, nu este acceptată, iar dacă este o inovație, nici atunci nu este acceptată.

„Căci orice lucru nou introdus este o inovație și orice inovație este o rătăcire.” Aici se află răspunsul dat celor care împart inovația în inovație bună și inovație rea. Ei spun: Trimisul ﷺ a spus: „Cel care deschide în Islam o cale bună…”¹¹¹

Răspundem: el ﷺ nu a spus: „Cel care introduce în Islam o inovație bună”, ca voi să puteți spune că există o inovație bună. Sensul cuvintelor „deschide în Islam o cale bună” este că aplică Sunnah atunci când oamenii au părăsit-o. Prilejul acestui hadith a fost cazul celui care s-a grăbit să dea milostenie: oamenii i-au urmat pilda și și-au adus milosteniile. Milostenia este Sunnah, nu inovație. Așadar, oamenii îl urmează atunci când aplică Sunnah, iar el primește răsplata faptei sale și răsplata celor care o aplică. Aici se află îndemnul de a chema la Sunnah atunci când oamenii au părăsit-o.

Ḥudhayfah, fie Allah mulțumit de el, a spus: „Nu practicați niciun act de adorare pe care nu îl practicau companionii lui Muḥammad ﷺ, căci cei dintâi nu le-au lăsat celor de pe urmă nimic de adăugat. Aveți, așadar, teamă de Allah, voi, cei învățați în Coran, și urmați calea celor dinaintea voastră.” Relatat de Abū Dāwūd.

Comentariul

Temelia este Sunnah Trimisului ﷺ. Cine cunoaște cel mai bine Sunnah Trimisului? Companionii săi. Ei sunt cei care lămuresc Sunnah Trimisului ﷺ, o relatează și o aplică. A urma ceea ce practicau companionii înseamnă a urma Sunnah Trimisului ﷺ, deoarece ei au fost cei mai apropiați oameni de Trimisul ﷺ, au fost ucenicii lui, au învățat de la el și iubesc Sunnah sa, pacea fie asupra lui. Allah, Preaînaltul, a poruncit aceasta prin cuvintele Sale:

Cei dintâi înaintași dintre emigranți și ajutoare și cei care i-au urmat cu bună purtare,

adică urmându-i temeinic, fără exagerare și fără neglijență.

Allah este mulțumit de ei, iar ei sunt mulțumiți de El. Le-a pregătit grădini pe sub care curg râuri, în care vor rămâne veșnic. Aceasta este izbânda cea mare.

Consensul companionilor, fie Allah mulțumit de ei, constituie o dovadă. Când practicau împreună o faptă, aceasta ținea de Sunnah Trimisului ﷺ. În schimb, cei veniți după ei pot greși și pot avea dreptate.

„Aveți, așadar, teamă de Allah, voi, cei învățați în Coran, și urmați calea celor dinaintea voastră.”

Prin „voi, cei învățați în Coran” se referă la învățați, fiindcă, în acea vreme, cei numiți qurrāʾ erau învățații. Nu se înțeleg doar cei care memorează Coranul cu respectarea regulilor de recitare. Nu; prin qurrāʾ se înțelegeau în primele vremuri învățații, fiindcă ei nu treceau mai departe de zece versete până nu le învățau sensurile și nu le puneau în practică. Nu se mărgineau la memorare. În schimb, cei numiți qurrāʾ la sfârșitul vremurilor nu sunt cunoscători ai religiei. Sunt doar recitatori care citesc Coranul fără să-l înțeleagă în profunzime; citesc hadithurile fără să le înțeleagă sau le explică potrivit înțelegerii lor limitate ori patimilor lor rătăcite.

Ad-Dārimī a relatat¹¹²: al-Ḥakam ibn al-Mubārak mi-a spus: ʿAmr ibn Yaḥyā ne-a înștiințat: l-am auzit pe tatăl meu relatând de la tatăl său: „Obișnuiam să stăm la ușa lui ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, fie Allah mulțumit de el, înainte de rugăciunea de dimineață. Când ieșea, mergeam împreună cu el la moschee. A venit la noi Abū Mūsā al-Ashʿarī, fie Allah mulțumit de el, și a întrebat: «A ieșit deja la voi Abū ʿAbd ar-Raḥmān?» Am răspuns: «Nu.» Atunci a stat împreună cu noi până când acesta a ieșit. Când a ieșit, ne-am ridicat cu toții spre el. Abū Mūsā i-a spus: «Abū ʿAbd ar-Raḥmān, tocmai am văzut în moschee ceva ce am dezaprobat, deși, slavă lui Allah, nu am văzut decât ceva ce părea bun.» El a întrebat: «Ce anume?» I-a răspuns: «Dacă mai trăiești, vei vedea.» A spus: «Am văzut în moschee oameni așezați în cercuri, așteptând rugăciunea. În fiecare cerc se află un bărbat, iar ei au pietricele în mâini. El spune: „Rostiți takbīr de o sută de ori”, iar ei îl rostesc de o sută de ori. Apoi spune: „Rostiți tahlīl de o sută de ori”, iar ei îl rostesc de o sută de ori. Apoi spune: „Rostiți tasbīḥ de o sută de ori”, iar ei îl rostesc de o sută de ori.» El a întrebat: «Ce le-ai spus?» A răspuns: «Nu le-am spus nimic, așteptând porunca sau părerea ta.» El a spus: «De ce nu le-ai poruncit să-și numere păcatele și nu le-ai garantat că nimic din faptele lor bune nu se va pierde?» Apoi a plecat, iar noi am plecat cu el. Când a ajuns la unul dintre acele cercuri, s-a oprit lângă ei și a spus: «Ce vă văd făcând aici?» Au răspuns: «Abū ʿAbd ar-Raḥmān, sunt pietricele cu care numărăm rostirile de takbīr, tahlīl și tasbīḥ.» El a spus: «Numărați-vă păcatele, căci eu vă garantez că nimic din faptele voastre bune nu se va pierde! Vai vouă, comunitate a lui Muḥammad, cât de repede vă îndreptați spre pieire! Iată-i pe companionii Profetului vostru ﷺ încă atât de numeroși, hainele sale încă nu s-au uzat, iar vasele sale încă nu s-au spart! Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, fie vă aflați într-o religie mai bine călăuzită decât religia lui Muḥammad, fie deschideți o poartă a rătăcirii!» Au răspuns: «Pe Allah, Abū ʿAbd ar-Raḥmān, nu am urmărit decât binele!» El a spus: «Câți oameni care urmăresc binele nu îl vor dobândi! Trimisul lui Allah ﷺ ne-a spus: „Un neam va citi Coranul, dar acesta nu le va trece de clavicule.” Pe Allah, nu știu, poate că cei mai mulți dintre ei sunt dintre voi!» Apoi s-a întors și a plecat de la ei.” ʿAmr ibn Salamah, fie Allah mulțumit de el, a spus: „Pe cei mai mulți dintre oamenii acelor cercuri i-am văzut luptând împotriva noastră cu lăncile, în ziua de la an-Nahrawān, alături de kharijiți.”

Comentariul

Aceasta este o întâmplare însemnată și uimitoare din viața lui Ibn Masʿūd, fie Allah mulțumit de el, care arată înțelegerea sa și tăria cu care susținea adevărul.

Ea arată prețuirea pe care înaintașii o aveau pentru oamenii științei. Ei se străduiau să învețe de la aceștia, să meargă împreună cu ei și să stea în preajma lor, spre deosebire de cei care spun astăzi: „Învățații sunt închistați, sunt interesați de câștig și sunt oameni ai funcțiilor”, avertizând împotriva învățaților.

El a spus: „Când ieșea, mergeam împreună cu el la moschee. A venit la noi Abū Mūsā al-Ashʿarī, fie Allah mulțumit de el.”

Ibn Masʿūd era muftiu și învățător în Kūfah, iar Abū Mūsā era conducătorul Kūfei. Erau doi companioni de seamă: unul era conducător, iar celălalt era muftiu și învățător.

„El a întrebat: «A ieșit deja la voi Abū ʿAbd ar-Raḥmān?» Am răspuns: «Nu.» Atunci a stat împreună cu noi până când acesta a ieșit. Când a ieșit, ne-am ridicat cu toții spre el. Abū Mūsā i-a spus: «Abū ʿAbd ar-Raḥmān, tocmai am văzut în moschee ceva ce am dezaprobat, deși, slavă lui Allah, nu am văzut decât ceva ce părea bun.» El a întrebat: «Ce anume?» I-a răspuns: «Dacă mai trăiești, vei vedea.» A spus: «Am văzut în moschee oameni așezați în cercuri, așteptând rugăciunea. În fiecare cerc se află un bărbat, iar ei au pietricele în mâini. El spune: „Rostiți takbīr de o sută de ori”, iar ei îl rostesc de o sută de ori. Apoi spune: „Rostiți tahlīl de o sută de ori”, iar ei îl rostesc de o sută de ori. Apoi spune: „Rostiți tasbīḥ de o sută de ori”, iar ei îl rostesc de o sută de ori.» El a întrebat: «Ce le-ai spus?» A răspuns: «Nu le-am spus nimic, așteptând porunca sau părerea ta.»”

Tasbīḥ, tahlīl și takbīr sunt, în sine, legiuite. Însă îndeplinirea lor în această formă — oamenii se așază în cercuri, au alături un bărbat și au pietricele; el le spune: „Rostiți takbīr de o sută de ori”, iar ei îl rostesc și numără o sută cu pietricelele, apoi spune: „Rostiți tahlīl de o sută de ori”, iar ei îl rostesc numărând cu pietricelele și așa mai departe — cuprinde o inovație. Tasbīḥ, tahlīl și takbīr sunt legiuite, însă această formă este o inovație pe care Trimisul lui Allah ﷺ nu a poruncit-o și nu a practicat-o. Ea duce la rău, după cum se va arăta la sfârșitul întâmplării.

„El a spus: «De ce nu le-ai poruncit să-și numere păcatele și nu le-ai garantat că nimic din faptele lor bune nu se va pierde?»”

El spune: trebuie să-ți numeri păcatele și să te căiești pentru ele. Cât despre faptele bune, săvârșește-le fără să le numeri, spunând: „Am rostit tasbīḥ de o sută de ori, de o mie sau de douăzeci de mii de ori” și altele asemenea. Aceasta ține de ostentație și este o inovație.

„Apoi a plecat, iar noi am plecat cu el. Când a ajuns la unul dintre acele cercuri, s-a oprit lângă ei și a spus: «Ce vă văd făcând aici?» Au răspuns: «Abū ʿAbd ar-Raḥmān, sunt pietricele cu care numărăm rostirile de takbīr, tahlīl și tasbīḥ.» El a spus: «Numărați-vă păcatele, căci eu vă garantez că nimic din faptele voastre bune nu se va pierde! Vai vouă, comunitate a lui Muḥammad, cât de repede vă îndreptați spre pieire! Iată-i pe companionii Profetului vostru ﷺ încă atât de numeroși, hainele sale încă nu s-au uzat, iar vasele sale încă nu s-au spart! Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, fie vă aflați într-o religie mai bine călăuzită decât religia lui Muḥammad, fie deschideți o poartă a rătăcirii!» Au răspuns: «Pe Allah, Abū ʿAbd ar-Raḥmān, nu am urmărit decât binele!»”

Simpla intenție și dorință de bine nu îngăduie inovația. Inovația rămâne inovație și este un rău, chiar dacă intenția celui care o practică este bună și scopul său este bun.

El a spus: „Câți oameni care urmăresc binele nu îl vor dobândi! Trimisul lui Allah ﷺ ne-a spus că un neam va citi Coranul, dar acesta nu le va trece de clavicule.”

El a amintit hadithul despre kharijiți, care exagerează în religie și acționează fără dovadă și fără înțelegere. Ei doar citesc Coranul fără să-l înțeleagă și se străduiesc după propria lor socotință și după părerile lor, fără să dobândească înțelegerea religiei lui Allah. Aceasta este calea kharijiților. De aceea, el, fie Allah mulțumit de el, s-a așteptat ca aceștia să ajungă printre kharijiți, fiindcă inovația trage spre rău, pe când Sunnah duce spre bine.

„Pe Allah, nu știu, poate că cei mai mulți dintre ei sunt dintre voi! Apoi s-a întors și a plecat de la ei. ʿAmr ibn Salamah, fie Allah mulțumit de el, a spus: «Pe cei mai mulți dintre oamenii acelor cercuri i-am văzut luptând împotriva noastră cu lăncile, în ziua de la an-Nahrawān, alături de kharijiți.»”

Așa cum se așteptase Ibn Masʿūd, fie Allah mulțumit de el, au fost văzuți alături de kharijiți, ucigând musulmani la an-Nahrawān. An-Nahrawān este o bătălie care a avut loc între ʿAlī, fie Allah mulțumit de el, și kharijiți. Allah i-a dăruit conducătorului credincioșilor victoria asupra lor, iar acesta a ucis un mare număr dintre ei. Bătălia de la an-Nahrawān a avut loc în Irak. Așadar, pe cei care au introdus această inovație, ea i-a atras spre kharijiți, au ajuns alături de ei și au fost uciși împreună cu ei — Allah să ne ferească! Aici se află avertismentul împotriva inovațiilor și a faptului că ele duc la rău, chiar dacă intenția adepților lor este bună sau scopurile lor sunt bune. Criteriul nu este intenția ori scopul, ci dovada din Cartea lui Allah sau din Sunnah Trimisului ﷺ. Religia este deplină, slavă lui Allah:

Astăzi am desăvârșit pentru voi religia voastră.

Ceea ce Trimisul ﷺ nu a poruncit, nu a făcut și nu a încuviințat nimănui să facă nu ține de religie, ci face parte din inovații.

Ajutorul Îi este cerut lui Allah și în El ne punem încrederea. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace stăpânului nostru Muḥammad, familiei sale și tuturor companionilor săi.

El, Allah să aibă milă de el, a încheiat cartea cu această rugă: ajutorul Îi este cerut lui Allah și în El ne punem încrederea. Allah să-l binecuvânteze pe Profetul nostru Muḥammad.