Urmarea Sunnei și primejdia inovațiilor

Muḥammad nu este tatăl niciunuia dintre bărbații voștri, ci este Trimisul lui Allah și pecetea profeților.

Cel căruia Allah îi voiește binele primește înțelegerea religiei. Eu doar împart, iar Allah dăruiește. Această comunitate va rămâne statornică pe porunca lui Allah; cei care i se împotrivesc nu îi vor dăuna, până când va veni porunca lui Allah.

Allah cheamă către Casa Păcii și îl călăuzește pe cine voiește către o cale dreaptă.

Allah cheamă către Casa Păcii.

și îl călăuzește pe cine voiește către o cale dreaptă.

Tu nu-l călăuzești pe cel pe care îl iubești, ci Allah îl călăuzește pe cine voiește.

Tu îndrumi, într-adevăr, către o cale dreaptă.

Spune: «O, oameni, eu sunt Trimisul lui Allah către voi toți!»

Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu! Niciun om din această comunitate, evreu sau creștin, nu aude despre mine, apoi moare fără să creadă în ceea ce am fost trimis să aduc, fără să fie dintre oamenii Focului.

Cine dintre grupări nu crede în el are Focul drept loc făgăduit.

Când am îndreptat către tine un grup de jinni ca să asculte Coranul, ajungând acolo, au spus: «Păstrați tăcerea!» Iar când recitarea s-a încheiat, s-au întors la neamul lor ca să-l avertizeze. Au spus: «O, neam al nostru! Noi am auzit o Carte pogorâtă după Mūsā, care adeverește ceea ce era înaintea ei și călăuzește către adevăr și către o cale dreaptă. O, neam al nostru! Răspundeți chemătorului lui Allah și credeți în el! El vă va ierta din păcatele voastre și vă va ocroti de o pedeapsă dureroasă. Cel care nu-i răspunde chemătorului lui Allah nu poate scăpa de El pe pământ și nu are ocrotitori în afara Lui. Aceștia sunt într-o rătăcire vădită.»

Așadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiți voi doi?

Trimisul lui Allah ﷺ a ieșit la companionii săi și le-a recitat sura al-Raḥmān de la început până la sfârșit, iar ei au păstrat tăcerea. El a spus: «Le-am recitat-o jinnilor în noaptea întâlnirii cu ei, iar ei au răspuns mai bine decât voi. De fiecare dată când ajungeam la cuvintele Sale:

Așadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiți voi doi?

ei spuneau: „Nu tăgăduim niciuna dintre binefacerile Tale, Doamne al nostru; Ție Îți aparține lauda!”»

Astăzi v-am desăvârșit religia, am împlinit asupra voastră binefacerea Mea și am ales pentru voi Islamul ca religie.

V-am lăsat pe o cale limpede, a cărei noapte este asemenea zilei; nu se abate de la ea decât cel sortit pieirii.

I s-a spus: «Profetul vostru ﷺ v-a învățat totul, chiar și cum să vă faceți nevoile!» El a răspuns: «Da! Ne-a interzis să ne îndreptăm spre qibla când ne facem nevoile, mari ori mici, să ne curățăm cu mâna dreaptă, să ne curățăm cu mai puțin de trei pietre sau să ne curățăm cu bălegar ori cu un os.»

Nu a fost niciun profet înaintea mea fără să fi avut datoria de a-și îndruma comunitatea către binele pe care îl cunoștea pentru ea și de a o avertiza împotriva răului pe care îl cunoștea pentru ea.

L-am întrebat pe Ibn ʿAbbās despre bādhaq. El a răspuns: «Muḥammad ﷺ a fost înaintea bādhaq-ului; orice îmbată este interzis.» Am spus: «Băutura bună și îngăduită?» El a spus: «Dincolo de ceea ce este bun și îngăduit nu se află decât ceea ce este rău și interzis.»

Orice îmbată este interzis.

El le îngăduie lucrurile bune și le interzice lucrurile rele.

Trimisul lui Allah ﷺ ne-a părăsit fără să fi rămas vreo pasăre care zboară cu cele două aripi ale sale despre care să nu avem cunoaștere de la el.

Înțelesul cuvintelor „avem de la el” este: prin poruncile, interdicțiile, relatările și faptele sale ﷺ și prin ceea ce el a îngăduit.

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis orice fiară cu colți și orice pasăre cu gheare.

Dacă v-ați încrede în Allah așa cum se cuvine să vă încredeți în El, v-ar da hrană așa cum le dă păsărilor: pleacă dimineața cu pântecele goale și se întorc seara cu pântecele pline.

Acest principiu este unul dintre cele mai însemnate și mai folositoare. El se întemeiază pe un singur lucru: caracterul cuprinzător al mesajului său ﷺ față de tot ceea ce le este necesar robilor în cunoașterea, știința și faptele lor. El nu și-a lăsat comunitatea să aibă nevoie de cineva după el, ci ei au nevoie numai de cineva care să le transmită de la el ceea ce a adus. Mesajul său are două dimensiuni universale, păstrate și care nu pot fi restrânse: una îi privește pe cei către care a fost trimis, iar cealaltă privește tot ceea ce le este necesar acestora în principiile și în normele particulare ale religiei. Mesajul său este îndestulător, vindecător și cuprinzător; nu creează nevoia de altceva. Credința în el nu este deplină decât prin afirmarea caracterului cuprinzător al mesajului său în ambele privințe. Niciunul dintre cei răspunzători pentru faptele lor nu iese de sub chemarea mesajului său, iar niciun fel de adevăr necesar comunității în cunoașterea și în faptele ei nu se află în afara a ceea ce a adus el. Trimisul lui Allah ﷺ a murit fără să fi rămas vreo pasăre care își mișcă aripile pe cer despre care să nu fi învățat comunitatea ceva. I-a învățat totul, până și buna-cuviință a satisfacerii nevoilor firești, a relațiilor conjugale, a somnului, a ridicării și a șederii, a mâncatului și a băutului, a încălecării și a coborârii, a călătoriei și a șederii într-un loc, a tăcerii și a vorbirii, a izolării și a amestecului cu oamenii, a bogăției și a sărăciei, a sănătății și a bolii, precum și toate normele vieții și ale morții. Le-a descris Tronul și Kursī-ul, îngerii și jinnii, Focul și Paradisul, Ziua Învierii și cele din ea, de parcă le-ar fi văzut cu ochii lor. Le-a făcut cunoscut în chipul cel mai deplin pe Cel pe care Îl adoră, Dumnezeul lor, de parcă L-ar vedea și L-ar privi prin Atributele Sale desăvârșite și însușirile măreției Sale. Le-a făcut cunoscuți profeții și comunitățile lor, cele petrecute cu ei și cele pe care le-au suferit împreună, de parcă s-ar fi aflat printre ei. Le-a arătat, din căile binelui și ale răului, lucrurile mărunte și cele însemnate așa cum niciun profet de dinaintea sa nu le arătase comunității sale. El ﷺ le-a făcut cunoscute stările morții, ceea ce urmează după ea în barzakh și desfătarea și pedeapsa care au loc acolo pentru suflet și trup, așa cum niciun alt profet nu le făcuse cunoscute. Tot astfel, le-a făcut cunoscute dovezile unicității lui Allah, ale profeției și ale întoarcerii în Viața de Apoi, precum și răspunsul dat tuturor grupărilor necredinței și rătăcirii, astfel încât cel care cunoaște acestea nu mai are nevoie de altceva, în afară de cineva care să i le transmită, să i le explice și să-i lămurească ceea ce îi rămâne neînțeles. Tot astfel, el ﷺ le-a făcut cunoscute strategiile războiului, înfruntarea dușmanului și căile biruinței și ale izbânzii. Dacă le-ar cunoaște, le-ar înțelege și le-ar respecta așa cum se cuvine, niciun dușman nu le-ar putea sta împotrivă. Le-a făcut cunoscute și vicleniile lui Iblīs, căile pe care el vine către ei, mijloacele prin care se feresc de vicleșugul și de uneltirile lui și prin care îi înlătură răul, în chipul cel mai deplin. Le-a făcut cunoscute stările și însușirile propriilor suflete, uneltirile și ascunzișurile lor, încât nu mai au nevoie de altceva. Le-a făcut cunoscute și acele lucruri privitoare la traiul lor pe care, dacă le-ar cunoaște și le-ar pune în practică, viața lor pământească s-ar îndrepta în cel mai deplin chip.

El le-a adus, în întregime, binele acestei vieți și al Vieții de Apoi, iar Allah nu i-a făcut să aibă nevoie de altcineva în afară de el. Cum s-ar putea crede că Legea sa desăvârșită, mai desăvârșită decât orice altă lege apărută în lume, ar fi neîmplinită și ar avea nevoie de o cârmuire din afara ei care să o desăvârșească, de un raționament prin analogie, de un adevăr sau de un raționament din afara ei? Cine crede aceasta este asemenea celui care crede că oamenii au nevoie de un alt trimis după el. Cauza tuturor acestor lucruri este că ceea ce a adus el rămâne ascuns celui care crede astfel și că partea sa din înțelegerea pe care Allah le-a dăruit-o companionilor Profetului Său este mică. Ei s-au mulțumit cu ceea ce a adus el, s-au îndestulat prin aceasta fără altceva, au deschis prin el inimile și țările și au spus: «Acesta este legământul Profetului nostru față de noi, iar acesta este legământul nostru față de voi.»