Al-Tibyān

O seamă dintre acestea au fost amintite în capitolul precedent. Din conduita sa face parte să fie în cea mai desăvârșită stare și să aibă cele mai nobile însușiri; din cinstire pentru Coran, să se țină departe de tot ceea ce el a interzis. Să fie ferit de câștigul înjositor, cu suflet nobil, ridicându-se deasupra tiranilor și a celor aspri dintre oamenii lumii, dar modest față de cei drepți, de oamenii binelui și de sărmani. Să fie smerit, liniștit și demn. S-a relatat că ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb — Allah să fie mulțumit de el — a spus: „O, recitatori ai Coranului, ridicați-vă capetele! Calea v-a fost arătată limpede, așadar întreceți-vă în fapte bune și nu trăiți pe seama oamenilor!”

ʿAbd Allāh ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — a spus: „Purtătorul Coranului se cuvine să fie cunoscut după noaptea sa, când oamenii dorm, după ziua sa, când oamenii nu postesc, după tristețea sa, când oamenii se bucură, după plânsul său, când oamenii râd, după tăcerea sa, când oamenii se pierd în vorbă, și după smerenia sa, când oamenii se fălesc.” Al-Ḥasan ibn ʿAlī — Allah să fie mulțumit de el — a spus: „Cei dinaintea voastră priveau Coranul ca pe niște mesaje de la Domnul lor: cugetau la ele noaptea și le cercetau ziua.”

Al-Fuḍayl ibn ʿIyāḍ a spus: „Purtătorul Coranului nu se cuvine să aibă nevoie de niciunul dintre califi sau dintre cei de sub ei.” Tot el a spus: „Purtătorul Coranului poartă stindardul Islamului. Din respect pentru dreptul Coranului, nu se cuvine să se distreze cu cei care se distrează, să fie nepăsător cu cei nepăsători sau să vorbească fără rost cu cei care vorbesc fără rost.”

Ferirea de a face din Coran un mijloc de câștig

Printre cele mai importante lucruri care i se cer se numără să se păzească din toate puterile de a face din Coran o îndeletnicire prin care își câștigă traiul.

De la ʿAbd al-Raḥmān ibn Shibl — Allah să fie mulțumit de el — s-a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Recitați Coranul, nu vă hrăniți pe seama lui, nu-l neglijați și nu întreceți măsura în privința lui.” De la Jābir — Allah să fie mulțumit de el — s-a relatat că Profetul ﷺ a spus: „Recitați Coranul înainte să vină oameni care îl vor îndrepta precum se îndreaptă o săgeată, căutându-i răsplata grabnică și nu pe cea de mai târziu.” A fost relatat, cu același înțeles, și prin versiunea lui Sahl ibn Saʿd. Înțelesul este că ei caută să-i grăbească răsplata, fie prin avere, fie prin renume și altele asemenea.

Fuḍayl ibn ʿAmr — Allah să fie mulțumit de el — a spus: „Doi dintre Companionii Trimisului lui Allah ﷺ au intrat într-o moschee. Când imamul a încheiat rugăciunea cu salutul, un om s-a ridicat, a recitat versete din Coran și apoi a cerut de la oameni. Unul dintre cei doi a spus: «Lui Allah Îi aparținem și la El ne întoarcem! L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Vor veni oameni care vor cere prin Coran. Celui care cere prin Coran să nu-i dați.»” Acest lanț de transmitere este întrerupt, fiindcă Fuḍayl ibn ʿAmr nu i-a auzit pe Companioni. În privința primirii unei plăți pentru predarea Coranului, învățații au avut păreri diferite. Imamul Abū Sulaymān al-Khaṭṭābī a transmis interzicerea ei de la un grup de învățați, între care al-Zuhrī și Abū Ḥanīfah. De la alții s-a transmis că este îngăduită dacă nu a fost pusă drept condiție; aceasta este opinia lui al-Ḥasan al-Baṣrī, al-Shaʿbī și Ibn Sīrīn. ʿAṭāʾ, Mālik, al-Shāfiʿī și alții au susținut că este îngăduită dacă plata a fost convenită și s-a încheiat un contract de angajare valabil. Există hadithuri autentice care arată îngăduința. Cei care o interzic au adus ca dovadă hadithul lui ʿUbādah ibn al-Ṣāmit: el l-a învățat Coranul pe un om dintre oamenii Ṣuffah, iar acesta i-a dăruit un arc. Profetul ﷺ i-a spus:

„Dacă te bucură să-ți fie pus în jurul gâtului ca un colan de foc, primește-l!” Este un hadith cunoscut, relatat de Abū Dāwūd și de alții. Ei au adus ca dovezi și numeroase relatări de la înaintași.

Cei care îngăduie plata au răspuns la hadithul lui ʿUbādah în două feluri:

1. În primul rând, lanțul său de transmitere este supus criticii.

2. În al doilea rând, el îl învățase de bunăvoie, fără plată, așadar nu i se cuvenea nimic. Apoi i s-a făcut darul ca răsplată, iar primirea lui nu i-a fost îngăduită. Este altceva decât situația celui cu care se încheie un contract de angajare înainte de predare. Allah știe cel mai bine.

Îndeletnicirea înaintașilor cu recitarea

Se cuvine să păstreze cu grijă recitarea și să recite mult. Înaintașii — Allah să fie mulțumit de ei — aveau obiceiuri diferite cu privire la timpul în care încheiau Coranul. Ibn Abī Dāwūd a relatat că unii dintre ei — Allah să fie mulțumit de ei — îl încheiau o dată la două luni; alții, o dată pe lună; alții, o dată la zece nopți; alții, la opt nopți; cei mai mulți, la șapte nopți; unii, la șase; unii, la cinci; unii, la patru; mulți, la trei; unii, la două nopți. Unii îl încheiau o dată într-o zi și o noapte, alții de două ori, iar alții de trei ori. Unii îl încheiau de opt ori: de patru ori noaptea și de patru ori ziua. Printre cei care încheiau Coranul o dată într-o zi și o noapte se numărau ʿUthmān ibn ʿAffān — Allah să fie mulțumit de el —, Tamīm al-Dārī, Saʿīd ibn Jubayr, Mujāhid, al-Shāfiʿī și alții.

Printre cei care îl încheiau de trei ori se număra Sulaym ibn ʿItr — Allah să fie mulțumit de el —, judecător al Egiptului în timpul califatului lui Muʿāwiyah — Allah să fie mulțumit de el. Abū Bakr ibn Abī Dāwūd a relatat că el îl încheia de patru ori într-o noapte. Abū ʿUmar al-Kindī a relatat, în cartea sa despre judecătorii Egiptului, că îl încheia de patru ori într-o noapte. Șeicul drept Abū ʿAbd al-Raḥmān al-Sulamī — Allah să fie mulțumit de el — a spus: „L-am auzit pe șeicul Abū ʿUthmān al-Maghribī spunând: Ibn al-Kātib — Allah să fie mulțumit de el — încheia Coranul de patru ori ziua și de patru ori noaptea.” Acesta este cel mai mare număr care ne-a fost transmis pentru o zi și o noapte. Nobilul învățat Aḥmad al-Dawraqī a relatat, prin lanțul său de transmitere, despre Manṣūr ibn Zādhān, unul dintre cei evlavioși din generația Urmașilor — Allah să fie mulțumit de el —, că încheia Coranul între Ẓuhr și ʿAṣr și îl încheia, de asemenea, între Maghrib și ʿIshāʾ, în Ramadan, până trecea un sfert din noapte. Abū Dāwūd a relatat, prin lanțul său de transmitere autentic, că Mujāhid încheia Coranul între Maghrib și ʿIshāʾ. Manṣūr a spus: „ʿAlī al-Azdī încheia Coranul între Maghrib și ʿIshāʾ în fiecare noapte din Ramadan.” Ibrāhīm ibn Saʿd a spus: „Tatăl meu ședea cu genunchii strânși la piept și nu-și schimba această poziție până nu încheia Coranul.” Cei care l-au încheiat într-o singură rakʿah sunt atât de mulți încât nu pot fi numărați. Dintre cei de demult se numără ʿUthmān ibn ʿAffān, Tamīm al-Dārī și Saʿīd ibn Jubayr — Allah să fie mulțumit de ei —, care încheiau Coranul într-o rakʿah în Kaʿbah.

Cei care încheiau Coranul o dată pe săptămână sunt numeroși. Aceasta s-a transmis de la ʿUthmān ibn ʿAffān — Allah să fie mulțumit de el —, ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Zayd ibn Thābit și Ubayy ibn Kaʿb — Allah să fie mulțumit de ei —, precum și de la un grup dintre Urmași, cum ar fi ʿAbd al-Raḥmān ibn Yazīd, ʿAlqamah și Ibrāhīm — Allah să aibă milă de ei. Opinia aleasă este că timpul diferă în funcție de persoană. Celui căruia cugetarea atentă îi dezvăluie înțelesuri subtile și cunoștințe i se cuvine să se limiteze la cantitatea care îi îngăduie să înțeleagă pe deplin ceea ce recită. La fel, cel preocupat de răspândirea științei ori de alte îndatoriri importante ale religiei și de binele general al musulmanilor să se limiteze la o cantitate care să nu-l facă să neglijeze ceea ce are de îndeplinit. Dacă nu face parte dintre cei amintiți, să recite cât de mult poate, fără să ajungă la plictiseală sau la recitare pripită și nedeslușită. Unii dintre cei de demult au dezaprobat încheierea Coranului într-o zi și o noapte. Aceasta este arătată și de hadithul autentic în care ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ — Allah să fie mulțumit de amândoi — a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

„Nu înțelege cel care recită Coranul în mai puțin de trei zile.” L-au relatat Abū Dāwūd, al-Tirmidhī, al-Nasāʾī și alții. Al-Tirmidhī a spus: „Hadith ḥasan ṣaḥīḥ.” Allah știe cel mai bine. Începerea și încheierea recitării integrale. În privința momentului de început și de încheiere pentru cel care termină Coranul într-o săptămână, Abū Dāwūd a relatat că ʿUthmān ibn ʿAffān — Allah să fie mulțumit de el — începea în noaptea de vineri și încheia în noaptea de joi. Imamul Abū Ḥāmid al-Ghazālī — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — a spus în al-Iḥyāʾ: „Este mai bine să încheie o recitare noaptea și alta ziua. Încheierea din timpul zilei să fie lunea, în cele două rakʿah de la Fajr sau după ele, iar cea din timpul nopții să fie în noaptea de vineri, în cele două rakʿah de la Maghrib sau după ele, pentru a prinde începutul zilei și sfârșitul ei.”

Ibn Abī Dāwūd a relatat de la ʿUmar ibn Murrah, din generația Urmașilor, că a spus: „Ei preferau să încheie Coranul la începutul nopții ori la începutul zilei.” Ṭalḥah ibn Muṣarrif, învățatul de seamă din generația Urmașilor, a spus: „Pentru cel care încheie Coranul la orice oră din zi, îngerii se roagă până seara; iar pentru cel care îl încheie la orice oră din noapte, îngerii se roagă până dimineața.” Ceva asemănător s-a transmis de la Mujāhid. Al-Dārimī a relatat în Musnad-ul său, prin lanțul său de transmitere, că Saʿd ibn Abī Waqqāṣ — Allah să fie mulțumit de el — a spus: „Dacă încheierea Coranului are loc la începutul nopții, îngerii se roagă pentru el până dimineața; dacă are loc la sfârșitul nopții, îngerii se roagă pentru el până seara.” Al-Dārimī a spus: „Aceasta este o relatare bună de la Saʿd.”

De la Ḥabīb ibn Abī Thābit, din generația Urmașilor, s-a relatat că încheia Coranul înainte de înclinarea în rugăciune. Ibn Abī Dāwūd a spus: „La fel a spus și Aḥmad ibn Ḥanbal — Allah Preaînaltul să aibă milă de el.” Despre această secțiune mai sunt lucruri care vor fi amintite, dacă voiește Allah Preaînaltul, în capitolul următor.

Recitarea de noapte

Statornicia în recitarea de noapte. Se cuvine să acorde o grijă și mai mare recitării în timpul nopții. Allah Preaînaltul a spus:

Dintre oamenii Cărții este o comunitate statornică, ce recită versetele lui Allah în ceasurile nopții și se prosternează. Ei cred în Allah și în Ziua de Apoi, poruncesc binele, opresc răul și se întrec în fapte bune. Aceștia sunt dintre cei drepți.

S-a transmis în mod autentic de la Trimisul lui Allah ﷺ că a spus: „Ce om bun este ʿAbd Allāh, dacă ar împlini rugăciunea noaptea!”

Într-un alt hadith autentic, el ﷺ a spus: „O, ʿAbd Allāh, nu fi asemenea lui cutare: el obișnuia să se roage noaptea, apoi a lăsat aceasta.” Al-Ṭabarānī și alții au relatat de la Sahl ibn Saʿd — Allah să fie mulțumit de el — că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Cinstea credinciosului stă în rugăciunea sa de noapte.” Hadithurile și relatările pe această temă sunt numeroase. S-a relatat că Abū al-Aḥwaṣ al-Ḥabashī a spus: „Omul venea noaptea la cort și auzea de la cei dinăuntru un zumzet asemenea zumzetului albinelor.” A spus: „Ce se întâmplă cu aceștia, de se simt în siguranță față de ceea ce aceia se temeau?” Ibrāhīm al-Nakhaʿī spunea: „Recitați noaptea, chiar și numai cât durează mulgerea unei oi.”

Yazīd al-Raqāshī a spus: „Dacă dorm, apoi mă trezesc și după aceea adorm din nou, să nu mai doarmă ochii mei!” Eu spun: rugăciunea și recitarea de noapte au întâietate fiindcă adună mai bine inima, sunt mai departe de preocupările și distracțiile care o abat și de umblatul pentru împlinirea nevoilor; de asemenea, o păzesc mai bine de fățărnicie și de alte lucruri care nimicesc răsplata. La acestea se adaugă ceea ce Legea a arătat despre binele ce are loc noaptea: călătoria nocturnă a Trimisului lui Allah ﷺ a avut loc noaptea, iar într-un hadith se spune: „Domnul vostru coboară în fiecare noapte la cerul cel mai de jos, când trece jumătate din noapte, și spune: «Este cineva care Mă cheamă, ca să-i răspund?»”, până la sfârșitul hadithului.

Într-un hadith, Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „În fiecare noapte este un ceas în care Allah răspunde invocației.” Autorul cărții Bahjat al-Asrār a relatat, prin lanțul său de transmitere, de la Sulaymān al-Anmāṭī, că a spus: „L-am văzut în vis pe ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să fie mulțumit de el — spunând: Dacă n-ar fi cei care-și împlinesc rânduiala în rugăciune și alții care postesc mereu, v-aș fi sfărâmat pământul de sub voi în zori, fiindcă sunteți un neam rău, care nu mă ascultă.” Să știi că meritul rugăciunii de noapte și al recitării în timpul ei se dobândește atât prin puțin, cât și prin mult; cu cât este mai mult, cu atât este mai bine. Fac excepție petrecerea întregii nopți astfel, fiindcă este dezaprobat să o facă neîncetat, și situația în care își pricinuiește sieși vătămare.

Faptul că meritul se dobândește și prin puțin este arătat de hadithul în care ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ — Allah să fie mulțumit de amândoi — a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Cel care stă în rugăciune recitând zece versete nu este înscris printre cei nepăsători. Cel care stă în rugăciune recitând o sută de versete este înscris printre cei devotați ascultării. Cel care stă în rugăciune recitând o mie de versete este înscris printre cei care primesc răsplată din belșug.” L-au relatat Abū Dāwūd și alții.

Al-Thaʿlabī a transmis de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — că a spus: „Cel care împlinește noaptea două rakʿah și-a petrecut noaptea prosternându-se și stând în picioare înaintea lui Allah.”

Păstrarea Coranului în memorie

S-a transmis în mod autentic de la Abū Mūsā al-Ashʿarī — Allah să fie mulțumit de el — că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Repetați mereu acest Coran! Pe Cel în a Cărui mână se află sufletul lui Muḥammad, el scapă mai repede decât cămilele din legăturile lor.” L-au relatat al-Bukhārī și Muslim. Ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de amândoi — a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Însoțitorul Coranului este asemenea celui care are cămile legate: dacă veghează asupra lor, le ține; dacă le dă drumul, pleacă.” L-au relatat Muslim și al-Bukhārī.

Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el — a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Mi-au fost arătate răsplățile comunității mele, până și pentru firul de murdărie pe care un om îl scoate din moschee. Mi-au fost arătate și păcatele comunității mele, iar eu nu am văzut un păcat mai mare decât acela ca unui om să-i fie dăruită o sură din Coran ori un verset, apoi să-l uite.” L-au relatat Abū Dāwūd și al-Tirmidhī; acesta din urmă a adus obiecții în privința lui.

Saʿd ibn ʿUbādah a relatat că Profetul ﷺ a spus: „Cel care recită Coranul, apoi îl uită, Îl va întâlni pe Allah, Puternic și Măreț, în Ziua Învierii, mutilat.” L-au relatat Abū Dāwūd și al-Dārimī.⁹

Despre cel care doarme și își pierde recitarea rânduită

ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb — Allah să fie mulțumit de el — a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Cel care doarme și își pierde partea rânduită pentru noapte sau o parte din ea, apoi o recită între rugăciunea de Fajr și cea de Ẓuhr, primește răsplata ca și cum ar fi recitat-o noaptea.” L-a relatat Muslim. Sulaymān ibn Yasār a spus că Abū Usayd — Allah să fie mulțumit de el — a zis: „Aseară am dormit și mi-am pierdut recitarea rânduită până s-a făcut dimineață. Când m-am trezit, am rostit: Lui Allah Îi aparținem și la El ne întoarcem! Partea mea rânduită era sura al-Baqarah. Am văzut apoi în vis o vacă ce mă împungea.” L-a relatat Ibn Abī Dāwūd.

Ibn Abī al-Dunyā a relatat despre unul dintre cei care memoraseră Coranul că, într-o noapte, a dormit și și-a pierdut partea rânduită. I s-a arătat în vis cineva care îi spunea: Mă mir de-un trup și de sănătate, de-un tânăr ce-a dormit până în zori, când nu e nimeni sigur de loviturile neașteptate ale morții, ce umblă prin întunericul nopții.