Urmarea Sunnei și primejdia inovațiilor

Apropiată de inovația testării oamenilor prin persoane este încercarea în care a căzut în vremea noastră un grup mic dintre Ahl al-Sunna: s-au lăsat preocupați de discreditarea unor frați ai lor dintre Ahl al-Sunna și de declararea lor ca inovatori. Au urmat boicotul, ruperea legăturilor și închiderea căii de a beneficia de ei. Unele dintre aceste discreditări și declarări ca inovatori se întemeiază pe socotirea drept inovație a unui lucru care nu este inovație. De pildă, cei doi mari șeici, ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz și Ibn ʿUthaymīn, Allah să aibă milă de amândoi, au dat unei grupări o hotărâre prin care îi îngăduiau să intre într-o anumită chestiune, văzând un folos în acea participare. Între cei cărora nu le-a plăcut această hotărâre se afla acel grup mic, care a învinuit gruparea pentru aceasta. Lucrurile nu s-au oprit aici: învinuirea s-a îndreptat apoi către cel care cooperează cu ea ținând prelegeri, fiind descris drept unul care diluează metoda înaintașilor. Totuși, cei doi mari șeici țineau ei înșiși prelegeri acelei grupări prin telefon.

Un alt exemplu este avertizarea împotriva participării la lecțiile unei persoane pentru că aceasta nu vorbește împotriva lui cutare ori a cutărei grupări. Rolul principal în aceasta și l-a asumat unul dintre foștii mei studenți de la Facultatea de Șaria a Universității Islamice, care a absolvit în anul 1395–1396 H, pe locul 104 dintre cei 119 absolvenți ai promoției sale. Nu este cunoscut pentru preocuparea de cunoaștere; nu îi cunosc lecții de știință religioasă înregistrate și nici vreo lucrare în domeniu, mică sau mare. Cea mai mare parte a îndeletnicirii sale este discreditarea, declararea ca inovatori și avertizarea împotriva multor oameni ai Sunnei. Acest critic nu ajunge nici măcar la glezna unora dintre cei pe care i-a discreditat, atât de mare este folosul pe care aceștia îl aduc prin lecțiile, prelegerile și cărțile lor. Uimirea unui om cu judecată nu se sfârșește când ascultă o casetă a sa cu înregistrarea unei lungi convorbiri telefonice între Medina și Algeria: cel întrebat a mâncat carnea multor oameni ai Sunnei, iar cel care întreba și-a risipit banii fără îndreptățire. Numărul celor despre care s-a întrebat pe casetă depășește treizeci: între ei se află ministrul, omul de seamă și cel mărunt, precum și un grup mic pentru care nu sunt regrete. De această casetă a scăpat cel despre care nu s-a întrebat; unii dintre cei scăpați nu au scăpat de alte casete ale sale, găzduite pe rețeaua internet. El trebuie să înceteze să mănânce carnea învățaților și a celor care caută cunoașterea. Tinerii și cei care caută cunoașterea trebuie să nu ia în seamă aceste discreditări și declarări ca inovatori, care dăunează și nu folosesc, și să se preocupe de cunoașterea folositoare, care le aduce bine și un deznodământ lăudabil în această lume și în Viața de Apoi. Al-Ḥāfiẓ Ibn ʿAsākir, Allah să aibă milă de el, a spus în Tabyīn kadhib al-muftarī, p. 29:

În scrierea mea Rifqan ahl al-Sunna bi-ahl al-Sunna am inclus un număr mare de versete, hadithuri și relatări despre păzirea limbii de atacarea oamenilor Sunnei, mai ales a învățaților dintre ei. Cu toate acestea, criticului nu i-a plăcut: a descris-o ca nepotrivită pentru publicare și a avertizat împotriva ei și a răspândirii ei. Fără îndoială, cel care cercetează critica și citește scrierea constată că această judecată se află într-o parte, iar scrierea în cu totul alta. Lucrurile sunt așa cum a spus poetul:

Cât despre cuvintele fostului student care critică scrierea Rifqan ahl al-Sunna bi-ahl al-Sunna:

Răspunsul are mai multe aspecte:

**Primul:** în scriere nu se spune că șeicul ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz, Allah să aibă milă de el, nu dă multe răspunsuri. Dimpotrivă, răspunsurile sale sunt numeroase. În scriere, la p. 51, se află următoarele:

**Al doilea:** nu am discutat metoda șeicului Ibn ʿUthaymīn, Allah să aibă milă de el, în privința răspunsurilor, deoarece nu îi cunosc vreo lucrare, mică ori mare, în acest domeniu. L-am întrebat pe unul dintre studenții care l-au însoțit îndeaproape, iar el mi-a spus că nu îi cunoaște asemenea răspunsuri. Aceasta nu îi micșorează cu nimic rangul, căci era preocupat de expunerea cunoașterii, de răspândirea ei și de alcătuirea cărților.

**Al treilea:** metoda șeicului ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz, Allah să aibă milă de el, este diferită de metoda fostului student critic și a celor asemenea lui. Metoda șeicului se distinge prin blândețe, bunătate și grija ca cel sfătuit să beneficieze și să fie luat de mână spre calea siguranței. În schimb, criticul și cei asemenea lui se disting prin asprime, îndepărtarea oamenilor și avertizări. Pe mulți dintre cei discreditați în casetele sale, șeicul ʿAbd al-ʿAzīz îi lăuda, se ruga pentru ei, îi îndemna să cheme la Allah și să-i învețe pe oameni și îi îndemna pe ceilalți să beneficieze de ei și să primească de la ei.

Așadar, eu nu i-am atribuit șeicului ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz, Allah să aibă milă de el, lipsa răspunsurilor către alții. Cât despre Ibn ʿUthaymīn, nu l-am pomenit în chestiunea răspunsurilor. Cele spuse de critic nu corespund celor din scriere și sunt una dintre cele mai limpezi dovezi ale rătăcirii sale în judecată și ale lipsei de verificare. Dacă așa se poartă cu un text scris, cum vor sta lucrurile cu ceea ce nu este scris?!

Cât despre cuvintele celui care critică scrierea:

Răspunsul este că oamenii Sunnei la care s-a referit sunt cei a căror metodă se deosebește de metoda șeicului ʿAbd al-ʿAzīz, Allah să aibă milă de el, pe care am amintit-o puțin mai înainte. Prin aceste cuvinte, el îi stârnește pe cei pe care nu îi cunoaște să atace scrierea, după ce i-a stârnit pe cei pe care îi cunoaște. În realitate, eu nu am arătat o lance, ci am înfățișat un sfat pe care criticul și cei asemenea lui nu l-au primit. Sfatul este pentru cel sfătuit asemenea leacului pentru bolnav. Unii bolnavi folosesc leacul chiar dacă este amar, sperând în folosul lui; iar pe unii dintre cei sfătuiți pofta îi împiedică să primească sfatul: nu numai că nu îl primesc, ci și avertizează împotriva lui. Îi cer lui Allah să le dăruiască tuturor izbândă, călăuzire și ocrotire față de vicleșugul și uneltirea șeitanului.

Fostului student critic i s-au alăturat trei oameni. Doi se află la Mecca și Medina și mi-au fost studenți la Universitatea Islamică din Medina: primul a absolvit în anul 1384–1385 H, iar al doilea în anul 1391–1392 H. Al treilea se află în sudul îndepărtat al țării. Al doilea și al treilea l-au descris drept inovator pe cel care răspândește scrierea. Aceasta este o declarare ca inovatori făcută în bloc și în mod general. Nu știu dacă au cunoscut sau nu faptul că au răspândit-o învățați și căutători ai cunoașterii care nu sunt descriși prin inovație. Sper să-mi trimită observațiile pe care au întemeiat această declarare generală ca inovatori, dacă ele există, pentru a le cerceta.

Șeicul ʿAbd al-Raḥmān al-Sudays, imamul și predicatorul Moscheii Sacre, a ținut de la amvonul ei o predică în care a avertizat împotriva atacării reciproce a oamenilor Sunnei. Atragem atenția asupra ei, căci este însemnată și folositoare.

Îl rog pe Allah, Atotputernicul și Preamăritul, să-i îndrume pe toți către ceea ce Îl mulțumește, către înțelegerea religiei și statornicia pe adevăr, și să-i preocupe cu ceea ce îi privește în locul a ceea ce nu îi privește. El este Ocrotitorul acestor lucruri și Cel care are putere asupra lor. Binecuvântarea, pacea și belșugul binecuvântărilor lui Allah fie asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra familiei sale și asupra companionilor săi.