Text integral · Pasaje · 13
Inovația de a-i testa pe oameni prin persoane
بدعة امتحان الناس بالأشخاص
Între inovațiile condamnabile apărute în vremea noastră se află faptul că unii dintre Ahl al-Sunna îi testează pe alții prin raportarea la anumite persoane, fie din ostilitate față de persoana folosită drept test, fie pentru a preamări o altă persoană. Dacă răspunsul celui testat corespunde dorinței celui care îl testează, el dobândește primire bună, laudă și elogii. Dacă nu, are parte de discreditare, declararea ca inovator, boicot și avertizarea împotriva sa. Urmează câteva pasaje ale șeicului Islamului Ibn Taymiyya: la început el arată caracterul inovator al testării prin persoane față de care se arată ostilitate, iar la sfârșit, al testării prin alte persoane pentru a le preamări. El, Allah să aibă milă de el, a spus în Majmūʿ al-fatāwā (3/413–414), vorbind despre Yazīd ibn Muʿāwiya:
والصواب هو ما عليه الأئمَّة، من أنَّه لا يُخَصُّ بمحبة ولا يلعن، ومع هذا فإن كان فاسقاً أو ظالماً فالله يغفر للفاسق والظالم، لا سيما إذا أتى بحسنات عظيمة، وقد روى البخاري في صحيحه عن ابن عمر رضي الله عنهما: أنَّ النَّبيَّ ﷺ قال: (أوَّل جيش يغزو القسطنطينيَّة مغفورٌ له)، وأول جيش غزاها كان أميرهم يزيد بن معاوية، وكان معه أبو أيوب الأنصاري رضي الله عنه ...
Poziția corectă este cea a imamilor: el nu este ales pentru o iubire aparte și nici nu este blestemat. Totuși, dacă a fost un păcătos ori un asupritor, Allah îi iartă pe păcătos și pe asupritor, mai ales dacă au făcut fapte bune însemnate. Al-Bukhārī a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său de la Ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, că Profetul ﷺ a spus: «Prima armată care atacă Constantinopolul este iertată.» Prima armată care a atacat-o îl avea conducător pe Yazīd ibn Muʿāwiya, iar împreună cu el se afla Abū Ayyūb al-Anṣārī, Allah să fie mulțumit de el…
Ibn Taymiyya, Majmūʿ al-fatāwā (3/413–414); al-Bukhārī (2924): relatarea lui Umm Ḥarām
فالواجب الاقتصاد في ذلك، والإعراض عن ذكر يزيد بن معاوية وامتحان المسلمين به؛ فإنَّ هذا من البدع المخالفة لأهل السنَّة والجماعة .
Este obligatoriu să păstrăm măsura în această privință și să ne abținem de la discutarea lui Yazīd ibn Muʿāwiya și de la testarea musulmanilor prin el. Aceasta face parte dintre inovațiile potrivnice Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿa.
Ibn Taymiyya, Majmūʿ al-fatāwā (3/413–414), continuare
El a mai spus (3/415):
وكذلك التفريق بين الأمَّة وامتحانها بما لم يأمر الله به ولا رسوله ﷺ
La fel și dezbinarea comunității și testarea ei prin ceea ce nici Allah, nici Trimisul Său ﷺ nu au poruncit.
Ibn Taymiyya, Majmūʿ al-fatāwā (3/415)
Și a spus (20/164):
وليس لأحد أن ينصب للأمَّة شخصاً يدعو إلى طريقته، ويُوالي ويُعادي عليها غير النَّبيِّ ﷺ، ولا ينصب لهم كلاماً يوالي عليه ويُعادي غير كلام الله ورسوله وما اجتمعت عليه الأمَّة، بل هذا من فعل أهل البدع الذين ينصبون لهم شخصاً أو كلاماً يفرِّقون به بين الأمة، يوالون به على ذلك الكلام أو تلك النسبة ويُعادون
Nimănui nu îi este îngăduit să ridice pentru comunitate o persoană la a cărei cale să cheme și pe temeiul căreia să-și întemeieze prietenia și dușmănia, în afară de Profet ﷺ. Nici să pună înaintea ei alte cuvinte pe temeiul cărora să întemeieze prietenie și dușmănie, în afară de cuvintele lui Allah și ale Trimisului Său și de ceea ce comunitatea a primit prin consens. Aceasta este fapta adepților inovațiilor: ei ridică o persoană sau niște cuvinte prin care dezbină comunitatea și își întemeiază prietenia și dușmănia pe acele cuvinte ori pe acea afiliere.
Ibn Taymiyya, Majmūʿ al-fatāwā (20/164)
Și a spus (28/15–16):
فإذا كان المعلم أو الأستاذ قد أمر بهجر شخص أو بإهداره وإسقاطه وإبعاده ونحو ذلك نظر فيه: فإن كان قد فعل ذنباً شرعيًّا عوقب بقدر ذنبه بلا زيادة، وإن لم يكن أذنب ذنباً شرعيًّا لم يجز أن يُعاقب بشيء لأجل غرض المعلم أو غيره.
Dacă învățătorul sau profesorul a poruncit boicotarea unei persoane, nesocotirea ei, discreditarea ori îndepărtarea ei și altele asemenea, cazul trebuie cercetat. Dacă acea persoană a săvârșit un păcat potrivit Legii, este pedepsită pe măsura păcatului său, fără adaos. Dacă nu a săvârșit un păcat potrivit Legii, nu este îngăduit să fie pedepsită cu nimic pentru dorința învățătorului ori a altcuiva.
Ibn Taymiyya, Majmūʿ al-fatāwā (28/15–16)
وليس للمعلمين أن يحزبوا الناس ويفعلوا ما يلقي بينهم العداوة والبغضاء، بل يكونون مثل الإخوة المتعاونين على البرِّ والتقوى، كما قال الله تعالى
Învățătorilor nu le este îngăduit să-i împartă pe oameni în tabere și să facă ceea ce aruncă între ei dușmănie și ură. Să fie asemenea fraților care se ajută în bine și în evlavie, după cum a spus Allah Preaînaltul:
Ibn Taymiyya, Majmūʿ al-fatāwā (28/15–16), continuare
وَتَعَاوَنُوا۟ عَلَى ٱلْبِرِّ وَٱلتَّقْوَىٰ ۖ وَلَا تَعَاوَنُوا۟ عَلَى ٱلْإِثْمِ وَٱلْعُدْوَٰنِ
Ajutați-vă în bine și în evlavie și nu vă ajutați în păcat și în încălcare.
Coran 5:2 · fragment
Dacă ar fi îngăduit în vremea noastră să-i testăm pe oameni printr-o persoană pentru a afla dacă fac ori nu parte din Ahl al-Sunna, cel mai îndreptățit la aceasta ar fi șeicul Islamului, muftiul lumii și imamul Ahl al-Sunna din vremea sa, șeicul nostru ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz, care a murit la 27 muḥarram 1420 H. Allah să aibă milă de el, să-l ierte și să-i sporească răsplata! L-au cunoscut atât oamenii de seamă, cât și cei de rând pentru întinderea cunoașterii sale, folosul mare adus, sinceritatea, blândețea, mila și grija pentru călăuzirea și îndreptarea oamenilor. Așa îl socotim și nu lăudăm pe nimeni înaintea lui Allah. El a avut o metodă aparte în chemarea la Allah, în a-i învăța pe oameni binele, în poruncirea binelui și în oprirea răului, o metodă însemnată prin blândețe și bunătate în sfaturile și numeroasele sale răspunsuri către alții. O metodă dreaptă, care îi îndreaptă pe oamenii Sunnei, nu li se împotrivește; îi ridică, nu îi înfruntă; îi înalță, nu îi stigmatizează; adună, nu dezbină; unește, nu sfâșie; îndrumă, nu risipește; ușurează, nu îngreunează. Câtă nevoie au cei preocupați de cunoaștere și cei care o caută să meargă pe această cale dreaptă și să urmeze această metodă măreață, care aduce bine musulmanilor și înlătură răul de la ei!
Adepții și cei pe care îi urmează, dacă au căzut în această testare, trebuie să se elibereze de purtarea care i-a dezbinat pe oamenii Sunnei și a făcut să apară dușmănie între ei. Adepții trebuie să părăsească testarea și toate urmările ei — ura, boicotul și ruperea legăturilor — și să fie frați uniți, care se ajută în bine și în evlavie. Cei urmați trebuie să se dezică de această metodă în care au fost urmați și să-și declare dezicerea de ea și de fapta celor care o practică. Astfel, adepții scapă de această încercare, iar cei urmați scapă de răspunderea pentru provocarea ei și pentru vătămările care se întorc asupra lor și asupra altora.