Text integral · Pasaje · 34
Statornicia este o binefacere și un dar de la Allah
القاعدة الأولى: الاستقامة منة إلهية وهبة ربانية
În numeroase versete din Cartea Sa, Allah, Preamăritul și Preaînaltul, Își atribuie călăuzirea către calea Sa dreaptă. Întreaga stăpânire se află în mâna Sa: îl călăuzește pe cine voiește și îl lasă să rătăcească pe cine voiește. Inimile robilor sunt în mâna Sa. Pe cine voiește îl ține pe cale, iar pe cine voiește îl abate de la ea.
Allah Preaînaltul a spus:
وَلَوْ أَنَّهُمْ فَعَلُوا۟ مَا يُوعَظُونَ بِهِۦ لَكَانَ خَيْرًا لَّهُمْ وَأَشَدَّ تَثْبِيتًا وَإِذًا لَّـَٔاتَيْنَـٰهُم مِّن لَّدُنَّآ أَجْرًا عَظِيمًا وَلَهَدَيْنَـٰهُمْ صِرَٰطًا مُّسْتَقِيمًا
„Dacă ar fi făcut ceea ce li se dă drept îndemn, ar fi fost mai bine pentru ei și i-ar fi întărit mai mult. Atunci le-am fi dăruit de la Noi o răsplată măreață și i-am fi călăuzit pe o cale dreaptă.”
Coran, 4:66–68
Călăuzirea spre cale este, așadar, în mâna lui Allah, Atotputernicul și Mărețul. Allah Preaînaltul a spus:
فَأَمَّا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ بِٱللَّهِ وَٱعْتَصَمُوا۟ بِهِۦ فَسَيُدْخِلُهُمْ فِى رَحْمَةٍ مِّنْهُ وَفَضْلٍ وَيَهْدِيهِمْ إِلَيْهِ صِرَٰطًا مُّسْتَقِيمًا
„Pe cei care cred în Allah și se țin strâns de El îi va primi în mila și în harul Său și îi va călăuzi către El pe o cale dreaptă.”
Coran, 4:175
Allah Preaînaltul a mai spus:
وَٱللَّهُ يَدْعُوٓا۟ إِلَىٰ دَارِ ٱلسَّلَـٰمِ وَيَهْدِى مَن يَشَآءُ إِلَىٰ صِرَٰطٍ مُّسْتَقِيمٍ
„Allah cheamă la Lăcașul păcii și îl călăuzește pe cine voiește pe o cale dreaptă.”
Coran, 10:25
Allah Preaînaltul a spus:
وَٱلَّذِينَ كَذَّبُوا۟ بِـَٔايَـٰتِنَا صُمٌّ وَبُكْمٌ فِى ٱلظُّلُمَـٰتِ ۗ مَن يَشَإِ ٱللَّهُ يُضْلِلْهُ وَمَن يَشَأْ يَجْعَلْهُ عَلَىٰ صِرَٰطٍ مُّسْتَقِيمٍ
„Cei care socotesc mincinoase semnele Noastre sunt surzi și muți, în întunecimi. Pe cine voiește Allah îl lasă să rătăcească, iar pe cine voiește îl pune pe o cale dreaptă.”
Coran, 6:39
Allah Preaînaltul a spus:
وَٱللَّهُ يَهْدِى مَن يَشَآءُ إِلَىٰ صِرَٰطٍ مُّسْتَقِيمٍ
„Allah îl călăuzește pe cine voiește pe o cale dreaptă.”
Coran, 24:46
Allah Preaînaltul a mai spus:
إِنْ هُوَ إِلَّا ذِكْرٌ لِّلْعَـٰلَمِينَ لِمَن شَآءَ مِنكُمْ أَن يَسْتَقِيمَ وَمَا تَشَآءُونَ إِلَّآ أَن يَشَآءَ ٱللَّهُ رَبُّ ٱلْعَـٰلَمِينَ
„El nu este decât o aducere-aminte pentru lumi, pentru cel dintre voi care voiește să urmeze calea dreaptă. Dar voi nu voiți decât dacă voiește Allah, Stăpânul lumilor.”
Coran, 81:27–29
Versetele cu acest înțeles sunt numeroase. Călăuzirea este în mâna lui Allah, Atotputernicul și Mărețul; El o dăruiește cui voiește dintre robii Săi.
De aceea, printre primele principii și temeiuri ale statorniciei se află îndreptarea sinceră către Allah, Atotputernicul și Mărețul, pentru a I-o cere. Ea se află în mâna Sa, iar El este Cel care călăuzește către calea Sa dreaptă. Cea mai frecventă rugă a Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — era:
يَا مُقَلِّبَ الْقُلُوبِ، ثَبِّتْ قَلْبِي عَلَى دِينِكَ
„O, Tu, Cel care întorci inimile, întărește-mi inima în religia Ta!”
Rugă a Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace.
Aceasta înseamnă rămânerea fermă în statornicie. Umm Salamah a spus: „Am întrebat: «Trimis al lui Allah, oare inimile se întorc?»” El a răspuns:
نَعَمْ؛ مَا مِنْ خَلْقِ اللَّهِ مِنْ بَنِي آدَمَ مِنْ بَشَرٍ إِلَّا أَنَّ قَلْبَهُ بَيْنَ أُصْبُعَيْنِ مِنْ أَصَابِعِ اللَّهِ، فَإِنْ شَاءَ اللَّهُ عَزَّ وَجَلَّ أَقَامَهُ، وَإِنْ شَاءَ أَزَاغَهُ.
„Da! Nu există vreun om dintre fiii lui Adam, creați de Allah, a cărui inimă să nu se afle între două degete dintre degetele lui Allah. Dacă Allah, Atotputernicul și Mărețul, voiește, o ține dreaptă; iar dacă voiește, o abate.”1
Relatarea lui Umm Salamah — Allah să fie mulțumit de ea.
Statornicia este în mâna lui Allah. Cine o dorește pentru sine să I-o ceară lui Allah și să stăruie în rugă. În Ṣaḥīḥ Muslim2 este relatat că ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — a fost întrebată: „Cu ce își începea Profetul rugăciunea de noapte?” Ea a răspuns: „Când se ridica noaptea, își începea rugăciunea astfel:
اللَّهُمَّ رَبَّ جِبْرِيلَ وَمِيكَائِيلَ وَإِسْرَافِيلَ، فَاطِرَ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ، عَالِمَ الْغَيْبِ وَالشَّهَادَةِ، أَنْتَ تَحْكُمُ بَيْنَ عِبَادِكَ فِيمَا كَانُوا فِيهِ يَخْتَلِفُونَ، اهْدِنِي لِمَا اخْتُلِفَ فِيهِ مِنَ الْحَقِّ بِإِذْنِكَ، إِنَّكَ تَهْدِي مَنْ تَشَاءُ إِلَى صِرَاطٍ مُسْتَقِيمٍ.
«O, Allah, Domnul lui Jibrīl, Mīkāʾīl și Isrāfīl, Făcătorul cerurilor și al pământului, Cunoscătorul celor ascunse și al celor văzute! Tu judeci între robii Tăi în cele asupra cărora se deosebeau. Călăuzește-mă, cu îngăduința Ta, către adevărul asupra căruia s-au deosebit. Tu îl călăuzești pe cine voiești pe o cale dreaptă.»”
Muslim, 770.
El — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — rostea aceasta în fiecare noapte, la începutul rugăciunii sale:
إِنَّكَ تَهْدِي مَنْ تَشَاءُ إِلَى صِرَاطٍ مُسْتَقِيمٍ.
„Tu îl călăuzești pe cine voiești pe o cale dreaptă.”
Fragment din ruga precedentă.
Fiindcă această cerere — a-I cere lui Allah Preaînaltul călăuzirea — este cea mai măreață și mai înaltă dintre cereri, Allah, Preamăritul și Preaînaltul, le-a impus robilor Săi să-I ceară călăuzirea către calea Sa dreaptă în mod repetat, ziua și noaptea, în sūra al-Fātiḥah:
ٱهْدِنَا ٱلصِّرَٰطَ ٱلْمُسْتَقِيمَ صِرَٰطَ ٱلَّذِينَ أَنْعَمْتَ عَلَيْهِمْ غَيْرِ ٱلْمَغْضُوبِ عَلَيْهِمْ وَلَا ٱلضَّآلِّينَ
„Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă, calea celor cărora le-ai dăruit binefaceri, a celor asupra cărora nu este mânie și care nu sunt rătăciți.”
Coran, 1:6–7
Unii învățați au spus că oamenilor de rând trebuie să li se atragă atenția că aceasta este o rugă. Când spui:
ٱهْدِنَا ٱلصِّرَٰطَ ٱلْمُسْتَقِيمَ
„Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă”,
Coran, 1:6
Îl rogi pe Allah prin această cerere pe care ți-a impus-o de șaptesprezece ori într-o zi și o noapte, potrivit numărului de rakʿah din rugăciunile obligatorii.
De aceea, musulmanul trebuie să fie conștient că aceasta este o rugă. Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah — Allah să aibă milă de el — a spus: „Am cercetat care este cea mai folositoare rugă și am aflat că este cererea ajutorului pentru a-I dobândi mulțumirea. Apoi am găsit-o în al-Fātiḥah, în cuvintele:
إِيَّاكَ نَعْبُدُ وَإِيَّاكَ نَسْتَعِينُ
«Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor.»”3
Coran, 1:5
El a mai spus: „Robului i s-a poruncit să-I ceară neîncetat lui Allah, Preamăritul, călăuzirea către statornicie.”4
Ți se cere, așadar, să stărui în această rugă: să-I ceri lui Allah călăuzirea spre statornicie. Ea se află în sūra al-Fātiḥah.
Când al-Ḥasan al-Baṣrī — Allah să aibă milă de el — recita cuvintele lui Allah Preaînaltul:
إِنَّ ٱلَّذِينَ قَالُوا۟ رَبُّنَا ٱللَّهُ ثُمَّ ٱسْتَقَـٰمُوا۟
„Cei care au spus: «Domnul nostru este Allah», apoi au rămas statornici”,
Coran, 46:13
spunea: „O, Allah, Tu ești Domnul nostru! Dăruiește-ne statornicie!”5
Notele originale
Relatat de Aḥmad (26576) și al-Tirmidhī (3522), care l-a considerat bun. Vezi al-Albānī, „Al-Ṣaḥīḥah” (2091).
Numărul 770.
Ibn al-Qayyim, „Madārij al-sālikīn”, 1/78.
„Iqtiḍāʾ al-ṣirāṭ al-mustaqīm”, 1/83.
Relatat de al-Ṭabarī în „Tafsīr”, 21/465.