Text integral · Pasaje · 47
Explicarea Islamului
Și cuvântul lui Allah Preaînaltul:
﴿فَإِنْ حَآجُّوكَ فَقُلْ أَسْلَمْتُ وَجْهِىَ لِلَّهِ وَمَنِ ٱتَّبَعَنِ﴾
Dacă se ceartă cu tine, spune: „Mi-am supus fața lui Allah, la fel și cei care m-au urmat…”,
Coran, 3:20 · fragment
până la sfârșitul versetului. [Āl ʿImrān 3:20]
Comentariul
«Capitolul explicării Islamului»: după capitolele anterioare, în care a îndemnat la Islam, la intrarea în el și la ținerea de el, a dorit să arate ce este Islamul. Dacă lauzi un lucru, dar nu-l explici, scopul nu este atins. Trebuie, așadar, să se arate ce este Islamul, pentru ca nimeni să nu pretindă că ceea ce urmează el este Islamul, deși contrazice Islamul. Fiecare grupare pretinde că ea urmează Islamul și că celelalte nu-l urmează. Dacă am lăsa lucrurile în seama acestora, comunitatea ar pieri. Dar, prin harul lui Allah, Preaslăvitul, El a făcut Islamul limpede și deslușit. Islamul nu stă în simpla pretenție, afiliere sau apartenență, ci musulmanul este cel care se ține de Islamul adevărat. Trebuie să cunoști Islamul din ceea ce a venit în Cartea lui Allah, Cel Puternic și Măreț, și în Sunnah Profetului Său ﷺ, nu din altă parte.
Cuvintele lui Allah Preaînaltul
﴿فَإِنْ حَآجُّوكَ﴾
Dacă se ceartă cu tine…
Coran, 3:20 · fragment
până la sfârșitul versetului, se referă la creștini. Aici se explică înțelesul Islamului: supunerea feței lui Allah, curățirea intenției numai pentru El, Preaslăvitul, și dezicerea de politeism.
Cât despre cel la care se află ceva din politeism, precum chemarea morților și a mormintelor, dar care spune: «Sunt musulman!», acesta nu este musulman, deoarece nu și-a supus fața lui Allah, ci altcuiva în afara Lui: cheamă pe altcineva în afara lui Allah, aduce jertfe altcuiva și face legăminte altcuiva.
﴿بَلَىٰ مَنْ أَسْلَمَ وَجْهَهُۥ لِلَّهِ وَهُوَ مُحْسِنٌ﴾
Ba da! Cel care își supune fața lui Allah și este făcător de bine…
Al-Baqarah 2:112 · fragment
Cuvintele
﴿أَسْلَمَ وَجْهَهُۥ لِلَّهِ﴾
își supune fața lui Allah
Coran, 2:112 · fragment
înseamnă monoteismul, iar
﴿وَهُوَ مُحْسِنٌ﴾
este făcător de bine
Coran, 2:112 · fragment
înseamnă că îl urmează pe Trimis ﷺ, fiindcă prin urmarea Trimisului ﷺ se împlinește Islamul. Islamul înseamnă adorarea curată numai a lui Allah și urmarea Trimisului ﷺ.
În Ṣaḥīḥ, de la ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb — Allah să fie mulțumit de el! — se relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Islamul înseamnă să mărturisești că nu există altă divinitate demnă de adorare în afara lui Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah, să împlinești rugăciunea, să dai zakāt-ul, să postești în Ramaḍān și să împlinești pelerinajul la Casă, dacă ai putința de a ajunge la ea.»21
Comentariul
Șeicul — fie ca Allah să aibă milă de el! — a menționat acest hadith al Trimisului lui Allah ﷺ deoarece el explică Islamul prin împlinirea acestor cinci stâlpi.
«Islamul înseamnă să mărturisești că nu există altă divinitate demnă de adorare în afara lui Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah.» Nu se înțelege prin aceasta doar rostirea, ci rostirea, intenția și fapta. Este necesară rostirea mărturisirii, cunoașterea înțelesului ei și punerea în practică a cerințelor ei, pentru ca mărturisirea să fie corectă. Mărturisirea că nu există altă divinitate demnă de adorare în afara lui Allah înseamnă adorarea curată numai a lui Allah și părăsirea politeismului. Mărturisirea că Muḥammad este Trimisul lui Allah înseamnă urmarea Trimisului ﷺ și părăsirea inovațiilor și a practicilor nou introduse. Trimisul ﷺ este modelul și nu este urmat altcineva în locul lui:
﴿لَّقَدْ كَانَ لَكُمْ فِى رَسُولِ ٱللَّهِ أُسْوَةٌ حَسَنَةٌ﴾
Aveți în Trimisul lui Allah o pildă bună.
Al-Aḥzāb 33:21 · fragment
Ipocriții mărturisesc cu limbile lor că Muḥammad este Trimisul lui Allah, dar nu cred în el în inimile și faptele lor.
﴿إِذَا جَآءَكَ ٱلْمُنَـٰفِقُونَ قَالُوا۟ نَشْهَدُ إِنَّكَ لَرَسُولُ ٱللَّهِ ۗ وَٱللَّهُ يَعْلَمُ إِنَّكَ لَرَسُولُهُۥ وَٱللَّهُ يَشْهَدُ إِنَّ ٱلْمُنَـٰفِقِينَ لَكَـٰذِبُونَ ٱتَّخَذُوٓا۟ أَيْمَـٰنَهُمْ جُنَّةً﴾
Când vin la tine ipocriții, spun: „Mărturisim că tu ești Trimisul lui Allah.” Allah știe că tu ești Trimisul Său, iar Allah mărturisește că ipocriții sunt mincinoși. Ei și-au luat jurămintele drept pavăză.
Al-Munāfiqūn 63:1–2 · fragment
Prin jurămintele lor se înțelege mărturisirea, numită astfel jurământ.
﴿جُنَّةً﴾
Drept pavăză
Coran, 63:2 · fragment
înseamnă drept acoperire în spatele căreia se ascund. Ei nu cred în inimile lor că el este Trimisul lui Allah, deși rostesc aceasta cu limbile lor. Așadar, nu se cere doar rostirea, ci rostirea, credința și fapta.
«Să împlinești rugăciunea»: rugăciunea este al doilea stâlp al Islamului. Cel care mărturisește că nu există altă divinitate demnă de adorare în afara lui Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah, dar nu împlinește rugăciunea, ci o părăsește cu bună știință, nu este musulman.
«Să dai zakāt-ul»: alături de rugăciune este necesară și plata zakāt-ului, deoarece zakāt-ul este însoțitorul rugăciunii. Cel care desparte rugăciunea de zakāt, adică se roagă, dar nu plătește zakāt-ul, nici acesta nu este musulman. Căci Abū Bakr aṣ-Ṣiddīq — Allah să fie mulțumit de el! — s-a luptat cu cei care refuzau zakāt-ul și a spus: «Pe Allah, mă voi lupta cu cel care desparte rugăciunea de zakāt.»23
«Să postești în Ramaḍān»: acesta este al patrulea stâlp, postul lunii Ramaḍān. Cel care părăsește postul și spune că nu este obligatoriu nu este musulman.
«Să împlinești pelerinajul la Casă, dacă ai putința de a ajunge la ea»: cel care are putința de a împlini pelerinajul, dar nu-l împlinește și spune că nu este obligatoriu cade în necredință. De aceea, El a spus:
﴿وَمَن كَفَرَ فَإِنَّ ٱللَّهَ غَنِىٌّ عَنِ ٱلْعَـٰلَمِينَ﴾
Iar cine nu crede, Allah nu are nevoie de făpturi.
Āl ʿImrān 3:97 · fragment
Dacă însă recunoaște obligativitatea pelerinajului, dar nu-l împlinește din lene, conducătorul îl obligă să-l împlinească.
Tot acolo, de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el! — se relatează ca spusă de Profet: «Musulmanul este cel de a cărui limbă și mână musulmanii sunt în siguranță.»22
Comentariul
Adică Islamul nu se limitează la acești stâlpi, ci acești stâlpi sunt temeliile. Islamul cuprinde toate actele de ascultare pe care le-a poruncit Allah sau pe care le-a poruncit Trimisul Său ﷺ. Dintre aceste porunci, unele sunt obligatorii, iar altele sunt recomandate; toate fac parte din Islam. Prin părăsirea unora se pierde Islamul, iar prin părăsirea altora Islamul nu se pierde, ci se micșorează. Adică unele împlinesc deplinătatea obligatorie a Islamului, iar altele împlinesc deplinătatea lui recomandată. Actele de ascultare obligatorii împlinesc deplinătatea obligatorie, iar cele recomandate, deplinătatea recomandată. De aceea a spus: «Musulmanul este cel de a cărui limbă și mână musulmanii sunt în siguranță.» Cel care își oprește vătămarea de la oameni este un musulman cu Islam deplin. Despre cel care îi vatămă pe oameni cu limba sau cu mâna sa nu spunem că este necredincios, ci că este musulman cu un Islam nedesăvârșit.
De la Bahz ibn Ḥakīm, de la tatăl său, de la bunicul său, se relatează că acesta l-a întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ despre Islam. El a spus: «Să-ți fie inima supusă lui Allah, să-ți îndrepți fața către Allah, să împlinești rugăciunea prescrisă și să dai zakāt-ul obligatoriu.» Relatat de Aḥmad.24
Comentariul
Aceasta se înțelege din cuvintele sale ﷺ: «Islamul înseamnă să mărturisești că nu există altă divinitate demnă de adorare în afara lui Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah și să împlinești rugăciunea.» Aici a menționat cei mai însemnați stâlpi ai Islamului: cele două mărturisiri și împlinirea rugăciunii. Astfel se arată și în hadithul lui Muʿādh ibn Jabal. Când Profetul ﷺ l-a trimis în Yemen, i-a spus: «Primul lucru la care îi chemi să fie mărturisirea că nu există altă divinitate demnă de adorare în afara lui Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah. Dacă îți răspund la aceasta, înștiințează-i că Allah le-a făcut obligatorii cinci rugăciuni în fiecare zi și noapte. Dacă îți răspund la aceasta, înștiințează-i că Allah le-a făcut obligatorie o milostenie luată de la bogații lor și dată săracilor lor.»26 A menționat astfel cei mai însemnați dintre cei cinci stâlpi ai Islamului, și anume aceștia trei.
De la Abū Qilābah, de la ʿAmr ibn ʿAbasah, de la un bărbat din ash-Shām, de la tatăl său, se relatează că acesta l-a întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ: «Ce este Islamul?» El a spus: «Să-ți supui inima lui Allah, Cel Puternic și Măreț, și musulmanii să fie în siguranță de limba și mâna ta.» A întrebat: «Care este cel mai bun Islam?» El a spus: «Credința.» A întrebat: «Ce este credința?» El a spus: «Să crezi în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi și în învierea de după moarte.»25
Comentariul
Cuvintele sale «Să-ți supui inima lui Allah» sunt asemenea versetului:
﴿فَقُلْ أَسْلَمْتُ وَجْهِىَ لِلَّهِ﴾
Spune: „Mi-am supus fața lui Allah.”
Āl ʿImrān 3:20 · fragment
Și asemenea cuvântului Lui, Preaînaltul:
﴿بَلَىٰ مَنْ أَسْلَمَ وَجْهَهُۥ لِلَّهِ﴾
Ba da! Cel care își supune fața lui Allah…
Al-Baqarah 2:112 · fragment
Aici se află adorarea curată numai a lui Allah și părăsirea adorării oricui altcuiva. Aceasta este temelia Islamului.
«Și musulmanii să fie în siguranță de limba și mâna ta», așa cum s-a arătat în hadith: «Musulmanul este cel de a cărui limbă și mână musulmanii sunt în siguranță.»
«A întrebat: „Care este cel mai bun Islam?” El a spus: „Credința.”» În hadithul lui Jibrīl, Trimisul ﷺ a așezat credința deasupra Islamului și a arătat că ea are un înțeles mai restrâns.
«A întrebat: „Ce este credința?” El a spus: „Să crezi în Allah…”», până la sfârșitul hadithului. Acestea, ca în hadithul anterior al lui Jibrīl, sunt numite stâlpii credinței. Așa cum Islamul are stâlpi, tot astfel credința are stâlpi. Islamul este mai cuprinzător decât credința, iar credința are lucrări care o întregesc, obligatorii și recomandate. De aceea, el ﷺ a spus: «Credința are șaptezeci și ceva sau șaizeci și ceva de ramuri. Cea mai înaltă este rostirea cuvintelor „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afara lui Allah”, iar cea mai de jos este îndepărtarea a ceea ce vatămă de pe drum. Pudoarea este o ramură a credinței.»27 Toate actele de ascultare fac parte din credință, atât cele rostite, cât și cele săvârșite. Credința nu este numai acceptarea cu inima, așa cum spun murjiʾiții, ci credința este rostire cu limba, acceptare cu inima și faptă cu mădularele.
Notele originale
Relatat de Muslim (8), în cadrul hadithului lui Jibrīl despre Islam, credință și iḥsān.
Hadithul lui Abū Hurayrah nu se află în Ṣaḥīḥ; el este relatat de Aḥmad (8931), at-Tirmidhī (2627) și an-Nasāʾī, 8/104–105, cu un lanț de transmitere puternic. Relatarea din Ṣaḥīḥ este de la ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, în al-Bukhārī (10) și Muslim (41), și de la Jābir ibn ʿAbd Allāh, în Muslim (40).
Relatat de al-Bukhārī (1399) și Muslim (20), din hadithul lui Abū Hurayrah.
În Al-Musnad, nr. 20022.
Relatat de Aḥmad în Al-Musnad (17027), de ʿAbd ar-Razzāq în Al-Muṣannaf (20107) și de ʿAbd ibn Ḥumayd în Al-Muntakhab (301).
Relatat de al-Bukhārī (1458) și Muslim (19), din hadithul lui ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās.
Relatat de al-Bukhārī (9), pe scurt, și Muslim (35), integral, din hadithul lui Abū Hurayrah.