Text integral · Pasaje · 159
Precizarea numelor și a cuvintelor amintite în carte, în ordinea apariției lor
Ele sunt multe, iar precizarea, lămurirea și explicarea lor deplină ar putea umple un volum mare. Voi face însă cele mai scurte observații, arătând sensurile urmărite în cuvintele cele mai concise și limitându-mă, în cele mai multe cazuri, la opinia cea mai corectă.
Mai întâi, cele din introducere:
Al-ḥamd înseamnă lauda pentru însușirile frumoase. Al-Karīm, dintre atributele lui Allah Preaînaltul, înseamnă Dăruitorul de har; s-au dat și alte explicații.
Al-Mannān. Am relatat de la ʿAlī ibn Abī Ṭālib — Allah să-i cinstească chipul — că înseamnă Cel care începe să dăruiască înainte să I se ceară.
Al-ṭawl: îndestularea și belșugul.
Al-hidāyah: călăuzirea care înlesnește ascultarea și bunăvoința. În arabă se spune hadānā li-l-īmān, hadānā al-īmān și hadānā ilā al-īmān: ne-a călăuzit la credință.
Sāʾir are înțelesul de „restul, ceilalți”.
Profetul nostru a fost numit Muḥammad ﷺ din pricina mulțimii însușirilor sale lăudabile. Așa au spus Ibn Fāris și alții: Allah Preaînaltul le-a insuflat celor din familia sa acest nume, fiindcă știa frumusețea însușirilor sale și noblețea purtării sale. Allah să-i sporească cinstea și noblețea!
Taḥaddā. Învățații limbii au spus: „Cutare îl provoacă pe cutare” se spune când se întrece cu el și îi dispută întâietatea.
Bi-ajmaʿihim are două pronunțări cunoscute, cu u ori cu a la mīm, și înseamnă „toți”.
Afḥama înseamnă a lăsa fără răspuns și a birui.
Lā yakhluqu se pronunță cu u la lām; este îngăduit și cu a, iar yāʾ are a în amândouă. Este îngăduit și yu-khliqu, cu u la yāʾ și i la lām. Se spune khaliqa al-shayʾu și akhlaqa când lucrul se uzează. Aici sensul este că măreția și dulceața Coranului nu dispar.
Istaẓharahu: l-a memorat pe de rost.
Al-wildān: copiii.
Al-ḥadathān, cu a la ḥāʾ și dāl, are același sens cu al-ḥadath, al-ḥādithah și al-ḥadathā: ivirea a ceea ce nu existase.
Al-malawān: noaptea și ziua.
Al-riḍwān se pronunță cu i sau u la rāʾ: riḍwān ori ruḍwān.
Al-anām înseamnă făpturile, potrivit opiniei alese. Se spune și al-anīm.
Al-dāmighāt: cele care zdrobesc și biruiesc.
Al-ṭaghām, cu a la ṭāʾ și cu ghayn, înseamnă oamenii cei mai josnici.
Al-amāthil: cei mai aleși; singularul este amthal. Se spune mathula al-rajulu, cu u la thāʾ, când omul devine vrednic și ales.
Al-aʿlām este pluralul lui ʿalam, semnul după care se cunoaște drumul, munte ori altceva. Învățatul priceput a fost numit astfel fiindcă oamenii se călăuzesc după el.
Al-nuhā: mințile. Singularul este nuhyah, cu u la nūn, fiindcă mintea îl oprește pe cel înzestrat cu ea de la cele urâte. S-a spus și că numele vine din faptul că omul ajunge, în cele din urmă, la propria judecată și părere.
Abū ʿAlī al-Fārisī a spus că al-nuhā poate fi un substantiv verbal sau un plural, asemenea lui al-ghuraf.
Dimashq, Damascul, se pronunță în forma cunoscută cu i la dāl și a la mīm. Autorul cărții Maṭāliʿ al-Anwār a transmis și pronunțarea cu i la mīm.
Al-mukhtaṣar: ceea ce are puține cuvinte și multe înțelesuri.
Al-ʿatīdah: cele de față și pregătite.
Abtahilu: implor cu smerenie.
Al-tawfīq: crearea puterii de a asculta.
Ḥasbunā Allāh: Allah ne este de ajuns.
Al-Wakīl: Cel căruia Îi sunt încredințate treburile. S-a spus: Cel căruia Îi este încredințată cârmuirea făpturilor Sale; s-a spus: Cel care Se îngrijește de binele făpturilor Sale; s-a spus: Păzitorul.
Ānāʾ al-layl: ceasurile nopții. Singularul are patru forme: أنى și إنى, cu hamzah inițială având a ori i, apoi إني și إنو, cu yāʾ ori wāw la sfârșit și cu i la hamzah în amândouă.
Al-ālāʾ: binefacerile. Singularul are cele patru forme ألى، إلى، إلي، ألو. Toate acestea au fost transmise de al-Wāḥidī.
Cheltuirea lăudată în Lege înseamnă a dărui din avere în ascultarea lui Allah Preaînaltul.
Tijārah lan tabūr: un negoț care nu va pieri și nu se va strica.
Al-safarah: îngerii scribi. Al-bararah este pluralul lui bārr, cel ascultător.
Yatataʿtaʿu: se poticnește și întâmpină greutate.
Abū Mūsā al-Ashʿarī este ʿAbd Allāh ibn Qays. Numele al-Ashʿarī îl leagă de al-Ashʿar, strămoșul tribului.
Al-utrujjah, cu u la hamzah și rāʾ, este fructul cunoscut, chitra. Al-Jawharī a spus că Abū Zayd menționează și forma turunjah. În Ṣaḥīḥ-ul lui al-Bukhārī, în Cartea alimentelor, acest hadith are formularea: „Asemenea utrunjah.”
Abū Umāmah al-Bāhilī se numește Ṣudayy ibn ʿAjlān. Numele al-Bāhilī îl leagă de Bāhilah, tribul cunoscut.
Al-ḥasad: a dori ca binefacerea celuilalt să dispară.
Al-ghibṭah: a dori aceeași binefacere, fără să dorească dispariția ei de la celălalt.
Ḥasad-ul este interzis, iar ghibṭah în privința binelui este lăudată și iubită. Înțelesul cuvintelor sale ﷺ „Nu se cuvine să râvnești decât în două cazuri” este că nu există o râvnă lăudată, asupra căreia să se insiste cu deosebire, decât în cele două cazuri.
Al-Tirmidhī este un nume legat de Tirmidh. Abū Saʿīd al-Samʿānī a spus că este un oraș vechi, la marginea fluviului din ținutul Balkh, numit Jayḥūn. Numele de proveniență are trei pronunțări, transmise de al-Samʿānī: Tirmidhī, cu i la tāʾ și mīm; Turmudhī, cu u la amândouă; și Tarmidhī, cu a la tāʾ și i la mīm.
Abū Saʿīd al-Khudrī se numește Saʿd ibn Mālik. Numele al-Khudrī îl leagă de Banū Khudrah.
Abū Dāwūd al-Sijistānī se numește Sulaymān ibn al-Ashʿath.
Al-Nasāʾī este Abū ʿAbd al-Raḥmān Aḥmad ibn Shuʿayb.
Abū Masʿūd al-Badrī se numește ʿUqbah ibn ʿAmr. Cei mai mulți învățați au spus că a locuit la Badr, dar nu a participat la bătălie. Al-Zuhrī, al-Bukhārī și alții au spus că a participat împreună cu Trimisul lui Allah ﷺ.
Al-Dārimī este Abū Muḥammad ʿAbd Allāh ibn ʿAbd al-Raḥmān. Numele său îl leagă de Dārim, strămoșul unui trib.
Shaʿāʾir Allāh: semnele religiei Sale. Singularul este shaʿīrah; al-Jawharī a spus că se folosește și shaʿārah.
Al-Bazzār, autorul Musnad-ului: numele se încheie cu rāʾ.
Laḥd al-qabr are două pronunțări cunoscute, cu a ori u la lām; cea cu a este mai aleasă. Este o nișă săpată în latura mormântului dinspre qiblah, în care este așezat mortul. Se spune laḥadtu al-mayyita și alḥadtuhu.
Abū Hurayrah se numește ʿAbd al-Raḥmān ibn Ṣakhr, potrivit celei mai corecte dintre aproximativ treizeci de opinii. A primit această kunyah de la o pisicuță pe care o avea în copilărie. El a fost primul numit astfel.
Ādhananī bi-l-ḥarb: m-a înștiințat; înțelesul este că a arătat că îmi face război.
Abū Ḥanīfah este al-Nuʿmān ibn Thābit ibn Zūṭā. Imamul al-Shāfiʿī:
Abū ʿAbd Allāh Muḥammad ibn Idrīs ibn al-ʿAbbās ibn ʿUthmān ibn Shāfiʿ ibn al-Sāʾib ibn ʿUbayd ibn ʿAbd Yazīd ibn Hāshim ibn al-Muṭṭalib ibn ʿAbd Manāf ibn Quṣayy.
Al-thalb, cu a la thāʾ și fără vocală la lām: ponegrirea.
Ḥunafāʾ este pluralul lui ḥanīf, cel drept. S-a spus: cel înclinat spre adevăr, care se îndepărtează de fals.
Al-Marʿashī: cu a la mīm, fără vocală la rāʾ și cu a la ʿayn, litera fără punct.
Al-Tustarī: cu u la primul tāʾ, a la al doilea și fără vocală la sīn, fără puncte. Numele îl leagă de orașul cunoscut Tustar.
Imamul al-Muḥāsibī, cu u la mīm. Al-Samʿānī a spus că a fost numit astfel fiindcă își cerea socoteală sufletului. Se numără printre cei în care s-au unit știința aspectelor exterioare și a celor lăuntrice.
ʿArf al-jannah, cu a la ʿayn, fără vocală la rāʾ și cu fāʾ: mireasma Raiului.
Fa-l-yatabawwaʾ maqʿadahu min al-nār: să-și ocupe locul ori să și-l ia. S-a spus că este o invocație împotriva lui; s-a spus că este o înștiințare.
Al-dalālah se pronunță cu a ori i la dāl. Se spune și dulūlah, cu u la dāl și lām.
Al-ṭawiyyah, cu a la ṭāʾ și i la wāw. Învățații limbii au spus că este lăuntrul omului.
Al-tarāqī este pluralul lui tarquwah, clavicula, osul dintre adâncitura de la baza gâtului și umăr.
Yajlisūna ḥilaqan: „șed în cercuri”. Sunt două pronunțări, cu a ori i la ḥāʾ.
Ibn Mājah este Abū ʿAbd Allāh Muḥammad ibn Yazīd.
Abū al-Dardāʾ se numește ʿUwaymir; s-a spus și ʿĀmir.
Yaḥnū ʿalā al-ṭālib: se apleacă spre elev cu bunăvoință și milă.
Ayyūb al-Sakhtiyānī: cu a la sīn și i la tāʾ. Abū ʿUmar ibn ʿAbd al-Barr a spus că Ayyūb vindea piei la Baṣrah și de aceea a fost numit al-Sakhtiyānī.
Al-barāʿah este substantivul verbal de la baraʿa ori baruʿa al-rajulu, cu a ori u la rāʾ: omul i-a întrecut pe cei de-o seamă cu el.
Ḥalqat al-ʿilm și cele asemănătoare se pronunță cu lām fără vocală; aceasta este forma aleasă și cunoscută. Într-o formă rară, transmisă de Thaʿlab, al-Jawharī și alții, se rostește cu a la lām: ḥalaqah.
Al-rufʿah are două pronunțări, cu u ori i la rāʾ.
Qiʿdat al-mutaʿallimīn: „așezarea elevilor”, cu i la qāf.
Al-maʿshar: un grup de oameni uniți de aceeași îndeletnicire.
„Le cercetau ziua” înseamnă că puneau în practică cele cuprinse în ele.
Abū Sulaymān al-Khaṭṭābī poartă un nume legat de unul dintre strămoșii săi, al-Khaṭṭāb. Numele lui Abū Sulaymān este Ḥamd ibn Muḥammad ibn Ibrāhīm ibn al-Khaṭṭāb; s-a spus și că numele său este Aḥmad.
Al-Zuhrī este Abū Bakr Muḥammad ibn Muslim ibn ʿUbayd Allāh ibn ʿAbd Allāh ibn Shihāb ibn ʿAbd Allāh ibn al-Ḥārith ibn Zuhrah ibn Kilāb ibn Murrah ibn Kaʿb.
Al-Baṣrī se pronunță cu a ori i la bāʾ.
Al-Shaʿbī: cu a la shīn. Numele său este ʿĀmir ibn Sharāḥīl, cu a la shīn.
Tamīm al-Dārī poartă un nume legat de Dārīn, un loc de pe coastă. Se spune și Tamīm al-Dayrī, în legătură cu o mănăstire în care obișnuia să se închine. S-au spus și alte lucruri. Am lămurit deosebirea de păreri la începutul comentariului la Ṣaḥīḥ Muslim.
Sulaym ibn ʿItr: cu i la ʿayn, litera fără punct, și tāʾ, cu două puncte deasupra, fără vocală.
Al-Dawraqī: dāl fără punct, cu a, apoi wāw fără vocală, rāʾ cu a, qāf și yāʾ al numelui de proveniență. S-a spus că numele vine de la bonetele înalte numite dawraqiyyah. S-a spus că tatăl era un ascet, adică un om devotat adorării, iar în acea vreme ascetul era numit dawraqī. S-a spus și că numele vine de la Dawraq, un oraș din Persia ori din altă parte.
Manṣūr ibn Zādhān: cu zāy și dhāl, litera cu punct.
Yaḥtabī înseamnă că își ridică gambele și le cuprinde, la întâlnirea cu coapsele, cu mâinile ori cu o haină. Acest fel de a ședea se numește ḥubwah ori ḥibwah, cu u ori i la ḥāʾ.
Al-hadhramah, cu dhāl, litera cu punct: vorbirea rapidă și nedeslușită.
Al-Ghazālī este Muḥammad ibn Muḥammad ibn Muḥammad ibn Aḥmad. Numele este rostit de obicei cu zāy dublat: al-Ghazzālī. S-a relatat însă că el a respins aceasta și a spus: „Eu sunt al-Ghazālī, cu zāy simplu, numit după un sat din ținutul Ṭūs, care se cheamă Ghazālah.”
Ṭalḥah ibn Muṣarrif: cu u la mīm, a la ṣād și i la rāʾ. S-a spus că este îngăduit și cu a la rāʾ, dar această opinie nu are temei.
Abū al-Aḥwaṣ: cu ḥāʾ și ṣād, litere fără punct. Numele său este ʿAwf ibn Mālik al-Jushamī, cu u la jīm și a la shīn, litera cu puncte. Numele îl leagă de Jusham, strămoșul tribului.
Al-fusṭāṭ are șase variante de pronunțare: fusṭāṭ, fustāṭ, cu tāʾ în loc de ṭāʾ, și fussāṭ, cu s dublat; fiecare dintre ele poate avea u sau i la fāʾ. Înseamnă cort ori locuință.
Al-dawiyy: cu a la dāl, i la wāw și yāʾ dublat; un murmur ale cărui cuvinte nu se înțeleg.
Al-Nakhaʿī: cu a la nūn și khāʾ; numele îl leagă de al-Nakhaʿ, strămoșul unui trib.
Ḥalab shāh, „timpul cât se mulge o oaie”: cu a la lām; într-o variantă rară, lām poate fi și fără vocală.
Al-Raqāshī: cu a la rāʾ și qāf nedublat.
Al-qadhāh: un bețișor, fărâme de pânză și alte asemenea resturi care se mătură din moschee.
Sulaymān ibn Yasār: Yasār se scrie cu yāʾ, urmat de sīn, fără punct.
Abū Usayd: cu u la hamzah și a la sīn. Numele său este Mālik ibn Rabīʿah; a luat parte la Badr.
Tanṭaḥunī, „mă împunge”: ṭāʾ poate avea i sau a.
Muntashir jiddan, „foarte răspândit”: jiddan se pronunță cu i la jīm și este un substantiv verbal.
Al-ushnān ori al-ishnān: două pronunțări, cu u sau i la hamzah, consemnate de Abū ʿUbaydah; hamzah aparține rădăcinii cuvântului.
Aceste pronunțări au fost consemnate și de Ibn al-Jawālīqī. Este un cuvânt persan arabizat; termenul propriu arab este ḥuraḍ.
Karāsī aḍrāsihi, „bazele măselelor sale”: karāsī poate fi pronunțat cu yāʾ dublat sau nedublat.
Al-Rūyānī: cu u la rāʾ și wāw fără vocală; numele îl leagă de Rūyān.
Expresia ʿalā ḥasabi ḥālihi, „după starea sa”, are a la sīn și înseamnă „după puterea sa”.
Al-ḥammām: baia publică, bine cunoscută; cuvântul este masculin potrivit lingviștilor.
Al-ḥushūsh: locuri amenajate pentru nevoile trupești. Singularul este ḥashsh sau ḥushsh, cu a ori u la ḥāʾ.
Ḥajr al-insān, „poala omului”: se poate pronunța ḥajr sau ḥijr, cu a ori i la ḥāʾ.
Al-janāzah ori al-jināzah, „funeralii”: cu a sau i la jīm, de la janaza, „a acoperi”.
Bahz ibn Ḥakīm: cu a la bāʾ, hāʾ fără vocală și zāy.
Zurārah: cu u la zāy.
Aḥmad ibn Abī al-Ḥawārī: cu a la ḥāʾ și i la rāʾ; unii pronunță rāʾ cu a. Șeicul nostru Abū al-Baqāʾ Khālid al-Nābulusī — Allah să aibă milă de el — transmitea această pronunțare și uneori o prefera. Era învățatul de seamă al vremii sale în această știință și o stăpânea cu deplină precizie. Numele lui Abū al-Ḥawārī este ʿAbd Allāh ibn Maymūn ibn ʿAbbās ibn al-Ḥārith.
Al-Jūʿī: cu u la jīm.
Abū al-Jawzāʾ: cu a la jīm și cu zāy. Numele său este Aws ibn ʿAbd Allāh; s-a spus și Aws ibn Khālid.
Ḥabtar: cu ḥāʾ fără punct și cu a, apoi bāʾ cu un punct, fără vocală, tāʾ cu două puncte deasupra și cu a, apoi rāʾ. Omul drept este acela care împlinește drepturile lui Allah Preaînaltul și drepturile oamenilor. Așa au spus al-Zajjāj, autorul lucrării al-Maṭāliʿ și alții.
Abū Dharr se numește Jundab; s-a spus și Burayr, cu u la bāʾ și două rāʾ.
Ijtaraḥū al-sayyiʾāt: „au săvârșit faptele rele”.
Al-shiʿār: cu i la shīn; înseamnă semn distinctiv.
Al-shirāk: cu i la shīn; cureaua subțire a sandalei, aflată peste laba piciorului.
Umm Salamah se numește Hind. S-a spus și Ramlah, dar această opinie nu are temei.
ʿAbd Allāh ibn Mughaffal: cu u la mīm, a la ghayn și fāʾ.
Al-laghaṭ sau al-laghṭ: două pronunțări, cu a la ghayn ori fără vocală; înseamnă amestec de glasuri.
Al-muʿawwidhatān: cu i la wāw.
Al-Awzāʿī se numește ʿAbd al-Raḥmān ibn ʿAmr. A fost imamul Levantului în vremea sa. Numele al-Awzāʿī îl leagă de un loc de la Bāb al-Farādīs, în Damasc, numit al-Awzāʿ. S-a spus și că îl leagă de un trib; au fost propuse și alte explicații.
ʿArzab: cu ʿayn fără punct și cu a, apoi rāʾ fără vocală, zāy cu a și bāʾ cu un punct.
Buraydah ibn al-Ḥuṣayb: cu u la ḥāʾ și a la ṣād, amândouă fără punct.
Faḍālah: cu a la fāʾ.
La-llāhu ashaddu adhanan: adhanan are a la hamzah și dhāl și înseamnă ascultare.
Al-qaynah: cu a la qāf; cântăreață.
Ṭūbā: „bine pentru ei”, după cum au spus lingviștii.
Al-Aʿmash este Sulaymān ibn Mihrān.
Abū al-ʿĀliyah: cu ʿayn fără punct; numele său este Rufayʿ, cu u la rāʾ.
Abū Lubābah, companionul: cu u la lām. Numele său este Bashīr; s-a spus și Rifāʿah ibn ʿAbd al-Mundhir.
Al-ghashamah: asupritorii.
Expresia ʿaynāhu tadhrifān înseamnă că ochii săi varsă lacrimi; tadhrifān se pronunță cu a la tāʾ, cu două puncte deasupra, și i la rāʾ.
Fa-mā khaṭbukum: „care este pricina voastră?”.
Al-ayyām al-maʿdūdāt, „zilele numărate”: cele trei zile de tashrīq de după ziua sacrificiului.
Tashmīt al-ʿāṭis, „invocarea pentru cel care strănută”: cuvântul se poate scrie cu shīn sau sīn. Al-Qaffāl amintit aici este al-Marwazī, ʿAbd Allāh ibn Aḥmad. Yaqrun, „a alătura”: forma literară are u la rāʾ; există și o variantă cu i.
Al-Baghawī: nume care îl leagă de Bagh, un oraș între Herat și Marw, numit și Baghshūr. Numele său este al-Ḥusayn ibn Masʿūd.
Al-āṣāl: pluralul lui aṣīl, sfârșitul zilei; s-a spus și intervalul dintre ʿAṣr și apusul soarelui.
Zubayd ibn al-Ḥārith: cu u la zāy, urmat de bāʾ cu un punct și cu a.
Subbūḥ, Quddūs: pot fi pronunțate cu u sau a la prima literă; amândouă variantele sunt bine cunoscute.
Abū Qilābah: cu i la qāf, a la lām nedublat și bāʾ cu un punct. Numele său este ʿAbd Allāh ibn Zayd.
Yaḥyā ibn Waththāb: cu thāʾ cu trei puncte, dublat.
Muʿān ibn Rifāʿah: cu u la mīm, a la ʿayn și nūn la sfârșit.
Al-Shikhkhīr: cu i la shīn și khāʾ dublat.
Al-Ḥakam ibn ʿUtaybah: cu tāʾ cu două puncte deasupra, apoi yāʾ cu două puncte dedesubt și bāʾ cu un punct.
Al-maḥyā și al-mamāt: viața și moartea.
Awziʿhum: „insuflă-le”.
Ḥamdan yuwāfī niʿamahu: o laudă care să ajungă pe măsura binefacerilor Sale și să le cuprindă.
Wa-yukāfiʾu mazīdahu: yukāfiʾu se termină cu hamzah. Înseamnă o laudă prin care să aducem mulțumirea cuvenită pentru binefacerile pe care ni le-a sporit.
Mujālid, cel care relatează de la al-Shaʿbī: cu jīm și i la lām.
Al-Ṣaymarī: cu a la ṣād, fără punct, și la mīm; s-a spus și cu u la mīm, dar această pronunțare este rară.
Am explicat acest nume pe larg în Tahdhīb al-asmāʾ wa-l-lughāt. Acestea sunt câteva lămuriri scurte asupra pronunțării cuvintelor dificile întâlnite în carte. Pe celelalte le-am lăsat deoparte fiindcă sunt limpezi. Dintre cele cunoscute, pe acelea pe care le-am amintit am dorit să le explic celor care nu stau în preajma învățaților, căci le vor fi de folos, dacă voiește Allah Preaînaltul.
Aici se încheie ceea ce mi-a fost înlesnit din această carte; ea este o scurtă prezentare față de întinderea subiectului conduitei recitatorilor.
Ceea ce m-a îndemnat să o alcătuiesc pe scurt a fost motivul pe care l-am arătat la începutul cărții.
Îl rog pe Allah Cel Măreț să facă folosul ei cuprinzător, pentru mine, pentru cei dragi mie, pentru fiecare cititor al ei și pentru toți musulmanii, în ambele lumi.
Laudă lui Allah, Stăpânul lumilor, o laudă pe măsura binefacerilor Sale și care să aducă mulțumirea cuvenită pentru sporirea lor. Binecuvântarea și pacea Sa desăvârșite să fie asupra stăpânului nostru Muḥammad, asupra familiei lui Muḥammad și asupra tuturor companionilor săi. Laudă lui Allah, Stăpânul lumilor.
Aici se încheie cartea al-Tibyān.