Virtuțile Islamului

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

De la El cerem ajutor.

Laudă lui Allah, Stăpânul lumilor! Binecuvântarea și pacea lui Allah să fie asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra familiei și tuturor companionilor săi!

Acestea fiind spuse:

Șeicul și imamul Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb — fie ca Allah să aibă milă de el! — a urmat, în Cartea monoteismului, Fundamentele credinței, Virtuțile Islamului și Păcatele mari, calea învățaților hadithului: în aceste cărți, el așază titluri de capitole, apoi aduce versete și hadithuri. Titlul cuprinde înțelesul textelor pe care le citează după el. Aceasta este metoda învățaților hadithului, precum imamul al-Bukhārī și alții. El nu aduce cuvinte din propria sa gândire, ci ceea ce arată Cartea, Sunnah și spusele predecesorilor dreptcredincioși. Lucrurile nu stau așa cum spun dușmanii lui: că ar fi adus o a cincea școală, pe care o numesc «școala wahhabită», pentru a-i îndepărta pe oameni de el și de chemarea sa. Un învățat din India, ori de câte ori își încheia lecția, își ridica mâinile și se ruga împotriva șeicului Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb. Un om binevoitor l-a auzit, a luat lucrarea șeicului, Cartea monoteismului, i-a scos coperta pe care se afla numele șeicului și i-a oferit-o, întrebându-l: «Cine este autorul acestei cărți?» Învățatul a cercetat-o, iar a doua zi i-a spus celui care i-o oferise: «Aceasta este una dintre lucrările imamului al-Bukhārī.» Omul i-a pus la loc coperta și i-a spus: «Acesta este Ibn ʿAbd al-Wahhāb, cel împotriva căruia te rogi.» Învățatul a regretat și a început să se roage pentru șeicul Muḥammad după fiecare lecție.

În această carte, el a explicat mai întâi fundamentele credinței, apoi virtuțile Islamului, deoarece religia are trei trepte: prima este Islamul, a doua este credința, iar a treia este excelența în adorare, iḥsān. Astfel se arată în hadithul lui Abū Hurayrah, care a spus: «Într-o zi, Profetul ﷺ stătea la vedere, înaintea oamenilor. Jibrīl a venit la el și a întrebat: „Ce este credința?” El a răspuns: „Credința înseamnă să crezi în Allah, în îngerii Săi, în întâlnirea cu El, în trimișii Săi și în înviere.” A întrebat: „Ce este Islamul?” El a răspuns: „Islamul înseamnă să-L adori pe Allah fără să-I asociezi nimic, să împlinești rugăciunea, să dai zakāt-ul obligatoriu și să postești în Ramaḍān.” A întrebat: „Ce este iḥsān?” El a răspuns: „Să-L adori pe Allah ca și cum L-ai vedea; iar dacă tu nu-L vezi, El te vede.”» Și a continuat hadithul până la sfârșit.¹

Acestea sunt treptele religiei: prima este Islamul; deasupra ei se află credința, iar deasupra acesteia, iḥsān. El — fie ca Allah să aibă milă de el! — a dorit să explice Islamul și credința în această carte, Fundamentele credinței.

Primul capitol al acestei cărți este «Virtuțile Islamului». După el urmează alte capitole, precum obligativitatea Islamului, explicarea Islamului și ceea ce îl scoate pe om din Islam, și așa mai departe.

Și cuvântul lui Allah Preaînaltul:

Astăzi am desăvârșit pentru voi religia voastră, am împlinit asupra voastră binefacerea Mea și am ales pentru voi Islamul ca religie.

Comentariul

Când Profetul ﷺ se afla la ʿArafah, în timpul Pelerinajului de Adio, i-a fost revelat acest verset:

Astăzi am desăvârșit…

până la sfârșitul versetului. El se numără printre ultimele pasaje din Nobilul Coran revelate Trimisului ﷺ și este ultimul care a fost revelat, căci, după ce s-a întors la Medina de la pelerinaj, a mai trăit doar puțin timp. Aceasta arată că Trimisul ﷺ nu a murit înainte ca Allah să desăvârșească religia prin el. Aici se află o respingere a inovatorilor, care introduc lucruri noi și le atribuie religiei, deși nu fac parte din ea. Orice adaos pe care cineva îl aduce religiei este respins, așa cum se arată în hadithul în care ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea! — a spus că Trimisul lui Allah ﷺ a zis: «Cine introduce în această rânduială a noastră ceva ce nu face parte din ea, acel lucru este respins.»²

Aici se află și o respingere a celor care desconsideră Islamul și spun că nu este potrivit pentru orice timp și loc, așa cum susțin astăzi cei care spun: «Islamul a fost pentru generații trecute și pentru o perioadă trecută; el nu este potrivit pentru vremurile de pe urmă.» Însă cuvântul lui Allah Preaînaltul:

Astăzi am desăvârșit pentru voi religia voastră

arată că ea este potrivită pentru orice timp și loc. Dacă înțelegerea unor oameni nu ajunge să cuprindă Islamul, neajunsul nu se află în Islam, ci în felul în care îl înțeleg ei. Religia este desăvârșită și cuprinde tot ceea ce este spre binele robilor până la venirea Ceasului.

Și am împlinit asupra voastră binefacerea Mea

— prin această religie. Această religie este cea mai mare binefacere pe care Allah a revărsat-o asupra omenirii. Cel care primește această binefacere se folosește de ea, iar cel care nu o primește își poartă singur păcatul și vătămarea, fiindcă el este cel care a respins-o.

Apoi, Cel Măreț și Preaînalt a spus:

Și am ales pentru voi Islamul ca religie.

Islamul este religia despre care Allah spune la începutul acestui verset:

Astăzi am desăvârșit pentru voi religia voastră.

Allah, Preaslăvitul, a desăvârșit-o, a ales-o pentru Sine și pentru robii Săi și nu primește o altă religie în afara ei. El, Preaînaltul, a spus:

Cu adevărat, religia la Allah este Islamul.

Toate celelalte religii, precum creștinismul și iudaismul, sunt nevalide după venirea religiei lui Muḥammad; Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, nu le primește.

Iar celui care caută o altă religie decât Islamul aceasta nu-i va fi acceptată, iar în Viața de Apoi se va afla printre cei care pierd.

În aceste două versete se află o respingere a celor din vremea noastră care spun că cele trei religii — iudaismul, creștinismul și Islamul — sunt toate adevărate și că toate duc la Allah. Aceasta este o minciună și o născocire. După venirea acestei religii nu mai există altă religie adevărată decât Islamul. După trimiterea Mesagerului ﷺ și venirea Islamului, iudaismul și creștinismul au fost abrogate. Celelalte religii sunt fie alterate și schimbate, fie abrogate și ajunse la sfârșitul perioadei lor. Nu a mai rămas altă religie pe care Allah să o primească în afara Islamului. Cine dorește să intre în Paradis să se țină de acest Islam; iar cine dorește altă religie nu va avea parte decât de Foc, pentru că a respins religia lui Allah, pe care Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, a ales-o pentru robii Săi. Iudaismul nealterat, care era religia lui Mūsā — pacea fie asupra lui! — a fost, la vremea lui, o religie corectă și acceptată. La fel și creștinismul nealterat. Dar, după venirea Islamului, ele au fost abrogate și nu a mai rămas decât Islamul. Obligația este de a urma ceea ce Allah a poruncit în orice timp și în orice loc, iar Allah a poruncit urmarea Islamului:

Spune: „Dacă Îl iubiți pe Allah, urmați-mă, iar Allah vă va iubi și vă va ierta păcatele. Allah este Iertător, Îndurător.” Spune: „Ascultați de Allah și de Trimis!” Iar dacă se întorc, Allah nu-i iubește pe necredincioși.

Și cuvântul Lui, Preaînaltul:

Spune: „O, oameni! Dacă sunteți în îndoială cu privire la religia mea, eu nu-i ador pe cei pe care îi adorați în afara lui Allah, ci Îl ador pe Allah, Cel care vă ia sufletele.”

Comentariul

Primul verset,

Astăzi am desăvârșit pentru voi religia voastră,

li se adresează credincioșilor. Al doilea,

Spune: „O, oameni!”,

li se adresează politeiștilor.

Spune,

o, Trimisule:

O, oameni!

— adică întregii omeniri —,

Dacă sunteți în îndoială cu privire la religia mea, eu nu-i ador pe cei pe care îi adorați în afara lui Allah, ci Îl ador pe Allah.

Aceasta este religia Trimisului ﷺ: adorarea lui Allah și părăsirea adorării oricui altcuiva.

Cel care vă ia sufletele

— la sfârșitul vieților voastre și vă mută din această lume în lăcașul răsplății. Allah este Cel îndreptățit la adorare, deoarece la El este întoarcerea și destinația finală. Acești idoli nu au însă nicio putere: nu dau viață, nu aduc moartea și nu răsplătesc pe nimeni, fiindcă sunt făpturi care nu-și pot aduce lor însele nici vătămare, nici folos. Cum ar putea, atunci, să le aducă altora?! Acesta este un lucru uimitor și o desconsiderare a rațiunii.

Cei pe care îi chemați în afara lui Allah sunt robi asemenea vouă. Chemați-i, așadar, și să vă răspundă, dacă spuneți adevărul!

Dacă îi chemați, ei nu aud chemarea voastră; și chiar dacă ar auzi-o, nu v-ar răspunde, iar în Ziua Învierii se vor lepăda.

Aceasta este o adresare către rațiune.

Eu nu-i ador pe cei pe care îi adorați în afara lui Allah, ci Îl ador pe Allah

— adorarea este un drept al lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul.

Cel care vă ia sufletele. Mi s-a poruncit să fiu dintre credincioși.

Trimisului ﷺ i se dau porunci, iar el împlinește porunca lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, și le-o transmite oamenilor.

Apoi, Cel Măreț și Preaînalt a spus:

Îndreaptă-ți fața către religie, ca un dreptcredincios, și nu fi dintre politeiști! Nu chema în afara lui Allah ceea ce nu-ți poate aduce nici folos, nici vătămare! Dacă ai face-o, ai fi dintre cei nedrepți. Dacă Allah te atinge cu o vătămare, nimeni în afară de El nu o poate înlătura. Iar dacă îți voiește un bine, nimeni nu-I poate opri harul. El îl dă cui voiește dintre robii Săi. El este Iertător, Îndurător. Spune: „O, oameni! Adevărul v-a venit de la Domnul vostru. Cine se călăuzește, se călăuzește pentru sine, iar cine rătăcește, rătăcește împotriva sa. Eu nu sunt însărcinat să veghez asupra voastră.” Urmează ceea ce îți este revelat și fii răbdător până când Allah va judeca! El este cel mai bun dintre judecători.

Acestea sunt versete mărețe, care despart adevărul de fals, fără neclaritate sau ambiguitate. Trimisul ﷺ Îl adoră pe Allah, iar aceștia adoră pe altcineva în afara Lui; mai mult, ei adoră făpturi care nu au nicio putere și nu stăpânesc nimic. Aceasta este despărțirea dintre monoteism și politeism. Trimisul ﷺ nu a adus ceva nou și nu i-a chemat pe oameni să-l adore pe el însuși, ci i-a chemat să-L adore pe Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul.

Așadar, Islamul adus de Trimisul ﷺ înseamnă ca Allah să fie adorat și ca adorarea oricui altcuiva să fie părăsită.

Și cuvântul Lui, Preaînaltul:

O, voi, cei care credeți! Temeți-vă de Allah și credeți în Trimisul Său! El vă va da de două ori din îndurarea Sa, vă va dărui o lumină în care să umblați și vă va ierta. Allah este Iertător, Îndurător.

Comentariul

Primul verset,

Astăzi am desăvârșit pentru voi religia voastră…

li se adresează credincioșilor. Al doilea,

Spune: „O, oameni! Dacă sunteți în îndoială…”,

li se adresează politeiștilor și închinătorilor la idoli. Acest verset,

O, voi, cei care credeți…

li se adresează oamenilor Cărții, dintre evrei și creștini.

Temeți-vă de Allah și credeți în Trimisul Său!

— adică în Muḥammad ﷺ.

El vă va da de două ori din îndurarea Sa

— răsplata credinței în trimișii anteriori și răsplata credinței în Muḥammad ﷺ. Credinciosul dintre oamenii Cărții își primește răsplata de două ori: răsplata credinței în Cartea anterioară și răsplata credinței în Cartea ulterioară. Acesta este un mare har. Allah Preaînaltul a spus:

Aceștia își vor primi răsplata de două ori, pentru că au răbdat.

Și vă va dărui o lumină

— lumina înțelegerii lăuntrice —,

în care să umblați,

prin care să deosebiți adevărul de fals și călăuzirea de rătăcire. Această religie este lumină: Coranul este lumină, iar Sunnah este lumină.

O, oameni! V-a venit o dovadă de la Domnul vostru și am pogorât către voi o lumină limpede.

Cel care urmează călăuzirea Coranului merge în lumină, iar cel care urmează altceva decât călăuzirea Coranului merge în întuneric și rătăcire — Allah să ne ferească! Chiar dacă i se înfrumusețează și i se împodobește calea, ea rămâne falsă și rătăcită. Credința în Trimisul ﷺ este o cauză a acestei lumini adevărate după care omul merge.

Și vă va ierta. Allah este Iertător, Îndurător.

Acestea sunt daruri mărețe prin care oamenii Cărții sunt îndemnați să creadă în Muḥammad ﷺ. El a adus ceea ce au adus frații săi, profeții, și a chemat la ceea ce au chemat ei: adorarea curată numai a lui Allah, Cel Puternic și Măreț, și părăsirea adorării oricui altcuiva. Este, așadar, uimitor că i se împotrivesc și nu-l ascultă, deși el nu a adus nimic care să contrazică religia profeților și trimișilor lor. Aceasta arată că, după trimiterea acestui Mesager ﷺ, Islamul înseamnă credința în el și că acela care nu crede în acest Mesager nu urmează Islamul, ci se află în necredință.

Acest verset arată și virtutea credincioșilor dintre oamenii Cărții, cărora Allah le-a dăruit harul de a primi adevărul, precum și faptul că Allah le va da răsplata de două ori și le va dărui mari binefaceri.

În Ṣaḥīḥ, de la Ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el! — se relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Pilda voastră și a oamenilor celor două Cărți este precum aceea a unui om care a angajat lucrători și a spus: „Cine lucrează pentru mine de dimineață până la amiază, pentru un qīrāṭ?” Au lucrat evreii. Apoi a spus: „Cine lucrează pentru mine de la amiază până la rugăciunea de ʿAṣr, pentru un qīrāṭ?” Au lucrat creștinii. Apoi a spus: „Cine lucrează pentru mine de la rugăciunea de ʿAṣr până la apusul soarelui, pentru doi qīrāṭ?” Aceștia sunteți voi. Evreii și creștinii s-au mâniat și au spus: „Cum de noi am lucrat mai mult și primim o răsplată mai mică?” El a spus: „V-am micșorat cu ceva dreptul?” Au spus: „Nu.” El a spus: „Acesta este harul meu, pe care îl dau cui voiesc.”»³

Comentariul

Acest hadith arată virtutea Islamului și faptul că adepții lui au la Allah, Cel Puternic și Măreț, o răsplată mai mare decât adepții religiilor anterioare. Aceasta este o pildă dată de Profet ﷺ pentru a lămuri acest lucru.

«Acesta este harul meu, pe care îl dau cui voiesc.» Nimeni nu-I poate impune restricții lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul. Allah Își dă harul cui voiește, iar Allah este Stăpânul harului măreț. Dar El nu nedreptățește pe nimeni și nu-i micșorează cu nimic dreptul, fiindcă Allah este un Judecător drept: El răsplătește fapta bună și adaugă la răsplată. Acest adaos este un har de la Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul:

Allah nu nedreptățește nici cât greutatea unui fir de colb. Iar dacă este o faptă bună, El o înmulțește și dă de la Sine o răsplată măreață.

Acesta este harul lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul. Nu se poate ridica nicio obiecție împotriva lui Allah pentru că a ales această comunitate mai presus de celelalte: El, Preaslăvitul și Preaînaltul, știe cel mai bine unde Își așază harul și cine îl merită și Își cunoaște cel mai bine făpturile. Răsplătirea faptei este dreptate, iar ceea ce se adaugă la răsplată este har.

Acest hadith arată virtutea Islamului față de celelalte religii.

Tot în Ṣaḥīḥ se relatează de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el! — că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Allah i-a lăsat fără călăuzirea către ziua de vineri pe cei de dinaintea noastră: evreii au avut ziua de sâmbătă, iar creștinii, ziua de duminică. Apoi Allah ne-a adus pe noi și ne-a călăuzit către ziua de vineri. Tot astfel, ei ne vor urma în Ziua Învierii. Noi suntem ultimii dintre oamenii acestei lumi și primii în Ziua Învierii.»⁴

Comentariul

Și acesta arată virtutea Islamului și faptul că adepții săi vor fi cea mai de seamă comunitate în Ziua Învierii. Profetul ﷺ a lămurit aceasta prin ziua de vineri: Allah, Cel Măreț și Preaînalt, a rânduit pentru comunități o zi din săptămână în care să se dedice adorării. Evreii au ales sâmbăta și au spus că ar fi ziua în care Allah S-a odihnit, după ce, potrivit pretinderii lor, ar fi obosit creând cerurile și pământul. El le-a creat în șase zile, de duminică până vineri. Ei au spus că sâmbăta Allah nu a mai lucrat și S-a odihnit, astfel că au socotit-o ziua lor de adorare. Dar au mințit despre Allah. El, Preaînaltul, a spus:

Am creat cerurile, pământul și ceea ce se află între ele în șase zile, fără să Ne atingă vreo oboseală.

Adică nicio osteneală. Aici se află o respingere a pretinderii lor false că Allah S-ar fi odihnit sâmbăta.

Creștinii au ales însă duminica. Ei au spus că aceasta este ziua în care Allah, Cel Măreț și Preaînalt, a început creația, fiind prima dintre cele șase zile. Au ales-o din acest motiv.

Cât despre această comunitate, Allah, Cel Măreț și Preaînalt, este Cel care i-a ales ziua de vineri, fiind cea mai de seamă dintre zile. În ea a fost încheiată creația, în ea a fost creat Ādam — pacea fie asupra lui! —, în ea a fost scos din Paradis și în ea va veni Ceasul. Este o zi măreață, pe care Allah a ales-o pentru această comunitate.

Evreii și creștinii i-au invidiat pe musulmani pentru aceasta și nu i-au invidiat pentru nimic atât de mult pe cât i-au invidiat pentru ziua de vineri, pe care Allah le-a dăruit-o în mod aparte musulmanilor și de la care i-a îndepărtat pe evrei și pe creștini.

Aici se arată virtutea acestei comunități, virtutea zilei de vineri și faptul că Allah Preaînaltul le-a ales ziua de vineri, știind, Preaslăvitul și Preaînaltul, că aceasta este cea mai de seamă dintre zile.

Tot acolo este citat, cu lanțul de transmitere suspendat, că Profetul ﷺ a spus: «Religia cea mai iubită de Allah este religia monoteistă, îngăduitoare.»⁵ Sfârșitul citatului.

Comentariul

Cuvintele sale «tot acolo» înseamnă: în Ṣaḥīḥ al-Bukhārī. «Cu lanțul de transmitere suspendat»: relatarea muʿallaq este aceea pe care al-Bukhārī o citează fără lanț de transmitere. Ea este de două feluri: una citată într-o formulare categorică, adică afirmativă, și alta citată fără o asemenea formulare. Imamul Ibn Ḥajar — fie ca Allah să aibă milă de el! — a adunat relatările suspendate din al-Bukhārī și le-a menționat lanțurile într-o carte numită Taghlīq at-Taʿlīq, adică a menționat lanțurile pe care al-Bukhārī le-a lăsat suspendate și nu le-a redat.

«Că Profetul ﷺ a spus» — aceasta este una dintre formulările categorice ale relatării suspendate.

«Religia monoteistă, îngăduitoare»: al-ḥanīfiyyah înseamnă religia lui Ibrāhīm, iar as-samḥah înseamnă ușoară.

Ibrāhīm a fost o călăuză, supus lui Allah, dreptcredincios, și nu a fost dintre politeiști.

Apoi ți-am revelat să urmezi religia lui Ibrāhīm, dreptcredincios.

Cine are o religie mai bună decât cel care își supune fața lui Allah, este făcător de bine și urmează religia lui Ibrāhīm, dreptcredincios?

Al-ḥanīf este cel care se îndreaptă către Allah și se întoarce de la orice altceva. Ibrāhīm — pacea fie asupra lui! — era îndreptat către Allah și întors de la toate celelalte făpturi. Al-ḥanīfiyyah este religia lui Ibrāhīm — pacea fie asupra lui! — și este religia lui Muḥammad ﷺ:

Ibrāhīm nu a fost nici evreu, nici creștin, ci a fost dreptcredincios, musulman, și nu a fost dintre politeiști.

Evreii au pretins că Ibrāhīm era evreu, deși Tora nu a fost pogorâtă decât după el: ea a fost pogorâtă lui Mūsā — pacea fie asupra lui! —, iar între el și Ibrāhīm a fost o perioadă îndelungată. Tot astfel, creștinii au spus că Ibrāhīm era creștin, deși iudaismul și creștinismul nu au apărut decât după el. Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, le-a răspuns:

Ibrāhīm nu a fost nici evreu, nici creștin, ci a fost dreptcredincios, musulman, și nu a fost dintre politeiști.

Al-ḥanīfiyyah este religia lui Ibrāhīm — binecuvântarea și pacea fie asupra lui! — și este religia cea mai iubită de Allah. Aceasta arată că Islamul este religia cea mai iubită de Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul.

De la Ubayy ibn Kaʿb — Allah să fie mulțumit de el! — se relatează că a spus: «Țineți-vă de cale și de Sunnah! Niciun rob care urmează o cale și o Sunnah, Îl pomenește pe Allah, iar ochii i se umplu de lacrimi de teama lui Allah nu va fi atins de Foc. Orice rob care urmează o cale și o Sunnah, Îl pomenește pe Cel Milostiv și a cărui piele se înfioară de frica lui Allah este precum un copac ale cărui frunze s-au uscat: păcatele îi cad așa cum cad frunzele acelui copac. O lucrare cumpătată în Sunnah este mai bună decât o strădanie care se împotrivește căii lui Allah și Sunnei Sale. Cercetați-vă, așadar, faptele, fie că sunt pline de strădanie, fie că sunt cumpătate, astfel încât să urmeze calea profeților și Sunnah lor.»⁶

Comentariul

Această relatare de la Ubayy ibn Kaʿb privește virtutea Islamului.

El spune că, atunci când omul urmează o cale corectă și o Sunnah confirmată de la Profet ﷺ, dacă plânge de teama lui Allah, Focul nu-l va atinge, deoarece s-a temut de Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, în timp ce urma o cale și o Sunnah, adică o cale corectă.

Dacă însă se teme de Allah în timp ce nu urmează Sunnah, ci o inovație, atunci nu-i folosesc nici plânsul, nici smerenia, nici teama sa. Mulți creștini plâng și se smeresc, dar nu urmează călăuzirea, ci rătăcirea. Mulți dintre cei atașați cultului mormintelor și dintre inovatori plâng din belșug, însă nu sunt răsplătiți pentru acest plâns și el nu le folosește la Allah, fiindcă nu urmează Sunnah. Ceea ce contează nu este doar ca omul să plângă și să se smerească, ci calea pe care o urmează.

Apoi Ubayy ibn Kaʿb a spus la sfârșitul cuvintelor sale: «O lucrare cumpătată în Sunnah este mai bună decât o strădanie care se împotrivește căii lui Allah și Sunnei Sale.» Acestea sunt cuvinte de mare însemnătate. O faptă mică, împlinită potrivit Sunnei, cuprinde mult bine. În schimb, o strădanie îndelungată întemeiată pe o inovație nu-i folosește celui care o face, chiar dacă se ostenește zi și noapte, fiindcă nu urmează calea Sunnei. Ceea ce contează nu este mulțimea faptelor sau a lacrimilor, ci calea pe care se află omul. Contează urmarea Cărții și a Sunnei, chiar dacă fapta este puțină. Astfel, el se află într-un bine îmbelșugat și pe o cale a izbăvirii, iar plânsul, smerenia și teama sa îi vor fi pricină de salvare de Foc.

De la Abū ad-Dardāʾ — Allah să fie mulțumit de el! — se relatează că a spus: «Ce bun este somnul celor înțelepți și faptul că ei nu postesc! Cum întrec ei veghea și postul celor nechibzuiți! O faptă bună cât greutatea unui fir de colb, însoțită de evlavie și certitudine, este mai mare, mai bună și cântărește mai greu decât adorarea celor amăgiți.»⁷

Comentariul

Relatarea lui Abū ad-Dardāʾ are exact același înțeles ca relatarea lui Ubayy ibn Kaʿb: cel care are o credință corectă, chiar și atunci când doarme, este mai bun decât cel care are o credință greșită, chiar dacă acesta stă în rugăciune voluntară. Cel care urmează Sunnah se află în bine când doarme și când nu postește; cel care urmează inovația se află în rău când veghează și când postește, deoarece merge fără călăuzire.