Al-Tibyān

Apoi am dat Cartea drept moștenire celor pe care i-am ales dintre robii Noștri.

Coranul cel Nobil. În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător. A spus șeicul, juristul¹, imamul, învățatul, cel evlavios și cumpătat față de cele lumești, stăpânul unei memorări temeinice și al unei cunoașteri precise², Abū Zakariyyā Yaḥyā Muḥyī al-Dīn ibn Sharaf ibn Ḥizām al-Nawawī — Allah Preaînaltul să aibă milă de el!

Laudă lui Allah, Cel Generos, Dăruitorul de binefaceri, Stăpânul belșugului, al harului și al bunătății, Cel care ne-a călăuzit la credință și a dat întâietate religiei noastre față de toate celelalte religii. El ne-a dăruit trimiterea către noi a celei mai cinstite dintre făpturile Sale înaintea Lui și a celei mai alese în fața Sa: iubitul Său, prietenul Său apropiat, robul și Trimisul Său, Muḥammad ﷺ. Prin el a înlăturat adorarea idolilor și l-a cinstit ﷺ cu Coranul, minunea care dăinuie de-a lungul vremurilor, prin care îi provoacă pe toți oamenii și djinnii laolaltă și i-a lăsat fără răspuns pe toți cei rătăciți și răzvrătiți. L-a făcut o primăvară pentru inimile celor înzestrați cu discernământ și cunoaștere. El nu se învechește prin repetarea frecventă și prin schimbarea vremurilor. L-a făcut ușor de ținut minte, astfel încât și copiii mici îl memorează pe de rost, și a garantat păstrarea lui, pentru ca nicio schimbare sau alterare să nu ajungă la el. El va rămâne păstrat prin harul lui Allah — laudă Lui! — câtă vreme se succed noaptea și ziua. Allah le-a înlesnit grija pentru științele sale celor pe care i-a ales dintre oamenii priceperii și ai cunoașterii temeinice. Ei au adunat, din fiecare ramură a acestor științe, ceea ce deschide piepturile celor înzestrați cu certitudine. Îl laud pentru aceasta și pentru celelalte binefaceri ale Sale, care nu pot fi numărate, mai ales pentru binefacerea credinței. Îi cer să-mi dăruiască, mie, tuturor celor dragi mie și tuturor musulmanilor, mulțumirea Sa. Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, fără asociat: o mărturisire care aduce iertare, îl salvează de Foc pe cel care o rostește și îl duce să locuiască în Grădinile Raiului.

Acestea fiind spuse, Allah, Slăvit și Preaînalt, a dăruit acestei comunități — Allah Preaînaltul să-i sporească cinstea! — religia pe care a încuviințat-o, religia Islamului³. L-a trimis la ea pe Muḥammad, cel mai bun dintre oameni — asupra lui să fie, de la Allah, cele mai alese rugăciuni, binecuvântări și pace — și a cinstit-o prin Cartea Sa, cea mai aleasă cuvântare. El, Slăvit și Preaînalt, a cuprins în ea tot ceea ce este necesar dintre veștile despre cei dintâi și cei de pe urmă, îndemnuri, pilde, reguli de conduită, felurite norme și dovezi hotărâtoare și limpezi care arată unicitatea Sa, precum și celelalte lucruri cu care au venit trimișii Săi — asupra lor să fie rugăciunea și pacea Sa — și care îi înfrâng pe tăgăduitorii rătăciți și josnici. A înmulțit răsplata pentru recitarea lui și ne-a poruncit să-i purtăm de grijă, să-l prețuim, să respectăm mereu conduita cuvenită față de el și să ne dăm toată silința în a-l cinsti.

Mai mulți dintre învățații de seamă și dintre autoritățile învățăturii au alcătuit, despre meritul recitării sale, cărți cunoscute celor cu minte și judecată. Însă râvna oamenilor de a le memora, ba chiar de a le citi, a slăbit, astfel încât numai câțiva dintre cei înzestrați cu înțelegere mai trag folos din ele. Am văzut că locuitorii orașului nostru, Damasc — Allah Preaînaltul să-l ocrotească și să-l păzească, împreună cu toate ținuturile Islamului! — se îngrijesc mult de recitarea Nobilului Coran: îl învață, îi învață pe alții, îl recită înaintea dascălilor și îl studiază împreună, în grup și singuri, străduindu-se noaptea și ziua. Allah să le sporească râvna pentru el și pentru toate formele de ascultare, căutând Fața lui Allah, Stăpânul măreției și al cinstirii! Aceasta m-a îndemnat să adun o lucrare scurtă despre conduita purtătorilor săi și despre însușirile celor care îl memorează și îl învață. Allah, Slăvit și Preaînalt, ne-a impus datoria sincerității și a devotamentului față de Cartea Sa. De acest devotament țin și explicarea conduitei purtătorilor și a celor care o studiază, îndrumarea lor spre ea și atragerea atenției asupra ei. Am ales concizia, ferindu-mă de lungime și de prea multe amănunte, și mă voi limita, în fiecare capitol, la câteva dintre aspectele sale, arătând pe scurt câteva feluri din fiecare categorie a regulilor sale de conduită. De aceea, în cele mai multe dintre relatările pe care le menționez, omit lanțurile de transmitere.

Aceasta cu toate că, laudă lui Allah, lanțurile lor de transmitere îmi sunt la îndemână și pregătite. Scopul meu este să atrag atenția asupra temeiului acestor lucruri și, prin ceea ce menționez, să trimit și la ceea ce am lăsat deoparte.

Am preferat să o fac scurtă fiindcă doresc ca ea să fie memorată, să aducă mult folos și să se răspândească.

Numele și cuvintele mai puțin cunoscute care apar în capitole le voi explica separat, pe scurt și limpede, într-un capitol de la sfârșitul cărții, în ordinea în care apar, pentru ca cititorul să tragă folos deplin și nelămurirea celui care o cercetează să dispară. În aceste explicații, precum și pe parcursul capitolelor, sunt cuprinse o seamă de principii și învățături prețioase și importante. Voi arăta care hadithuri sunt autentice și care sunt slabe, atribuindu-le imamilor de încredere care le-au relatat.

Este cu putință ca, în câteva împrejurări, să-mi scape câte un caz rar dintre acestea.

Să știi că învățații din domeniul hadithului și alții au îngăduit folosirea relatărilor slabe în privința meritelor faptelor⁴. Cu toate acestea, mă voi limita la relatările autentice și nu voi menționa relatări slabe decât în anumite situații. În Allah Cel Generos îmi pun încrederea și pe El mă sprijin; Lui Îi încredințez treburile mele și la El caut sprijin. Îi cer să mă călăuzească pe calea cea dreaptă, să mă păzească de oamenii rătăcirii și ai împotrivirii și să mă statornicească în aceasta și în celelalte fapte bune, sporindu-mi-le. Îl implor, Slăvit fie El, să-mi înlesnească ceea ce Îl mulțumește, să mă facă dintre cei care se tem de El și Îi sunt cu adevărat devotați, să mă călăuzească la intenții bune, să-mi înlesnească toate felurile de bine, să mă ajute în toate faptele nobile și să mă păstreze astfel până la moarte. Îi cer să le dăruiască toate acestea și tuturor celor dragi mie, tuturor musulmanilor și musulmanelor. Allah îmi este de ajuns și ce bun Ocrotitor este El! Nu există putere și nici tărie decât prin Allah, Cel Preaînalt, Cel Măreț.