Virtuțile Islamului

Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

O, voi, cei care credeți! Intrați în Islam pe deplin!

Comentariul

«Capitol despre primirea Islamului în întregime» înseamnă să accepți întregul Islam, fără să iei o parte și să lași alta. Allah, Slăvitul și Preaînaltul, a spus:

O, voi, cei care credeți! Intrați în Islam pe deplin!

Adică primiți întregul Islam, nu luați o parte lăsând-o pe cealaltă. Cel care face aceasta nu crede în Islam. El, Slăvitul și Preaînaltul, a spus:

Cei care nu cred în Allah și în trimișii Săi, vor să facă deosebire între Allah și trimișii Săi și spun: „Credem în unii și nu credem în alții”, dorind să ia o cale între acestea, aceia sunt cu adevărat necredincioșii.

Cel care crede în unii trimiși ori într-o parte din Carte sau din Islam, dar respinge cealaltă parte, le respinge pe toate.

Credeți oare într-o parte din Carte și o respingeți pe cealaltă? Răsplata celor dintre voi care fac aceasta nu este decât rușine în viața lumească, iar în Ziua Învierii vor fi trimiși la cea mai aspră pedeapsă. Allah nu este nepăsător față de ceea ce faceți.

Musulmanul trebuie să accepte Islamul în întregime și să practice ceea ce poate din el, crezând însă în întregul lui. Să creadă într-o parte și să respingă alta nu este îngăduit și nu este suficient. Nici să ia din Islam numai ceea ce se potrivește bunului său plac, părăsind ceea ce i se împotrivește, nu este îngăduit și nu este suficient. Trebuie să accepte întregul Islam și să creadă în întregul lui.

Cuvintele lui Allah Preaînaltul:

O, voi, cei care credeți! Intrați în Islam pe deplin!

Pe deplin înseamnă întregul Islam. Nu iei o parte și lași alta după bunul plac și dorința ta și nu iei numai ceea ce îți convine. Întregul Islam este un tot unitar.

Cuvintele Sale, Preaînaltul:

Nu i-ai văzut pe cei care pretind că ei cred în ceea ce ți-a fost pogorât și în ceea ce a fost pogorât înaintea ta?

Comentariul

Din primirea Islamului în întregime face parte judecarea după Legea religioasă, căci aceasta este una dintre rânduielile Islamului. Cel care pretinde că este musulman, dar înlătură Legea religioasă de la judecată și judecă după legi omenești, nu este musulman. Preaînaltul a spus:

Nu i-ai văzut pe cei care pretind…

A spus „pretind”, iar pretenția neîntemeiată este cea mai mincinoasă vorbă. Aceasta arată că afirmația lor nu este adevărată.

Pretind că ei cred în ceea ce ți-a fost pogorât și în ceea ce a fost pogorât înaintea ta, dar vor să caute judecata la ṭāghūt, deși li s-a poruncit să îl respingă. Iar Satana vrea să îi ducă într-o rătăcire îndepărtată.

Judecarea după ceea ce Allah a pogorât este necesară. Cel care înlătură cu totul judecarea după ceea ce Allah a pogorât și pune în locul ei legile omenești nu este musulman, chiar dacă pretinde că este. Aceasta se află în Coran:

Nu i-ai văzut pe cei care pretind că ei cred în ceea ce ți-a fost pogorât și în ceea ce a fost pogorât înaintea ta, dar vor să caute judecata la ṭāghūt?

Privește cuvântul „vor”: el exprimă numai o intenție în inimă. Cum este atunci dacă o pune în aplicare? Lucrul este și mai grav. Dacă a avut această intenție în inimă, nu este credincios; cum este atunci dacă o pune în aplicare?

Cuvintele Sale, Preaînaltul:

Cu cei care și-au dezbinat religia și s-au împărțit în secte tu nu ai nimic de-a face.

Comentariul

Aici se interzice dezbinarea în religie:

Cei care și-au dezbinat religia și s-au împărțit în secte,

adică în partide și grupări. Aceasta este o mustrare și o avertizare. Musulmanii sunt o singură comunitate și o singură tabără: sunt tabăra lui Allah și oastea lui Allah. Să nu se împartă în partide și grupări, fiecare chemând la partidul sau gruparea sa, socotindu-i rătăciți pe ceilalți și înjosindu-i. Aceasta nu este îngăduită între musulmani; este dintre practicile epocii ignoranței. Musulmanii sunt o singură mână, o singură comunitate și o singură tabără. Când au neînțelegeri, se întorc la Carte și la Sunnah:

Dacă aveți o neînțelegere în privința vreunui lucru, întoarceți-l la Allah și la Trimis, dacă voi credeți în Allah și în Ziua de Apoi. Aceasta este mai bine și are urmări mai bune.

Musulmanii trebuie să fie o singură comunitate, o singură tabără, iar când au neînțelegeri să caute judecata în Cartea lui Allah și în Sunnah Trimisului Său ﷺ. Fiecare să nu spună: „Rămânem la ceea ce urmăm și nu ne întoarcem de la aceasta.” Aceasta este dintre practicile epocii ignoranței.

Cuvintele Sale:

Tu nu ai nimic de-a face cu ei

exprimă dezicerea. Allah l-a dezlegat pe Trimisul Său ﷺ de cei care și-au dezbinat religia și s-au împărțit în secte, adică în grupări. Musulmanii sunt o singură comunitate, fără împărțire și dezbinare. Neînțelegerile și divergențele vor apărea, dar se înlătură prin căutarea judecății în Cartea lui Allah și în Sunnah Trimisului Său ﷺ. Ne întoarcem la cel care are dreptate, iar cel care a greșit se întoarce de la greșeala lui, fără să își părtinească opinia, partidul sau gruparea. Așa se cuvine musulmanilor.

Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi! — a spus despre cuvintele Preaînaltului:

În Ziua când unele fețe se vor lumina, iar altele se vor întuneca:

«Se vor lumina fețele oamenilor Sunnei și ai unirii și se vor întuneca fețele oamenilor inovațiilor și ai dezbinării.»

Comentariul

Acest verset vine după cuvintele Preaînaltului:

O, voi, cei care credeți! Dacă dați ascultare unui grup dintre cei cărora li s-a dat Cartea, ei vă vor întoarce la necredință după credința voastră. Cum să nu credeți, când vouă vi se recită versetele lui Allah și printre voi se află Trimisul Său? Cel care se ține strâns de Allah a fost călăuzit pe o cale dreaptă. O, voi, cei care credeți! Temeți-vă de Allah așa cum se cuvine să vă temeți de El și să nu muriți decât fiind musulmani. Țineți-vă cu toții strâns de frânghia lui Allah și nu vă dezbinați!

Apoi a spus:

Țineți-vă cu toții strâns de frânghia lui Allah!

Frânghia lui Allah este Coranul, Islamul și Trimisul ﷺ.

Și nu vă dezbinați

în grupări și partide: aici se interzice dezbinarea.

Aduceți-vă aminte de binefacerea lui Allah asupra voastră: erați dușmani, iar El v-a unit inimile și, prin binefacerea Lui, ați devenit frați. Erați pe marginea unei prăpăstii de Foc, iar El v-a salvat din ea. Astfel vă lămurește Allah versetele Sale, pentru ca voi să fiți călăuziți. Să fie dintre voi o comunitate care cheamă la bine, poruncește binele și oprește răul; aceia sunt cei izbânditori. Nu fiți asemenea celor care s-au dezbinat!

La începutul versetelor a interzis dezbinarea, apoi a spus:

Țineți-vă cu toții strâns de frânghia lui Allah și nu vă dezbinați!

Apoi a interzis asemănarea cu comunitățile de mai înainte care s-au dezbinat în religia lor:

Nu fiți asemenea celor care s-au dezbinat și au avut neînțelegeri după ce le-au venit dovezile limpezi!

Au avut neînțelegeri și s-au dezbinat, deși aveau revelația pogorâtă. Nu au căutat judecata ei, ci fiecare și-a părtinit propria opinie.

Aceștia vor avea o pedeapsă mare:

cei care au avut neînțelegeri, s-au dezbinat și au părăsit ceea ce Allah a pogorât, fără să se întoarcă la Cartea lui Allah și la Sunnah Trimisului Său ﷺ pentru înlăturarea neînțelegerii. Fiecare a rămas la școala sa; au părăsit Cartea pogorâtă și s-au mulțumit cu metodele, școlile și părerile lor.

Aceștia vor avea o pedeapsă mare, în Ziua când unele fețe se vor lumina, iar altele se vor întuneca.

Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi! — a spus: «Se vor lumina fețele oamenilor Sunnei și ai comunității unite și se vor întuneca fețele oamenilor dezbinării și ai neînțelegerii.» Acesta este sfârșitul lor în Ziua Învierii. Cei care stăruie în neînțelegeri și își părtinesc opiniile vor avea fețele întunecate în Ziua Învierii. Cei care s-au unit asupra adevărului și și-au înlăturat neînțelegerea prin dovadă vor avea fețele luminate în Ziua Învierii.

De la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr — Allah să fie mulțumit de amândoi! — se relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Asupra comunității mele vor veni întocmai cele venite asupra fiilor lui Isrāʾīl, ca o sandală potrivită cu cealaltă. Chiar dacă printre ei a fost cineva care s-a împreunat cu mama sa în văzul lumii, în comunitatea mea va fi cineva care să facă aceasta. Fiii lui Isrāʾīl s-au împărțit în șaptezeci și două de grupări.» Hadithul se încheie cu vorbele sale: «Această comunitate se va împărți în șaptezeci și trei de grupări, toate în Foc, afară de una.» Ei au întrebat: «Care este aceea, o, Trimis al lui Allah?» El a spus: «Cea care urmează ceea ce urmez eu și companionii mei.» Relatat de at-Tirmidhī.⁴¹

Comentariul

Acesta este un avertisment împotriva celor care se vor petrece la sfârșitul vremurilor, un avertisment pentru comunitate. Din grija și mila lui ﷺ față de comunitatea sa, el le-a vestit oamenilor ce se va petrece și le-a arătat cum se pot salva. Fiii lui Isrāʾīl s-au dezbinat și au avut neînțelegeri:

Nu fiți asemenea celor care s-au dezbinat și au avut neînțelegeri după ce le-au venit dovezile limpezi!

Aceasta îi privește pe fiii lui Isrāʾīl. De vreme ce s-a întâmplat printre fiii lui Isrāʾīl, se va întâmpla și în această comunitate, la cei care îi imită. Și s-a întâmplat deja. Când se întâmplă, musulmanul nu trebuie să fie părtinitor, ci să caute dovada și să urmeze Cartea și Sunnah, pentru a se salva de această încercare, de acest rău și de aceste neînțelegeri. Aceasta este o vestire cu sens de avertizare și este dintre minunile lui ﷺ. El a vestit că vor exista oameni care îi vor imita pe evrei și pe creștini chiar și în cele mai neînsemnate ori mai urâte și mai abjecte lucruri. Chiar dacă printre evrei și creștini ar exista cineva care se împreunează cu propria mamă, și în această comunitate s-ar găsi cineva care să facă aceasta, imitându-i, pentru că socotește desăvârșire ceea ce fac ei, chiar dacă sunt cele mai urâte și mai abjecte lucruri. Desfrâul, în general, este o faptă rușinoasă și o cale rea, iar împreunarea cu propria mamă este cea mai urâtă formă de desfrâu. Totuși, dacă necredincioșii ar face-o, unii ar ajunge să o socotească bună. Într-un alt hadith: «Chiar dacă ar intra în vizuina unei șopârle, ați intra și voi după ei.»⁴² Aici se avertizează împotriva imitării evreilor și a creștinilor și se arată că aceasta este o mare primejdie pentru musulmani.

«Fiii lui Isrāʾīl s-au împărțit în șaptezeci și două de grupări, iar comunitatea mea se va împărți în șaptezeci și trei de grupări, toate în Foc, afară de una.» Ei au întrebat: «Care este aceea, o, Trimis al lui Allah?» El a spus: «Cea care urmează ceea ce urmez eu și companionii mei.» El ﷺ a vestit că în această comunitate vor fi oameni care îi imită pe evrei și pe creștini și că evreii și creștinii s-au împărțit: evreii în șaptezeci și una de grupări, iar creștinii în șaptezeci și două. Această comunitate se va împărți, imitându-i, în șaptezeci și trei de grupări, toate în Foc, afară de una: cea care a rămas la ceea ce urmau Trimisul ﷺ și companionii săi. Nu există salvare de Foc decât prin urmarea Cărții, a Sunnei și a căii înaintașilor dreptcredincioși. Cel care nu este astfel este în Foc, fie pentru necredința, fie pentru rătăcirea sa. Nu toate grupările sunt necredincioase: unele sunt necredincioase, iar altele nu ajung la necredință. Toate sunt însă amenințate cu Focul pentru necredința sau rătăcirea lor.

Să cugete credinciosul care nădăjduiește întâlnirea cu Allah la cuvintele celui sincer și vrednic de crezare în această privință, îndeosebi la vorbele sale: «Ceea ce urmez eu și companionii mei.»

Comentariul

Să cugete musulmanul care își dorește propriul bine la cuvintele celui sincer și vrednic de crezare, Trimisul ﷺ. El este sincer în ceea ce a vestit:

Nu vorbește din dorință proprie; nu este decât o revelație care îi este revelată.

„Vrednic de crezare” înseamnă: confirmat de Allah Preaînaltul. Allah este Cel care i-a făcut cunoscute acestea. El este sincer și confirmat: sincer în ceea ce a vestit și confirmat în ceea ce i s-a făcut cunoscut din partea lui Allah — pacea și binecuvântările fie asupra lui! Musulmanul înțelept și chibzuit să cugete la acest lucru: el se va petrece negreșit și nu există salvare de el decât prin ceea ce urmau Trimisul ﷺ și companionii săi. Aceasta cere să învățăm ceea ce urmau Trimisul ﷺ și companionii săi. Nu este nicidecum întemeiat și nici îngăduit ca fiecare să pretindă că urmează ceea ce urmau Trimisul ﷺ și companionii săi, fiind în necunoștință de calea lor sau cunoscând-o, dar alegând voit greșeala. Trebuie să învățăm și să cunoaștem ceea ce urmau Trimisul ﷺ și companionii săi, pentru a ne ține de aceasta și a nu ne îndrepta spre altceva.

Cât de puternică ar fi această povață dacă ar întâlni inimi vii!

Comentariul

Aceasta este povața Trimisului ﷺ. Dacă ar întâlni inimi vii, inimile ar lua aminte, s-ar supune și s-ar strădui să cunoască adevărul și să îl practice. Omul să nu fie un imitator fără judecată, care merge cu oamenii oriunde merg ei, ci să fie întotdeauna alături de adevăr, chiar dacă oamenii i se împotrivesc. Să nu imite orbește, fără călăuzire. Mai întâi trebuie să cunoască adevărul, apoi să îl practice și să cheme la el. Aceasta este datoria fiecărui musulman. Cât despre a spune: «Lăsați oamenii la ceea ce urmează», urmând ziceri precum „libertatea opiniei”, „opinia și cealaltă opinie” sau „nu îngrădiți oamenii și nu îi strâmtorați” — acestea sunt vorbe neîntemeiate, vorbe ale oamenilor rătăcirii, Allah să ne ferească! Ele se împotrivesc cuvintelor Trimisului ﷺ. Trebuie să chemăm oamenii la ceea ce este drept și la adevăr, nu să îi lăsăm în rătăcirea și în starea lor spunând „libertatea opiniei”. Nu există ceva numit „libertatea opiniei”, ci datoria este urmarea Cărții și a Sunnei. Dacă ar exista această libertate a opiniei, nu am avea nevoie nici de trimiși, nici de Cărți, ci fiecare și-ar urma părerea și rațiunea. Opinia care se împotrivește revelației trebuie părăsită. Dacă se potrivește revelației, laudă lui Allah! ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să fie mulțumit de el! — a spus: «Dacă religia s-ar întemeia pe opinie, partea de jos a încălțămintei din piele ar fi mai îndreptățită să fie ștearsă decât partea de sus. Însă l-am văzut pe Profet ﷺ ștergând partea de sus a încălțămintei.»⁴³ Religia nu se întemeiază pe opinie, ci pe urmarea revelației.

Sahl ibn Ḥunayf — Allah să fie mulțumit de el! — a spus: «O, oameni! Puneți-vă la îndoială propria opinie în privința religiei voastre! Îmi amintesc ziua lui Abū Jandal: dacă aș fi putut să resping hotărârea Trimisului lui Allah ﷺ, aș fi respins-o.»⁴⁴ Aceasta privește întâmplarea de la al-Ḥudaybiyyah, când s-a încheiat pacea între Profet ﷺ și politeiști. Printre clauzele ei se afla aceasta: «Pe cel care vine de la necredincioși la musulmani, devenind musulman, musulmanii îl înapoiază lor; pe cel care pleacă de la musulmani la necredincioși, aceștia nu îl înapoiază.» Lui Sahl i-a fost greu să accepte aceasta, deoarece nu cunoștea urmările. Profetul ﷺ spunea: «Cel care pleacă dintre noi la ei nu are bine în el», adică cel care pleacă dintre musulmani la necredincioși nu are bine în el și nu este adus înapoi. Celui care vine de la politeiști la musulmani și este trimis înapoi, Allah îi va da ușurare și o cale de ieșire:

Celui care se teme de Allah, El îi dă o cale de ieșire.

Apoi adevărul s-a arătat limpede: această pace era de cel mai mare folos musulmanilor, fiindcă vătămarea necredincioșilor împotriva lor a încetat, musulmanilor li s-a îngăduit să emigreze, numărul emigranților a crescut, războiul s-a oprit, iar musulmanii au început să cheme la Allah — Cel Atotputernic și Măreț — fără să îi împiedice nimeni. Allah a numit-o o biruință limpede:

Ți-am dat o biruință limpede.

Aceasta este pacea de la al-Ḥudaybiyyah.

L-a relatat și din hadithul lui Abū Hurayrah și l-a declarat autentic, dar în acesta nu se pomenește Focul.⁴⁵ Acest lucru se află în hadithul lui Muʿāwiyah, la Aḥmad și Abū Dāwūd, în care se spune: «Din comunitatea mea vor apărea oameni prin care aceste patimi vor pătrunde așa cum turbarea pătrunde în cel bolnav de ea, fără să lase vreo venă sau vreo încheietură în care să nu intre.»⁴⁶ Mai înainte au fost amintite cuvintele sale: «Și cel care caută în Islam o practică a epocii ignoranței.»

Comentariul

Allah — Cel Măreț și Preaînalt — a interzis urmarea patimilor. Preaînaltul a spus:

L-ai văzut pe cel care și-a luat propria patimă drept dumnezeu? Vei fi tu oare ocrotitor peste el?

L-ai văzut pe cel care și-a luat propria patimă drept dumnezeu, pe care Allah l-a lăsat să rătăcească în cunoștință de cauză, căruia i-a pecetluit auzul și inima și i-a pus un văl peste privire? Cine îl va mai călăuzi după Allah?

Cel căruia îi ajunge adevărul și nu îl acceptă își urmează propria patimă. Drept pedeapsă, Allah îi pecetluiește inima, astfel încât apoi nu mai acceptă adevărul — Allah să ne ferească! Urmarea patimii este un rău. Musulmanul trebuie să urmeze adevărul, fie că se potrivește cu dorința sa, fie că i se împotrivește. Preaînaltul a spus:

Dacă adevărul ar urma patimile lor, s-ar strica cerurile, pământul și cei care se află în ele.

Urmarea patimii este un rău. La sfârșitul vremurilor, patimile se vor înmulți printre oameni și vor pătrunde prin ei, adică vor intra în venele lor, așa cum turbarea pătrunde prin cel bolnav de ea. Turbarea este boala care îl atinge pe om prin mușcătura unui câine turbat. Când câinele îl mușcă, saliva lui intră în trupul omului, în venele și în întregul lui corp și se răspândește peste tot în el. Tot astfel, patimile se răspândesc printre oameni ca boala turbării.