Text integral · Pasaje · 10
Intenția bună trebuie însoțită de urmarea Sunnei
لا بد مع حسن القصد من موافقة السنة
Cel care micșorează însemnătatea inovațiilor ar putea spune: „Omul care săvârșește o inovație căutând apropierea de Allah are o intenție bună, așadar fapta lui este lăudabilă din această privință.” Răspunsul este că, alături de intenția bună, fapta trebuie să fie potrivită Sunnei. Aceasta este una dintre cele două condiții amintite pentru primirea faptei bune: sinceritatea față de Allah și urmarea Trimisului Său ﷺ. A fost amintit hadithul care arată că inovațiile nou-introduse îi sunt respinse celui care le săvârșește, și anume cuvintele sale ﷺ din hadithul asupra căruia cei doi șeici sunt de acord:
من أحدث في أمرنا ما ليس منه فهو ردٌّ
Cel care introduce în rânduiala noastră ceva ce nu face parte din ea va avea acel lucru respins.
Într-o formulare a lui Muslim:
من عمل عملاً ليس عليه أمرنا فهو رد
Cel care săvârșește o faptă care nu se întemeiază pe rânduiala noastră o va avea respinsă.
Printre dovezile că intenția bună trebuie însoțită de potrivirea cu Sunna se află întâmplarea companionului care și-a tăiat jertfa înaintea rugăciunii de sărbătoare. Profetul ﷺ i-a spus:
شاتُك شاةُ لحم
Oaia ta este doar o oaie pentru carne.
Al-Bukhārī (955); Muslim (1961)
În comentariul la acest hadith, în al-Fatḥ (10/17), al-Ḥāfiẓ a spus:
قال الشيخ أبو محمد بن أبي جمرة: وفيه أنَّ العملَ وإن وافق نية حسنة لَم يصح إلَّا إذا وقع على وفق الشرع
Șeicul Abū Muḥammad ibn Abī Jamra a spus: «Aceasta arată că fapta, chiar dacă este însoțită de o intenție bună, nu este valabilă decât dacă este săvârșită potrivit Legii.»
Fatḥ al-Bārī (10/17)
O altă dovadă se află în Sunan al-Dārimī (210), cu un lanț autentic. ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, a venit la niște oameni așezați în cercuri în moschee, care aveau în mâini pietricele. Unul dintre ei spunea: „Rostiți de o sută de ori «Allāhu akbar!»”, iar ei rosteau de o sută de ori, numărând cu pietricelele. Spunea la fel: „Rostiți de o sută de ori «Lā ilāha illā Allāh!»” și „Rostiți de o sută de ori «Subḥān Allāh!»”. El s-a oprit lângă ei și a spus:
ما هذا الذي أراكم تصنعون؟ قالوا: يا أبا عبد الرحمن! حصى نعدُّ به التكبيرَ والتهليلَ والتسبيحَ، قال: فعُدوا سيِّئاتكم فأنا ضامنٌ أن لا يَضيعَ من حسناتكم شيءٌ، وَيْحَكم يا أمّة محمد! ما أسرع هلكتكم! هؤلاء صحابةُ نبيِّكم ﷺ متوافرون، وهذه ثيابُه لَم تَبْلَ، وآنيتُه لَم تُكسر، والذي نفسي بيده إنَّكم لَعلَى مِلَّةٍ هي أهدى من مِلَّة محمد، أو مفتتحو باب ضلالة؟! قالوا: والله يا أبا عبد الرحمن! ما أردنا إلَّا الخير، قال: وكم من مريد للخير لن يصيبه ...
Ce vă văd făcând? Ei au răspuns: «O, Abū ʿAbd al-Raḥmān, sunt pietricele cu care numărăm takbīr-ul, tahlīl-ul și tasbīḥ-ul.» El a spus: «Numărați-vă faptele rele! Eu vă chezășuiesc că nu se va pierde nimic din faptele voastre bune. Vai vouă, comunitate a lui Muḥammad! Cât de grabnică este pieirea voastră! Companionii Profetului vostru ﷺ sunt încă numeroși, veșmintele sale încă nu s-au învechit și vasele sale încă nu s-au spart. Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu! Ori sunteți pe o religie mai bine călăuzită decât religia lui Muḥammad, ori deschideți o poartă a rătăcirii?!» Ei au spus: «Pe Allah, o, Abū ʿAbd al-Raḥmān, nu am dorit decât binele!» El a spus: «Câți dintre cei care doresc binele nu ajung să-l dobândească…»
Al-Dārimī (210), lanț autentic; a se vedea al-Albānī, al-Silsila al-ṣaḥīḥa (2005)