Urmarea Sunnei și primejdia inovațiilor

Inovațiile sunt de mai multe feluri: în credință, în cuvinte și în fapte. Cele în fapte pot fi legate de timp ori de loc. Între inovațiile în credință se află cele ale Khawārij-ilor, ale rāfiḍiților, ale muʿtaziliților și ale altora care se sprijină pe teologia speculativă; unii dintre ei se sprijină, pe lângă aceasta, și pe relatări mincinoase. Ibn ʿAbd al-Barr a spus în Jāmiʿ bayān al-ʿilm wa-faḍlihi (2/95):

Între inovațiile în cuvinte se află rostirea intenției, de pildă: „Am intenția să împlinesc cutare rugăciune”, „Am intenția să țin cutare post” și altele. Fac excepție doar ritualurile pelerinajului: cel care împlinește ʿumra poate spune „Labbayka ʿumratan” („Răspund chemării Tale pentru ʿumra”); cel care împlinește doar ḥajj poate spune „Labbayka ḥajjan” („Răspund chemării Tale pentru ḥajj”); iar cel care unește ʿumra și ḥajj poate spune „Labbayka ʿumratan wa-ḥajjan” („Răspund chemării Tale pentru ʿumra și ḥajj”), deoarece în Sunna s-a transmis ceea ce dovedește aceasta.

Tot aici intră a-I cere lui Allah prin rangul lui cutare sau prin dreptul lui cutare și altele asemenea pentru care nu s-a transmis o Sunna statornicită de la Trimisul lui Allah ﷺ.

Unele inovații în cuvinte sunt necredință, de pildă invocarea celor din morminte, cererea de ajutor de la ei, cererea împlinirii nevoilor și a înlăturării necazurilor și alte lucruri care nu se cer decât de la Allah. Allah, Atotputernicul și Preamăritul, a spus:

Și a spus:

Cât despre judecarea ca necredincios a celui de la care s-au ivit asemenea fapte, aceasta are loc după stabilirea dovezii împotriva lui. Aceasta este poziția multor învățați; am amintit șapte dintre ei în capitolul al cincilea al introducerii la Taṭhīr al-iʿtiqād și Șarḥ al-ṣudūr, începând cu imamul Muḥammad ibn Idrīs al-Șāfiʿī, Allah să aibă milă de el, și încheind cu imamul Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb, Allah să aibă milă de el.

Inovațiile în fapte sunt legate de loc ori de timp. Între cele legate de loc se află atingerea mormintelor pentru binecuvântare și sărutarea lor. Al-Nawawī a spus în al-Majmūʿ, comentariul la al-Muhadhdhab (8/206), despre atingerea și sărutarea zidului mormântului Profetului ﷺ:

Între inovațiile legate de timp se află sărbătorirea nașterilor, de pildă sărbătorirea nașterii Profetului ﷺ. Ea face parte dintre inovațiile introduse în secolul al patrulea după Hijra. Nu s-a transmis nimic de acest fel de la Profet ﷺ, de la califii săi ori de la companionii săi, nici chiar de la tābiʿūn și urmașii lor. Primele trei sute de ani trecuseră înainte ca această inovație să apară, iar în cărțile alcătuite în acea perioadă sărbătorirea nașterilor nu este pomenită. Această inovație s-a născut în secolul al patrulea după Hijra și a fost introdusă de ʿubaydiții care au stăpânit Egiptul. Taqī al-Dīn Aḥmad ibn ʿAlī al-Maqrīzī a amintit în al-Mawāʿiẓ bi-dhikr al-khiṭaṭ wa-l-āthār (1/490) că fatimizii aveau sărbători și prilejuri festive de-a lungul anului. Le-a înșirat, iar ele sunt foarte numeroase. Între ele se află nașterea Trimisului ﷺ, nașterile lui ʿAlī, Fāṭima, al-Ḥasan și al-Ḥusayn, Allah să fie mulțumit de ei, și nașterea califului aflat atunci la putere. În al-Bidāya wa-l-nihāya, în evenimentele anului 567 H — anul în care statul lor s-a sfârșit prin moartea ultimului lor conducător, al-ʿĀḍid —, Ibn Kathīr a spus:

Cu puțin înainte, Ibn Kathīr a amintit că Ṣalāḥ al-Dīn a oprit în întreg Egiptul rostirea în chemarea la rugăciune a cuvintelor „Ḥayya ʿalā khayr al-ʿamal”. Printre cele mai bune cărți alcătuite despre această chestiune se află al-Qawl al-faṣl fī ḥukm al-iḥtifāl bi-mawlid khayr al-rusul, a șeicului Ismāʿīl ibn Muḥammad al-Anṣārī, Allah să aibă milă de el. Fără îndoială, iubirea pentru Profet ﷺ trebuie să fie în inima fiecărui musulman mai mare decât iubirea pentru tatăl, mama, fiul, fiica sa și toți ceilalți oameni, potrivit cuvintelor sale ﷺ:

Iubirea pentru el ﷺ se arată prin urmarea lui și prin mersul pe calea sa, nu prin inovațiile nou-introduse. Allah, Atotputernicul și Preamăritul, a spus: