Text integral · Pasaje · 8
Asemănarea cu necredincioșii este una dintre cele mai mari abateri de la statornicie
القاعدة العاشرة: التشبه بالكفار من أعظم الجنوح عن الاستقامة
Asemănarea cu ei se întoarce la două feluri de stricare: fie a cunoașterii, fie a faptei. Cugetă la acest înțeles în cuvintele lui Allah Preaînaltul:
ٱهْدِنَا ٱلصِّرَٰطَ ٱلْمُسْتَقِيمَ صِرَٰطَ ٱلَّذِينَ أَنْعَمْتَ عَلَيْهِمْ غَيْرِ ٱلْمَغْضُوبِ عَلَيْهِمْ وَلَا ٱلضَّآلِّينَ
„Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă, calea celor cărora le-ai dăruit binefaceri, a celor asupra cărora nu este mânie și care nu sunt rătăciți.”
Coran, 1:6–7
Stricarea evreilor este în privința faptei, iar stricarea creștinilor este în privința cunoașterii: evreii au știut, dar nu au făptuit, iar creștinii au făptuit fără cunoaștere. Stricarea din această privință se produce fie prin asemănare cu evreii, când omul are cunoaștere pe care nu o pune în practică, fie prin asemănare cu creștinii, când făptuiește fără cunoaștere și fără înțelegere limpede.
Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah — Allah să aibă milă de el — și-a intitulat cartea „Iqtiḍāʾ al-ṣirāṭ al-mustaqīm mukhālafat aṣḥāb al-jaḥīm”. În ea a arătat câteva dintre practicile Oamenilor Cărții cu care a fost încercată această comunitate, pentru ca musulmanul să se ferească să se abată de la calea dreaptă spre calea celor asupra cărora este mânie sau a celor rătăciți. El a citat cuvintele lui Allah, Preamăritul:
وَدَّ كَثِيرٌ مِّنْ أَهْلِ ٱلْكِتَـٰبِ لَوْ يَرُدُّونَكُم مِّنۢ بَعْدِ إِيمَـٰنِكُمْ كُفَّارًا حَسَدًا مِّنْ عِندِ أَنفُسِهِم مِّنۢ بَعْدِ مَا تَبَيَّنَ لَهُمُ ٱلْحَقُّ
„Mulți dintre Oamenii Cărții ar dori să vă întoarcă, după credința voastră, la necredință, din invidia sufletelor lor, după ce adevărul le-a devenit limpede.”
Coran, 2:109
El a spus: „I-a mustrat pe evrei pentru că i-au invidiat pe credincioși pentru călăuzire și cunoaștere. Unii dintre cei care se socotesc oameni ai științei, precum și alții, pot fi încercați cu un fel de invidie față de cel pe care Allah l-a călăuzit prin cunoaștere folositoare sau prin faptă bună. Aceasta este o însușire condamnabilă în orice împrejurare; aici este una dintre însușirile celor asupra cărora este mânie.”42
Apoi a amintit numeroase exemple de practici ale evreilor sau ale creștinilor în care unii musulmani ajung să-i imite. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:
لَتَتَّبِعُنَّ سَنَنَ مَنْ كَانَ قَبْلَكُمْ شِبْرًا شِبْرًا وَذِرَاعًا بِذِرَاعٍ، حَتَّى لَوْ دَخَلُوا جُحْرَ ضَبٍّ تَبِعْتُمُوهُمْ.
„Veți urma negreșit căile celor de dinaintea voastră, palmă cu palmă și cot cu cot, până într-acolo încât, dacă ar intra în vizuina unei șopârle, i-ați urma.”43
Al-Bukhārī, 7320; Muslim, 2669.
Notele originale
„Iqtiḍāʾ al-ṣirāṭ al-mustaqīm”, 1/83.
Relatat de al-Bukhārī (7320) și Muslim (2669), de la Abū Saʿīd al-Khudrī — Allah să fie mulțumit de el.