Virtuțile Islamului

Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

O, oameni ai Cărții, de ce vă certați cu privire la Ibrāhīm?

până la cuvintele:

Și nu a fost dintre cei care Îi asociază parteneri lui Allah.

Comentariul

Oamenii Cărții sunt evreii și creștinii. Când Trimisul lui Allah ﷺ i-a chemat la Islam și le-a spus: «Eu sunt Trimisul lui Allah către voi toți, al Celui Căruia Îi aparține stăpânirea cerurilor și a pământului», ei au spus: «Nu te urmăm; noi urmăm religia lui Ibrāhīm». Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, le-a răspuns:

Cei mai îndreptățiți la Ibrāhīm sunt cei care l-au urmat, acest Profet și cei care au crezut. Allah este Ocrotitorul credincioșilor.

Apoi Preaslăvitul și Preaînaltul a spus:

O, oameni ai Cărții, de ce vă certați cu privire la Ibrāhīm?

Adică fiecare dintre voi pretinde că Ibrāhīm urma religia sa. Evreii spun că Ibrāhīm era evreu, iar creștinii spun că era creștin. Slavă lui Allah! Când au fost coborâte Tora și Evanghelia? Ele nu au fost coborâte decât la mult timp după Ibrāhīm. Cum ar fi putut, așadar, Ibrāhīm să fie evreu sau creștin? Realitatea dezminte această afirmație.

O, oameni ai Cărții, de ce vă certați cu privire la Ibrāhīm, când Tora și Evanghelia nu au fost coborâte decât după el? Oare nu pricepeți?

Un om cu judecată nu poate spune că cel de dinainte îl urmează pe cel de după el. Dimpotrivă, lucrurile stau invers: cel de mai târziu îl urmează pe cel de dinainte. Ibrāhīm nu a fost evreu, fiindcă Tora nu a fost coborâtă decât după el, și nici creștin, fiindcă Evanghelia i-a fost coborâtă lui ʿĪsā, pacea fie asupra lui, după el. Aceasta este o sfidare a judecății și o inducere în eroare vădită.

Ci a fost ḥanīf,

adică sincer față de Allah, Atotputernicul și Mărețul, în adorare,

musulman,

adică monoteist. Islamul este monoteismul și este religia tuturor profeților: a-L adora numai pe Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul. Chiar dacă legile lor revelate au fost diferite, fiecare lege răspundea nevoilor comunității respective și binelui ei. Islamul înseamnă, așadar, adorarea lui Allah Singur, fără niciun asociat, prin ceea ce a legiferat El pentru fiecare vreme. Cei care au crezut în Tora și au urmat-o în vremea în care ea trebuia urmată au fost musulmani. Cei care au crezut în Evanghelie și au urmat-o în vremea în care ea trebuia urmată au fost musulmani. Cei care cred în Coran și îl urmează în vremea sa sunt musulmani, fiindcă toți aceștia sunt monoteiști. Monoteismul este religia tuturor trimișilor, iar Islamul este religia tuturor trimișilor, pacea și binecuvântarea fie asupra lor.

Și cuvintele Sale:

Cine se îndepărtează de religia lui Ibrāhīm, în afară de acela care se nesocotește pe sine? Noi l-am ales în această lume, iar în Viața de Apoi el va fi dintre cei drepți.

Comentariul

Cuvintele lui Allah Preaînaltul

cine se îndepărtează de religia lui Ibrāhīm

înseamnă: cine o părăsește. Expresia al-raghbah ʿan al-shayʾ înseamnă părăsirea unui lucru, în timp ce al-raghbah fī al-shayʾ înseamnă căutarea lui.

Religia lui Ibrāhīm este monoteismul și sinceritatea față de Allah, Atotputernicul și Mărețul:

Cine se îndepărtează de religia lui Ibrāhīm, în afară de acela care se nesocotește pe sine?

Safah înseamnă lipsă de judecată. Un asemenea om este lipsit de judecată, chiar dacă pretinde că este rațional, înțelept și pricepe lucrurile. În realitate însă este nesăbuit. Cel care părăsește religia lui Ibrāhīm este nesăbuit.

Noi l-am ales,

adică l-am ales pe Ibrāhīm, pacea fie asupra lui,

în această lume, iar în Viața de Apoi el va fi dintre cei drepți. Când Domnul său i-a spus: „Supune-te!”, el a spus: „M-am supus Domnului lumilor”.

El și-a îndreptat religia cu sinceritate numai către Allah, Atotputernicul și Mărețul, a părăsit adorarea idolilor și a statuilor, le-a spart și le-a sfărâmat și s-a dezis de cei care le adorau. Din această pricină a îndurat suferințele pe care le-a îndurat.

Când Domnul său i-a spus: „Supune-te!”, el a spus: „M-am supus Domnului lumilor”.

«Supune-te!» înseamnă: supune-te Domnului lumilor, Atotputernicului și Mărețului, și nu te supune altcuiva.

Tot aici se află hadithul despre khawārij, menționat anterior.

Comentariul

Adică în acest capitol intră hadithul de la începutul capitolului precedent: «Ies din religie așa cum săgeata străpunge vânatul, apoi nu se mai întorc la ea». Aceasta este inovația khawārij.

Tot acolo se relatează că el ﷺ a spus: «Familia lui Abū Cutare nu se numără printre apropiații mei; apropiații mei sunt doar cei evlavioși».⁶³

Comentariul

«Nu se numără printre apropiații mei» vine de la walāyah, care înseamnă iubire. În schimb, wilāyah, cu vocala i, înseamnă stăpânire și autoritate. Trimisul ﷺ se dezice de cel care nu urmează religia monoteismului, chiar dacă îi este rudă de sânge. El nu îl iubește, iar aceștia nu se numără printre apropiații lui; adică nu îi iubește atât timp cât urmează altă religie decât a sa ﷺ. Apropiații Trimisului sunt însă cei evlavioși, fie că sunt rudele lui, fie că nu. Salmān al-Fārisī, Bilāl ibn Rabāḥ al-Ḥabashī și Ṣuhayb al-Rūmī nu erau rudele sale, ci se numărau printre mawālī. Cu toate acestea, au ajuns dintre oamenii cei mai apropiați și mai iubiți de Trimis ﷺ, fiindcă erau credincioși. În schimb, Abū Lahab îi era dușman ﷺ, deși era unchiul său, fratele tatălui său. Totuși, el ﷺ s-a dezis de acesta. Așadar, nu este vorba despre rudenie, iar cinstea rudeniei cu Trimisul ﷺ nu folosește fără religie. Dacă omul urmează religia Trimisului ﷺ, are atât cinstea rudeniei, cât și cinstea religiei, cele două reunindu-se pentru el. Dacă însă nu are religie, legătura de rudenie nu îi folosește deloc cât timp se împotrivește religiei. De aceea, el ﷺ s-a dezis de familia lui Abū Cutare, spunând: «Nu se numără printre apropiații mei». Apropiații lui sunt cei evlavioși, indiferent de neamul din care provin. Aceasta arată dezicerea de cei care Îi asociază parteneri lui Allah, chiar dacă sunt rudele Trimisului ﷺ. În hadith se spune: «Pe cel pe care fapta lui îl ține în urmă, obârșia nu îl va face să înainteze».⁶⁵

Tot acolo se relatează de la Anas că Trimisului lui Allah ﷺ i s-a spus că unul dintre companioni zisese: «Eu nu voi mânca carne». Altul spusese: «Eu mă voi ruga noaptea și nu voi dormi». Altul spusese: «Eu nu mă voi căsători cu femei». Iar altul spusese: «Eu voi posti fără să întrerup postul». El ﷺ a spus: «Eu însă mă rog noaptea și dorm, postesc și întrerup postul, mă căsătoresc cu femei și mănânc carne. Cel care se îndepărtează de Sunnah mea nu este dintre ai mei».⁶⁴

Comentariul

Acest hadith se află în culegerea autentică. Era un grup de companioni care doreau binele, adorarea și ascultarea, așa că au venit să întrebe despre adorarea Trimisului ﷺ, ca să îl ia drept exemplu. Când li s-a vorbit despre adorarea lui ﷺ, li s-a părut că ar fi puțină. Apoi au spus: «Trimisul ﷺ nu este asemenea nouă. Lui i-au fost iertate păcatele trecute și viitoare, așa că nu are nevoie de adorare». Când Trimisul ﷺ a aflat acestea, s-a mâniat foarte tare și a spus: «Ce au unii oameni de spun cutare și cutare lucru? Eu mă tem de Allah mai mult decât voi și sunt mai evlavios față de El decât voi. Eu mă rog și dorm, postesc și întrerup postul, mă căsătoresc cu femei și mănânc carne. Cel care se îndepărtează de Sunnah mea nu este dintre ai mei.»

Aceasta cuprinde avertizarea împotriva exagerării în adorare, adică a depășirii măsurii și a înăspririi față de sine. Religia este, laudă lui Allah, o cale de mijloc și de echilibru. Nu te împovăra și nu îi cere sufletului tău ceea ce nu poate duce. Trimisul ﷺ a avertizat în numeroase hadithuri împotriva exagerării, adică a depășirii măsurii în adorare. Dimpotrivă, trebuie să fii blând cu tine însuți. Dacă omul păstrează măsura și echilibrul în adorare, va stărui în ea. Dacă însă devine prea aspru în adorare, se plictisește și o abandonează. Acesta este un lucru cunoscut. El ﷺ a spus: «Cel care își istovește animalul de călărie nu străbate pământul și nici nu își păstrează animalul de călărie».⁶⁶ Omul este o ființă cu puteri limitate. Dacă se înăsprește față de sine, nu va putea face față și, în cele din urmă, va abandona fapta. Acesta este un lucru văzut și cunoscut. Am văzut oameni care erau foarte aspri, iar în cele din urmă s-au lepădat de rânduiala religiei. Erau cunoscuți pentru asprime și exagerare, dar au ajuns să se abată de la religie. Acesta este răul exagerării — Allah să ne ferească! În schimb, măsura și echilibrul sunt o cale către statornicie și continuitate. Aceasta este Sunnah Trimisului ﷺ. Aici se află îndemnul la măsură în adorare, la urmarea Trimisului ﷺ și la părăsirea exagerării și asprimii, fiindcă acestea sunt o inovație care se împotrivește Sunnei Trimisului ﷺ.

Cuvintele sale «cel care se îndepărtează de Sunnah mea nu este dintre ai mei» sunt asemenea cuvintelor Preaînaltului:

Cine se îndepărtează de religia lui Ibrāhīm, în afară de acela care se nesocotește pe sine?

Trimisul ﷺ s-a dezis de acesta. Aici se află avertizarea împotriva inovației exagerării și a asprimii și îndemnul la măsură și echilibru în toate lucrurile. Religia este o cale de mijloc:

Aceasta este calea Mea cea dreaptă; urmați-o!

Aceasta este calea corectă, calea Trimisului ﷺ. Musulmanul nu trebuie să socotească puține faptele Trimisului ﷺ, căci el, pacea și binecuvântarea fie asupra lui, este modelul:

Aveți în Trimisul lui Allah un exemplu frumos pentru cel care nădăjduiește în Allah și în Ziua de Apoi.

Aceasta nu înseamnă nici nepăsare, nici exagerare, ci echilibru: nici depășirea măsurii, nici neglijență. Religia lui Allah se află între cel care exagerează și cel care neglijează. Cel dintâi se înăsprește, iar cel care neglijează se leapădă de obligații, spunând: «Religia nu constă în rugăciune și adorare; religia este în inimă», și abandonează faptele. Acesta neglijează. La fel, cel care se înăsprește în actele de adorare și se împovărează pe sine exagerează. Religia este măsura și echilibrul. Allah, Atotputernicul și Mărețul, a spus:

Rămâi drept, așa cum ți s-a poruncit, tu și cei care s-au întors cu căință alături de tine, și nu depășiți măsura.

Depășirea măsurii înseamnă aici asprimea și exagerarea. Allah să ne ferească!

Cugetă: dacă unora dintre companioni, atunci când au vrut să se retragă din viața obișnuită pentru a se dedica adorării, li s-au adresat aceste cuvinte aspre și fapta lor a fost numită îndepărtare de Sunnah, ce crezi atunci despre celelalte inovații? Și ce crezi despre alții decât companionii?

Comentariul

Aceștia erau companioni, iar companionii sunt cea mai bună generație. Când au intenționat acel lucru, Profetul ﷺ i-a mustrat și le-a vorbit cu asprime, deși erau companionii săi. Cum stau atunci lucrurile cu cei din generațiile de mai târziu, care au depășit limitele prin exagerare și extremism ori prin nepăsare și lipsă de fermitate? Religia lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, este măsură, echilibru și cale dreaptă. Ea nu împovărează sufletele și nici nu este nepăsare și pierzanie, ci este o religie îngăduitoare:

El nu v-a pus nicio strâmtorare în religie.

Allah, Atotputernicul și Mărețul, nu dorește să vă pună în strâmtorare. În religie nu există strâmtorare, asprime și exagerare, așa cum nu există nici nepăsare. Ea se află la mijloc între cele două extreme. Aceasta este religia lui Muḥammad ﷺ: măsură mereu și în toate împrejurările. Omul nu rămâne statornic în religie decât pe această cale, fiindcă, dacă devine nepăsător, iese din religie, iar dacă se înăsprește peste măsură, iese de asemenea din religie. Nu rămâne statornic decât dacă urmează calea de mijloc și echilibrul.